George nu mai vine

Gura lumii e slobodă și doar pământul o astupă. Iată o mostra de înțelepciune populară. Lumea vorbea despre tata că ar fi fost mare crai. Eu n-am văzut și nu văd nici astăzi vreo problema în asta. N-au fost dovezi niciodată dar lumea vorbea. Tata a fost polițai într-un sat de lângă Brăila. A fost șef de post până în noaptea în care a tras aiurea la beție, cu pistolul prin sat. L-au dat afara din poliție și așa a ajuns să înghesuie țărăncile venite după pensie sau scrisori la PTTR. Apoi ne-am mutat în oraș. Vechiul Porto Franco, graseiau pretențioșii când se refereau la adunătura de clădiri, oameni, cai și câini. În oraș am avut mai întâi case aproape de Dunăre apoi ne-am tras mai către uscat aproape de piața mare. Îmi aduc aminte cum mama mă îndemna să învăț și să las prostiile. Școala era aproape de casă; profesorii intransigenți dar cu ceva simt al umorului, râdeau când aduceam cate un țigan cerșetor în clasă și-l dădeam drept vinovat pentru prostiile mele. Într-o iarna în care mi-am luat-o binișor în cap, m-am uitat cu ciudă la calificativele proaste din carnetul de note și l-am făcut scapăt în rigola. Mi-am luat o bătaie când am pierdut carnetul, și încă una mai zdravănă în primăvară când de sub stratul de zăpadă l-a scuturat un vecin și mi l-a returnat în prezența tatei.

Bătăile erau ceva normal pentru mine fie că le încasam, fie că le dădeam. Nu de puține ori veneam acasă cu buzele sparte franjuri, arcada înflorită, nasul spart și pumnii zdreliți. De bătaie și de munca nu am fugit decât rareori, de obicei numai când nu întrezăream nici urmă de câștig. Eram cocoșel cu creasta șmecherește dată într-o parte și voce de mierloi îndrăgostit. Cu așa calități nu e mirare ca am castigat Lotca de Aur și am ajuns pana la faza pe țară a Cântării României. Puicuțele dădeau ochișorii și poalele peste cap când mă auzeau cântând iar mie tare-mi mai plăcea.

După ce am mai îmbrăcat și haina militara, drumul spre paturile femeilor s-a netezit și lărgit brusc devenind autostradă. Am avut multe femei în perioada aia. Nu-i vorbă că și militarii au baftă mai ales de un anume gen de femei. Se zice că singura explicație pentru dispariția curvelor într-un oraș este aceea că le-au luat militarii de neveste. Dar ce îi place militarului mai mult decât curva lui? Curva altuia bineînțeles! Mai mult decât curvele însă oricărui militar îi place muzica, țigarea, băutura și scandalul.

La douăzeci de ani eram cu băutura în mână, violența în sânge și femeile în brațe. Mama ajunsese un fel de secretară care îmi făcea zilnic morală pentru nestatornicia mea. Sărmana nu vedea decât ce plutea deasupra. O puneam să mintă fetele că sunt plecat în diverse locuri îndepărtate, de unde apăream miraculos la țanc să o scot la o plimbărică pe faleză pe norocoasa zilei. Tata văzând ce succes am le fete își retrăia tinerețea prin mine dar visa și la nepoți, în timp ce eu nu vedeam altceva în viitor decât veșnica distracție. După ce în copilărie am fost cam oropsit, la adolescență și tinerețe devenisem buricul pământulu. Bine făcut, cu mutra dulce-dubioasă a lui Romeo de cartier, în forul meu intern eram un timid speriat de propriu-mi tupeu. Toate acțiunile îmi erau în fapt sfidări ale temerilor. Dacă îmi era teama de înec, mă aruncam în Dunăre de pe cel mai înalt pod. Când îmi era frica de ridicol, luam microfonul din mâna lăutarului la restaurant și făceam show. Eram un tânăr normal cu calități și defecte obișnuite, zic eu.

Când mi-a apărut George în cale întâi oară, am avut așa ca o zbatere de pleoapă interioară și până să mă alarmez, am simțit ca-mi trage cineva asfaltul de sub picioare și lumea mea s-a răsucit la un unghi imposibil de privit din poziția normală.

O vreme m-am gândit la George ca fiind marea mea iubire, prima. Acum mă gândesc la povestea noastră ca la o pervertire sau mai corect inițiere, pasul de început. Asta a fost, asta mi-a făcut. El m-a trecut puntea în țara gay.

