La Gropeni

Când Biș povestește despre lucrurile din trecutul apropiat, ai senzația că s-au petrecut ieri, lângă tine. Asiști la un fel de spectacol în care actorii îți devin apropiați chiar dacă nu i-ai văzut în viața ta, indiferent de cât de puțin îți sunt descriși. La experiența asta participă toate simțurile, mai puțin mirosul.

Despre Florans se pot povesti foarte multe fără a exagera nimic și fără a epuiza subiectul pentru că există în permanență un stoc din care poți extrage întâmplări interesate. Una dintre ele este însa destul de definitorie pentru modul în care se desfășoară viața „Ruptei”. Așa îi spune Biș când este supărat pe “ea”.

Florans are un iubit permanent, unul la care revine indiferent de ce puli suge sau își înfige în cur. Adi este a doua constantă în viața lui Florin (așa apare Florans în CI) în afară de bere, dar dacă socotim și vânătoarea de pulă, este de fapt a treia. Vânătoarea asta a purtat-o pe Florans de la faleza Brăilei la Munchen și retur, cu escale la Gropeni.

La Gropeni locuiește unul dintre tipii pe care Florans i-a sponsorizat constant în scopul de a suge și ea o bucată de pulă neaoș românească. Tipul este căsătorit, are copii și o nevastă care știe că soțul ei scapă piciorul și în bătătura poponeților. Indiferent dacă femeia acceptă asta pentru că-i deschisă la minte sau din interes, pare că nu exista animozitate între cei doi soți pe acest motiv. Și uite așa cu o femeie înțelegătoare și un amant generos, și-a pus taximetristul nostru parchet în casa, și-a săpat fântână, și-a tras gaze și a găzduit petreceri pe care nu și le permitea din banii lui.

În ajunul ultimei lui aniversari, Florans intrată în criză de pulă a început să se agite până la nivelul în care l-a exasperat pe Biș. Anunțat cu câteva zile înainte că e party la Gropeni, Biș și-a închipuit că o sa fie ceva clasic. A cumpărat un mic cadou și a stat liniștit așteptând evenimentul.

În ziua Z, trezit cu Adi și Florans la usă, Biș a urcat la volan și a luat drumul Gropeniului, nume premonitoriu și generic pentru calitatea asfaltului. Ajunși pe la centura Brăilei au primit telefonic vestea că trebuie sa facă ceva cumpărături pentru petrecere.

După ce au încărcat portbagajul cu băutură, carne și mici, Biș a realizat că ceva nu-i chiar în regulă cu aniversarea asta. Cumpărăturile achitate cu cardul lui, că Florance uitase portofelul pe pat, l-au cam deranjat. Apoi presimțirea i s-a confirmat imediat ce a ajuns în bătătura sărbătoritului unde nu era nimic. Adică nu exista nimic care să de de înțeles că omul s-a pregătit să primească musafiri. Culmea, sărbătoritul părea iritat de viztă și ușor nemulțumit de cantitatea și calitatea cadourilor. A pus mâinile cruciș în piept și a zis că nu are chef de suflat în mici taman de ziua lui.

Pentru că nevasta taximetristului nu se zărea nicăieri, iar petrecerea fără mâncare, e ca butoniera fără floare, Biș s-a pus pe aprins grătare, modelat mici, aranjat mese și spălat pahare.

Și ce să vezi, de la câteva beri încolo lucrurile au început sa se aranjeze. Din senin au apărut petrecăreții în persoana cumnaților, fraților, verilor și nevestei. Ba chiar ca prin minune au apărut și doi țigani cu o orgă și un acordeon care au început sa spargă timpanele audienței cu manele.

De voie de nevoie, ca să suporte atacul fonic, Biș a luat câteva berici la bord care l-au transformat în fan Guță și admirator al petrecerilor cu lăutari. Nu a supt multe, doar cate știe că duce, ca unul care a șofat prin țări străine și nu se teme de poliție mai mult decât e cazul. După berile alea însă maneaua a început să-i placă.

