„Adevărul despre cazul Harry Quebert” – Uite Nola, nu e Lola!

quebert_3fded446df

„Adevărul despre cazul Harry Quebert” – Joël Dicker, Editura TReI

Cartea este un roman polițist grefat pe un așa zis ghid al romancierului modern.

Povestea este plasată ca timp în 2008, cu puțin timp înainte de alegerile prezidențiale câștigate de Obama. Marcus, un scriitor care a ajuns celebru de tânăr și aflat momentan în plină criză a “paginii goale”, se decide să o trateze mutându-și atelierul literar în casa profesorului, mentorului și prietenului său, Harry Quebert. Aici mărturisesc că romanul mi-a dat prima speranță că între cei doi scriitori ar fi o idilă homosexuală. Din păcate oportunitatea aceasta s-a ratat.

Revenind la poveste, la scurt timp după reîntâlnirea celor doi, Harry este arestat și acuzat de uciderea unei fete de 15 ani, Nola Kellergan, cu care a avut o poveste de dragoste de-o vară, în 1975.  Trupul fetei care a dispărut în acea vară fără urmă, a fost găsit îngropat în grădina lui Harry Quebert.
Marcus va porni o anchetă paralelă care ulterior o va surclasa pe a poliției (sic) pentru a investiga cazul dispariției din anul 1975 și a-și salva mentorul de la execuția pe scaunul electric.

Pe parcursul anchetei, toată lumea este considerată suspectă, cu excepția evidentă a suspectului principal. Mi-a plăcut în special considerarea drept suspect de crimă a unui mare magnat chiar și după ce s-a aflat că este homosexual.

Ignorarea statisticii, politically correctness-ului și chestionarea repetată a identității sexuale a lui Marcus de către mama sa au făcut deliciul lecturii mele. Pentru că am ajuns la acest personaj, nu vă pot ascunde că este atât de clișeizat că nu faci nici cel mai mic efort de a îl considera real. Mama lui Marcus este evreica de vârsta a treia tipică filmului de comedie american.

Și dacă tot am ajuns la capitolul credibilitate, multe dintre personajele lui Joel sunt niște caricaturi umane, fără șanse de promovare. Dar deh, scriitorul este tânăr, deștept și de ce să nu recunoaștem frumos. Lumea iartă tot când ești înalt brunet și sexos, iar dacă scrii măcar binișor, te-ai scos. Iar domnul acesta scrie bine spre foarte bine când e vorba de tainele nașterii romanului contemporan și tehnicile de promovare.
Cartea este distractivă și ar fi putut fi și mai distractivă dacă nu ar fi țeapănă și brânzoasă pe alocuri, ba chiar ieftină în ceea ce privește romantismul lui pedo-Harry pentru L(n)olita lui. Întorsăturile de situație din poveste sunt multe, bune, dar conduc către o închidere distrusă prin fragmentare.

Practic asemenea sfârșit este posibil să reușească în filme, unde după ce scrii SFARȘIT mai adaugi o scenă, după ce încep să curgă creditele pe ecran.

Am așteptat cu sufletul la gură un final demn de Doyle sau Christie, dar am ce primit a fost slăbuț față de rest și chiar e păcat.

În concluzie recomand domnului Joël Dicker niște lecții cu Rodica Ojog Brașoveanu, care îl bate lejer la cur. Ăsta nu este totuși motiv să nu-l citiți, măcar pentru frenezia ce ți-o imprimă. De mult n-am mai citit așa rapid un roman de 650 de pagini. Și ăsta chiar este un semn bun.

foto

Anunțuri

6 gânduri despre „„Adevărul despre cazul Harry Quebert” – Uite Nola, nu e Lola!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s