Acum nu mai am nici resentimente nici întrebări retorice. Numi vine să mă arunc pe mormântul lui și să întreb aiurea “de ce?” Știu că m-am lăsat sedus, că mi-a plăcut, că parțial așa am vrut! Totul era pregătit.

Am suportat multe șocuri în viața asta și de foarte multe ori m-am mirat că nu mi-a crăpat un vas de sânge pe creier la aflarea unor vești. Telefonul ăla îl țin minte de la timbrul soneriei pâna la ultima nuanță de plastic de pe receptor și aparat. M-am uitat la el o veșnicie după ce vocea de femeie de la capătul celălalt s-a transformat în hohote, suspine, apoi în ton și fâșâit electric. Parcă era sunetul de capăt de pista al unui disc de vinil.

– Biș, iubitul tău Geoge a murit! L-am găsit dimineața lângă mine în pat, rece și țeapăn. A făcut infarct. Mi-a spus de multe ori că dacă moare să-i anunț doar pe cei ce l-au iubit. Te-am anunțat. Pe mă-sa n-am cum să o anunț că e moartă. Oh Doamne Biș ce mă fac? Biș, eu…

Nu o mai auzeam. În locul ei cu ochii închiși auzeam muzica ce i-o cântam lui George. Acum se auzea ca și cum fi fost redată de pe un disc vechi, ușor zgâriat, obosit.

Bucureștiul anilor 70 pentru cei veniți din provincie era frumos. Concentrarea aceea de lumina, arhitectură și mașini noi îți dădea vertij ca purtarea unor ochelari cu dioptrii un pic mai mari decât ar fi necesar. Oamenii erau și ei total deosebiți de cei din provincie pentru că aveau un modernism și un aer ușor superior. Asupra Ateneului și Capșei mai plutea ceva din aura Micului Paris. Încă mai existau “case”, se “primea lume” la “ceaiuri dansante” și se făceau partuze chiar dacă unele aveau aromă surogat. Bucureștiul avea muzică, iar eu o cântam.

Vinilul discului a început sa se învârtă unduind, să se rotească din ce în ce mai repede, mai luminos, mai amplu, transformându-se într-unul din candelabrele de cristal de la Clubul Militar.

M-am văzut acolo aievea. Eram la București, George era viu, iar eu aveam puțin peste douăzeci de ani. După un concurs sau poate doar repetiție coboram transpirat treptele din laterala stângă a scenei când m-am trezit înhățat de gașca vesela. Printre pupături lipicioase și plescăite am simțit asprimea obrazului unui bărbat, parfum amestecat cu tutun și am dat cu ochii de George. Îl știam mai demult, mai băusem câte o bere ocazional, dar în ziua aia era ceva deosebit cu el. Părea foarte euforic și excitat iar ochii îi sclipeau ciudat. Părând ușor beat m-a invitat fără drept de refuz la el să serbăm împreuna minunata mea prestație vocala. În realitate George se pregătea să mă seducă. Șotia lui era plecata, el avea tupeu, vin mult, vorbe dulci și patul nepermis de mare.

Știi tu prietene cum este senzația aia în care te lași în voia valului. Ai simțit vreodată cat este de simplu sa abandonezi, sa te lași descălțat, dezbrăcat?! Ai simțit căderea, căderea adevaradevărată nu aia de o spune biblia?!

Ai simțit vreodată ca intre ieri și astăzi s-a căscat o groapa, o crevasa imposibil de umplut cu trupul a o mie de femei o crăpătură în logica pe care creierul abia o suporta fără spasme în prag de anevrism?!

Îți poți închipui șocul momentului în care când descoperi că ai o relație cu un alt bărbat, ca ți-au zburat din cap toate sfaturile familiei referitoare la găsirea unei fete cu zestre pe care tu o visai și buna la pat?! Nu-ți închipui nimic, probabil că nu ai cum! Eu nu sunt tu, tu nu ești eu. În plus nici eu nu gândeam așa. Practic nu gândeam, doar pluteam, simțeam.

Era ca un fel de fierbințeală, ca și cum tlucrurile de peste zi n-aveau decât rolul de a te încetini, de a te împiedica sa ajungi la acel final. Bineînțeles, puteai să fugi. Dar de ce să te zbați, de ce să fugi când totul este atât de ușor? George știa să facă lucrurile ușor. M-a împins ușor cu degetul în piept și în cădere ma agățat doar o idee de cravata. A trasa de șireturile pantofilor și mi ia aruncat demonstrativ peste cap. Apoi după ce a scapăt și de ai lui s-a trântit alăturea de mine pe pat.

-Biș simți cum se învârte pământul?!