Și cum naiba să nu-ți placă orice melodie, când acordeonistul poartă pantaloni de trening alb și nimic altceva pe dedesubt? Cum să nu oftezi pe ritm de manele când vezi cum l-a făcut mămicuța lui cu ditamai puletele care în stare flască arăta ca un dovlecel bine crescut?

Florans care a văzut prima umflătura acordeonistului, la căpiat pe Biș cu exclamații:

– Fă, asta n-are chiloți pe el, tu vezi?! Mm, ce pulă are fă soro!

Cum Florans era postată la masă cu fața exact la nivelul de maxim interes, îi dansau ochii în cap pe ritmul în care-i zvâcnea jucărica virtuosului acordeonist. Adevărul este că în afara de dotarea minunată, lăutarul era bine clădit și arătos ca un ginerică în seara nunții.

Cumnatul sărbătoritului era și el un macho cu fata unui înger dar cu mintea și atitudinea unei cloști, completate cu un tupeul unui pește. Cumnățelul știa cum decurg treburile cu mulsul bulangiilor de bani, că a început să se dea pe lângă ei. Dacă de la Biș n-a reușit sa smulgă decât un zâmbet și un “ține-ți mâinile acasă”, de la Florans, omul a fumat doua pachete de țigări și a confiscat o pereche de ochelari de soare Police, pe care și i-a însușit cu cel mai firesc gest posibil: Ăștia sunt ochelarii mei, nu-i așa?!

Adi deja beat crăci, nu vedea nimic din ce făcea Florans, mai ales că era absorbit de disputa pe teme fotbalistice purtată cu sărbătoritul.

Și dă-i cu berică, dă-i cu mititei, dă-i cu limba pe buze, Florans s-a dezinhibat complet, încurajând lăutarul sa treacă la dedicații de mare finețe:

– Și de la Florin pentru prietenul lui cel mai bun Adi, „Hai nu da mamă cu biciu în mine”!

– Și de la Americanu’ pentru Florin, cu dedicație: „Cica laca, cica ciea”!

Americanu‘, adică Biș a cotizat de atâtea ori la lăutar că i-a chelit portofelulși a început să-i piară cheful. Ba parcă nici dovlecelul țiganului nu mai era chiar așa de mare um părea inițial.

În momentul când gazda a anunțat ca s-a terminat mâncarea și băutura, s-a lăsat o tăcere atât de apăsătoare că puteai auzi cum îți crește părul pe picioare. Toată lumea se uita către eroii noștri ca românul la accident: să facă cineva ceva!

Simțind lasere plimbandui-se pe portofel, Biș a început să caște și să se lamenteze că este obosit, că ar fi timpul să meargă acasă, că a doua zi ar avea treaba dimineața devreme.

Sărbătoritul a insistat, că nu se poate să plece, că e devreme, că e păcat să spargă cheful și că mai bine oaspeții ar mai dea o tură pe la non-stop să facă plinul cu crăpelnița și trăscău.

Pentru că se terminaseră banii cu adevărat, au reușit relativ să se băloșească în pupături cu toată lumea, să-și ia rămas bun și să se încarce în Dacia lui Adi. Pe drumul spre casă, făcând calculul banilor sparți pe chef, toți trei s-au jurat că nu mai calcă la Gropeni. Doar „americanu” a reușit să se țină de cuvânt.

O perioadă scurtă de timp, vânătoarea de pulă i-a mers Ruptei de minune. Adi era plecat la facultate și afacerea îi mergea din plin. Dăduse cam patru telefoane și un parfum, ceea ce înseamna cinci amanți. Apoi mai erau zece note de plata la restaurant, zeci de taxiuri plătite pentru pulile migratoare, total câteva sute bune de lei cheltuiți pe bărbați. Dar au trecut și astea. Cum a observat că telefonul sună mai rar, cum a început Florans să caute alternative. Simțind că se apropie o eclipsă totală de pulă, a pus întâi mâna pe agenda telefonică, lăsând-o pe aia cu coperți de vinilin, pentru situațiile de L.A.P adevărat.

