Leapșă cu cărți

Ca urmare a invitației făcute de Rudolph Trifazat, am hotărât să-mi mai calc odată pe inimă și să răspund la o leapșă. Dar numai la asta și numai pentru că e cu cărți și vine de la un poponar cult. Am preluat corvoada integral, inclusiv două întrebări suplimentare pe care cică nu știu ce Roșie (sper că nu Montană) le-a adăugat listei originale compusă din 10 bucăți interogații livrești. Un domn ochelarist lecturist și mizantrop râde acum pe sub mustăți. Deci haideți să haidem:

1. Prima mea amintire cu mine citind:

Eu cu frate-meu mai mic în spatele blocului încercând sa ne recuperăm mingea de pe acoperișul celulei trafo. Un nene ne-a zis că nu e voie, voi nu vedeți ce scrie acolo?

Frate-meu: citește-mi și mie că tu ești mai mare!

Deci mă văd silabisind: Pericolde. Elec..Elect…Muie. Gigi suge. Suge pula?!

Atunci am crezut că Gigi era capul ăla de mort care supsese pula până rămăsese din ea numai două oase. Eu știam de la băieții mai mari de la țară, că pula e animalul cu trei spinări. Deci trei spinări. = trei oase. Hai bă să ne luam altă minge, că e pericol de Gigi!

2. Prima carte pe care am citit-o și recitit-o:

„Familia Roademult” de Florian Cristescu. Am citit-o și recitit-o de atâtea ori, încât atunci când am lăsat-o din mână părea victima șoarecilor.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui s-o citească:

Abecedarul.

4. Locul meu preferat de citit:

Patul sau canapeaua, poziția All Bundy.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii:

Un castron cu prune verzi, solnița de sare, doi litri de cola, un borcan de iaurt, un sul de hârtie igienică și o pereche de chiloți. Facultativ se pot adăuga o pungă de semințe de dovleac cu bobul mare, două caserole goale și o bere. Una pe oră.

6. Numărul cărților de pe lista mea de lecturi viitoare:

100, ținta minimă.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o:

„Sub Dom” de Stephen King, carte în două volume primită de la iubitul meu, a cărei ecranizare a început anul trecut. Am vizionat deja prima serie de 10 episoade. Bune.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel:

“Decameronul” lui Boccaccio mi-a deschis ochii asupra normalității dorinței sexuale și asupra ipocriziei clericale. Faptul că biserica mă condamna doar pentru orientarea sexuală, în timp ce prelații ei se dedau la de plăceri carnale la fel de interzise, mi-a adus un plus de asumare. Atunci am hotărât că dogma e greșită, nu eu. Iar dacă zeii mă urăsc, n-au decât.

9. O carte care-mi place, dar care pare să nu placă mai nimănui:

„Mâna stângă a întunericului” de Ursula K. Le Guin, pe care toți cei cărora le-am recomandat-o au refuzat să o citească cu replica:

SF cu hermafrodiți, mă leși?!

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească:

“Alchimistul” de Paulo Coelho

11. O carte care ma intimidează:

„Biblia. Vechiul testament” de Dumnezeu. Cartea care mă face să cred că sunt redus mintal, că nu înțeleg nimic din ea, dar pricep și țin minte toate basmele colecție BPT de „Povești Nemuritoare”.

12. Trei dintre scriitorii mei preferați:

Isaac Asimov, Pascal Bruckner, Serge Brussolo

Anunțuri

11 gânduri despre „Leapșă cu cărți

  1. Ha ! Ha ! Cand ma gandesc ca tocmai acum vreo 2 zile am scris intr-un comentariu pe un blog ca am incercat sa citesc si eu Decameronul la un moment dat bazat pe diverse recomandari entuziaste de la persoane totusi credibile, si zau daca nu m-a plictisit…pur si simplu nu intelegeam care era faza, de ce sa fi fost asa de faimos…dar, vezi, eu fiind total tufa la istorie habar nu aveam despre importanta contextului in care o fi fost scrisa acea carte, si pur si simplu citeam asa lafel cum as fi citit si Ciresarii sau oricare alta carte despre tineret aflat in vacanta, si ma asteptam sa fie asa ca un fel de Ciresarii dar mai porno explicit, in schimb Decameronul fiind atat de dramatic descriptiv si vivace la stil, plin de sotii si de actiune,de imagini colorate,pur si simplu cred ca era prea mult pt creiereul meu cu ADHD, ca un brocart asa cu prea multe detalii de broderie obositoare, sau o vitrina supraincarcata, de nici nu mai stii ce sa alegi, asa de vie si de complexa este probabil acea carte…nu stiu exact, ca nu am reusit sa o citesc niciodata toata, am citit asa cateva parti de povesti din ea, si gata, si pur siimplu mi s-a parut asa gen comediile de mai tarziu cu valeti ale lui Goldoni, numai ca nu-mi trecuse prin cap ca Decameronul fusese scris cu 4 SECOLE mai devreme…zau,dintre toate cliseele posibile,eu nu l-am avut niciodata tocmai pe ala cum ca Evul Mediu (europeean) a fost obscurantist si cum ca biserica a contribuit la acesta ! Dar nu ma laud cu asta, pt ca e in principal din crasa ignoranta plus neatentie perpetua la detalii (superficialitate) plus probabil si capacitate redusa de spirit sintetic ca nu am diverse clisee in cap, plus tot din cauza asta, zau,sincer cred ca nu amavut ocazia sa citesc destule carti posibil importante pt cultura generala, daca nu neaparat prin continut exact mai degraba asa prin context.