-Nu, dar simt că e rotund! Și patul e rotund. George cred ca m-am cam îmbătat. Auzi asta-i patul tău conjugal?!

-Aha și stam îmbrăcați ca niște porcii în lenjeria în care n-am dormit cu nevasta decât o dată.

Când a întins mâna peste mine verigheta a scos un clinchet peste paftaua centironului meu. Eu am încercat sa îi dau mana la o parte, moale. El a mai ciocnit încă odată inelul de paftaua curelei. A făcut un sunet ca și cum ar fi dat focul de start. Mâna lui a îndepărtat-o pe a mea, mi-a desfăcut catarama și nasturii, a căutat calm și precis prohabul de unde mi-a scos-o, ținând-o blând dar ferm strânsă în pumn ca și cum ar fi fost o pasăre care poate să se zbată și să zboare. Mi-au fugit imediat amețeala, teama și prejudecățile. Mintea și-a luat vacanță, doar trupul mi-a rămas acolo să simtă tot ceea ce se poate simți un bărbat care face amor cu alt bărbat. Și ce am simțit a fost înnebunitor, uluitor de bine.

Cuvântul “după” are o sonoritate aparte. Când tocmai ai făcut-o pentru prima dată cu un bărbat, “după” este un fel de replica seismică, o a doua undă de șoc. Este ceva între “băga-mi-aș, ce am făcut? și grohăitul porcului sătul. Ejacularea îi face pe bărbați sa fie numai buni de anchetat. Nici măcar nu-i nevoie sa le ceri să vorbească că spun ei singuri tot. Au așa, un fel de mâncărici la limba. Cred că cel mai des când am aflat un secret despre un om, a fost după sex.

După ce s-a săvârșit minunea fumam amândoi goi în patul răvășit, când pe George l-a apucat limbarița. Mi-a spus că este căsătorit de fațadă, că el și ea n-au făcut-o de începutul căsnicie. Ei îi plăceau femeile iar lui bărbații. Mărturisirea asta m-a surprins. Am ridicat ochii în tavan și în loc să zic Dumnezeule, am exclamat: păienjeni! Întregul tavan era plin de pânze de păienjeni afumatede fumul de țigară, în colțuri era plin de scame și praf, iar bejul lenjeriei era un pic prea natural pentru pretențiile mele de igienă. Eu am fost mereu obsedat de curățenie, deci mi-a fost imposibil să nu observ.

Este adevărat că asta nu m-a împiedicat să beau cafea din ceștile lor îmbâcsite, să mănânc la masa lor neștearsă, să le folosesc toaleta și patul. Ba chiar ajunsesem să uit să mă descalț pana la faza în care mă suiam cu George în pat. Azi cu blândețe pot spune că acea casă era o vulpărie. Unde mai pui că avea și doua intrări, exact ca vizuina vulpilor. În mod cert locuința era mărturia situației descrise de ei. Era doar o casa, nu casa lor, iar ei doi doar colegi de apartament care n-aveau nimic de împărțit în afara facturilor, pereților și imaginii. Pe vremea aceea Articolul 200 care condamna homosexualitatea, era în vigoare. Auzisem despre bărbați care au făcut pușcărie pentru că iubeau bărbații. Gura lumii era mai periculoasa atunci. Dacă ți se ducea buhul că ești homosexual, erai în pericol de a fi urmărit, turnat, arestat și închis. Depindea de cât de înverșunați îți erau vecinii, cine îți vâna postul la muncă și cât de ocupată era miliția.

Multi gay s-au căsătorit de fațadă, alegând o viața de minciuni și trădări, aducând nefericirea unor femei nevinovate. Și soția lui George era nevinovată. Nevinovat de leneșă și împuțită. Cred că nevasta lui George m-a îndepărtat de viața hetero mai mult decât sexul cu bărbații. Mi-a ajuns dezgustul provocat de tampoanele și chiloții ei pătați aruncați aiurea, pana la sânge. Apoi am tot dat peste nespălate, urate, scorpii și nebune pana mi s-a acrit. Când ma gândesc ca femeia aia era doctoriță, nu ma pot opri din icnit. Am rânit în casa aia de multe ori. Totul a fost inutil. Ordinea și curațenia pur și simplu nu era de ei.