Și ce și-a zis, ia să vedem ce mai e pe la Gropeni!? Problema este că până să aranjeze ea ploile, a venit vinerea cu Adi cu tot, așa că în momentul în care a primit invitație la Gropeni, a trebuit să-l ia și pe el. Planul ei inițial prevedea un Adi lipsă/îmbătat și o Florans înfiptă în cardan de taximetrist. Problema era că nu aveau șofer și degeaba a încercat să-l corupă pe Biș. Ăstuia însă i se acrise de frământat mici și noroaie la țară și nu mai avea chef de ascultat manele plătite la bucată.

Asta fiind situația, Florans a agățat-o în zbor pe Iulica, mare amatoare de distracții moca, de meserie vânzătoare de plăcinte și secrete la colt de strada. După tipic, la scurt timp după ce au anunțat că au pornit la drum, pac un apel telefonic de la Gropeni:

„Luați ceva de mâncare și de băutură, că noi nu avem mai nimic”. Procedura standard fiind arhicunoscută, „fetele” au vizitat Billa, benzinăria și apoi zdranga-tronca-au pivotul, noi la țară frigem porcul.

Și au ajuns la Gropeni, țara lăutarilor și a dovleceilor pereni, unde dă-i repetir de chef cu băutură, manele și cu Florans dându-se fățiș la orice purtător de pulă. Numai că ceva era altfel de data asta.

Adi era treaz nemâncat și foarte ofuscat. Pe măsură ce situația se deteriora își schimba si el culoarea mai spre negru. Făcuse căzi de spume văzându-și „iubita” salivând după pulele țăranilor. Omul avea toate motivele și nici măcar consolarea unei beri, fiind șoferul. Dar din această cauză, nu i se poate reproșa că ceea ce s-a petrecut mai târziu ar fi fost efectul alcoolului. In fine a venit și momentul când Florans a trecut limita.

Gata, plecarea, a zis Adi! Ieșit din pepeni, a încărcat forțat “fetele” în mașină și a decolat în trombă. Răpită de la petrecere, plină de bere dar în sevraj de pulă, Florans a început să-și dea ochii peste cap ca melcul pe motocicletă, să gesticuleze și să trântească obiecte prin mașină. Că de ce au plecat, că ea se simțea așa bine. Că e o nefericită, neîmplinită și el nu o înțelege, că au, că miau… Degeaba a încercat Iulica să aplaneze situația. Nici nu e de mirare că nu a reușit, biata “fată” având cap doar să nu-i plouă în gât. Biș bănuia chiar că Iulica avea capul plin de tărâțe iar puținul spațiul rămas prin mijloc găzduia un creier cât o nucă. Oricum, meritoriu este că a încercat.

Florans însă nu se potolea. După ce a reușit să arunce pe geam scrumiera, pachetul de țigări, bricheta și câteva hârtii lipsite de importanță, a pus capac rupând o chitanță de la facultatea lui Adi.

Atât i-a trebuit ăluia. După o frână bruscă , un ocol prin fața Daciei, Adi a smuls portiera din dreapta și a început să-i umfle moaca parașutei. Iulica nu s-a sesizat cât de groasă e treaba, până nu a început Florans să urle:

– Ajutor, săriți că mă omoară… sări lume!

Atunci s-a precipitat afară dar după câțiva pași a început să șovăie, încercând timid, de la distanța, să oprească scuturatul zdrenței:

– Mei Adi! Las-o mei Adii, că o omori, las-o mă că-i beată!

Total neimpresionat de lobby, Adi îi cărăbănea pumni în meclă lui Florans, punctând din când în când:

– Na fă, na fă curvo, ține, să vezi cine-i bărbatul aici!

– Aoleu, săriți, ajutor!

– Nu mai da Adii, că o omori!

– Na fă panaramo, să te saturi de pulă de țăran, să văd ce țăran te ajută acum!

Bineînțeles că țăranii erau toți călare pe garduri, privind prin și peste porți minunata scenă de violențăbulangi-conjugală. Și la fel de ușor de înțeles a fost, că nu au avut de gând să strice frumusețe de spectacol gratis intervenind. Așa că Florans a fost bătută mar, după cum și merita o poamă ordinară. Există bănuieli că i-a și plăcut. Nu știm cât.