    Ce e aia „Trifazat” in legatura cu pseudonimul meu, adica e ceva laudativ sau dimpotriva, e ceva gen Hermes Trismegistul ?!

    Apreciază

  2. Curent trifazic, Daca esti un motor ce porneste in secventa stea triunghi, o sa sugi din retea initial mai multa energie decat altii, dar o sa-ti optimizezi consumurile in regim normal de sexploatare. 😀
    Si da, e de bine.

    Apreciază

    • Nu te da ignorant. Unele chestii îți plac altele nu. Mi se pare normal. Dacă nu eram de această părere scriam în leapșă că Biblia îmi este carte de căpătâi, că Dorian Gray e cel mai tare roman gay și că 1001 Nopți bate la cur Decameronul prin întindere și adâncime. În fapt cărțile sunt ca oamenii. Pe unii îi placi și chiar înțelegi, pe alții îi ignori si pe câțiva nu-i poți înghiți (de la brâu în sus).

      Apreciază

  3. Merry Christmas plus si Happy Brumalia, daca sarbatoresti. Tocmai am citit pe wikipedia ca de la sarbatorirea Brumaliei vine urarea de La Multi Ani,pt ca se pare ca romanii antici obisnuiau sa-si spuna unul altuia Vives annos (sa traiesti ani multi) in seara acestei zile daca se intalneau ! Se pare ca Brumalia a fost populara chiar un timp mai lung decat Saturnalia, (pana prin sec 6 relativ la sec 3), care e si asta tot cam acuma,dar dura mai putine zile fata de Brumalia care tinea o luna intreaga, dar in timpul Saturnaliei era voie ca servitorii sa joace feste stapinilor si chiar sa manance la masa cu ei,zau, asa ceva nu putea tine chiar o luna, plus nu putea fi incurajat pre amult asa de-a lungul istoriei ! Desi crestinismul e mai degraba totusi pro socialism asa ca principiu, ma rog, cel putin iezuitii asa mai clar din cate am inteles, (desi s-ar putea sa fie propaganda, habar nu am), totusi in perioada de consolidare nu avea cum sa nu se preocupe de pastrarea ierarhiei cezarului,mai ales ca si Iisus spusese sa se dea cezarului ce e al lui, desi ca de obicei, zau, el zicea,el intelegea, depinde ce interpretau si doreau sa implementeze altii, el nu putea decat sa fie asa exemplu de tinuta. Cel mai mult eu apreciez la Iisus ca nu s-a enervat rau de tot asa comportamental decat atunci cand a fost cu deontologia sist de invatamant public cu rasturnarea tarabelor in templu, cu dorinta de a feri dezv invatamantului de diferite influente asa mai comerciale, dar in legatura cu asta zau nu se putea sa nu se enerveze, ca el era totusi rabbi (invatator) de meserie si asa ca chemare. Mie asa mi-a zis tata atunci cand mi-a zis despre Iisus, odata cand mancam asa micul dejun odata in preajma Craciunului, ca el a fost un mare invatator. Si eu asta am retinut. Ca altfel si eu am pus Biblia la cartile care ma intimideaza.Dar sa stii ca site-ul Vaticanului e ff misto. Dar e cam complicat de navigat, dar uite ce frumoasa e Capela Sistina in 3-D, http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/ (Nu sunt catolic si nu incerc sa convertesc, ziceam si eu doar asa ca a venit vorba. Muzica se poate inchide din stanga jos, apesi pe nota muziicala, ca drept sa spun miemuzica de pe site-ul ala nu mi s-a parut prea rafinat adecvata imaginilor, dar eu sunt afon)

    Apreciază

  4. Eu am cetit Mâna stângă a întunericului. Ţiu minte că nu mi-a plăcut nu pentru conţinutul sexual destul de explicit, ci pt intriga cretină.
    Dacă vrei să încerci să ceteşti cărţi cu conţinut sexual explicit, încearcă Jaqueline Carrey. She is flaming hot.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s