George era arhitect proiectant. A muncit multă vreme prin țările arabe, mai ales în Irak. Sănătatea sa șubredă s-a deteriorat accentuat. Datorita climei extreme inima lui slaba s-a înmuiat treptat pana când într-o trista zi s-a topit de căldura și s-a oprit. George iubea căldura și sexul. Când ne revedeam primea chestie pe care mi-o spunea era despre cum îmi visează trupul nopțile. Nu în toate, aveam sa aflu în mod neplăcut, când pe langă curmale si fistic, mi-a adus și o mică blenoragie. George futea tot ce avea pulă și mișca. Ce nu mișca, primea un ghiont și abia pe urma o pulă în cur. George mințea cum respira. Mă mințea că sunt unicul, singurul, iar eu visam ca prostul la fuga pe cămile în țările calde împreună cu el. Eu mă gândeam la relație el la felație, eu la fidelitate el la umeri craci și pe la spate. În capul meu nu vedeam nici o problemă in a adapta cuplul gay la monogamie, cadrul pe care s-a înființat conceptual famila, structura de baza a societății.

Bla bla bla. Azi știu ca în lumea gay monogamia nu exista, pentru ca bărbații. sunt genetic niște curvari iar cei care nu sunt curvari sunt desigur curve. Calea de mijloc exista doar pentru naivi și scopiți. Mulți spun că momentul în care au trecut în tabăra adversă cu arme și bagaje li s-a parut trădare, cădere în păcat, întunecare. Eu prin George am suferit procesul invers. Devenit curvă și acceptând acestă definiție am simțit eliberare, iluminare. Odată lămurit că nu o să mă însor niciodată cu o femeie, am trăit viața pe care am vrut-o, chiar dacă a trebuit sa o plătesc cu bani sau trup.

Mi se întâmplă câteodată să primesc cheile de la apartamentul unui bărbat și ajuns acolo înaintea lui să mă apuc de curățenie. Cred că o fac automat pentru că pentru mine orice nu e acasă la mine, e o cocină. Și purtat de val, spăl, calc, gătesc, pun vinul la rece. Apoi îmi fac clismă și duș. După ce opresc cuptorul, caut muzică lentă la radio, mă așez pe o latură a canapelei și aștept să vină George. Și stau așa încremenit, ca într-o poză, pană realizez că e târziu și George nu mai vine, nu pentru că iar s-a dus cu altul ci pentru că pur și simplu a murit.

Anunțuri

25 de gânduri despre „George nu mai vine

  1. Ma bucur ca citesti povestile mele cu bulangii. Nu stiu însa daca ar trebui sa ma bucur ca ai timp sa te plictisesti. Uneori asta ascunde treburi de genul: internari prin spitale, cu un picior lipit de pod, lipsa job, lipsa blowjob, etc.

    Apreciază

  2. =)). commenturile mai tari ca postul !
    mai, ioan fara picioare ce merge ruland spre loc linistit plin de verde si acum george ce nu mai vine plecat dupa un dromader dotat prin Irak. Soare mult si palid si ars! paienjeni cu panzele lor stau pe tavan fara oameni paianjen sexosi ce sa stea sa sara pe somnorosi erecti, mucegai pe la colturi ce-mi zambeste in umezeala, , sotie doctor, si pe langa ca e femeie (ceea ce e un minus ancestral) e si imputita, cu menstrele lasate aiurea pe covoare prafuite. prima atingere poponara si limbarita de dupa conectarea la o sursa de inteligenta superioara :). esti belea m (R)! Nici eu nu am organe interne dar externe mai am uneori ! =))

    Apreciază

  3. E de-adevăratelea povestea? Că dacă da, e una tare scuturătoare, despre cel care te-a despărţit de o lume prin el rămânând într-o alta, aşadar el n’a murit, nu aşa.
    Iar tu ai scris despre el ca şi cum ai fi făcut-o cu limbă de moarte.
    George dă senzaţia de nesfârşit.

    Apreciază

    • Povestea este a unuia dintre fostii mei amanti, dar e scrisa la persoana intai, ca asa imi este mie mai lejer a scrie. E foarte posibil sa fie reala, nu pot garanta de vreme ce mi-a fost povestita de un tert.

      Apreciază

  4. conteaza ca George a avenit atunci, conteaza ca a venit chiar daca la momentul ala nu stiai ca il astepti sau nu stiai ca stii (tu sau personajul tau).
    nu e usor sa fii barbat, nu e usor sa fii femeie, nu e usor sa fii altfel dar intr-un fel sau altul, trebuie sa fim…

    Apreciază

  5. Am o intrebare off topic re limba vie contemporana romana si cultura asociabila ei, (mai ales cea din real life, dar si reflectii virtuale blogosferice si jurnalistice ale ei, daca sunt totusi mai calitative, nu total asa doar copy-paste sau pur comerciale), ca sub Conchita nu am indraznit sa ridic intrebari offtopic, ca prea e VIP. Imi cer anticipat iertare memoriei lui George, dar eu sunt mereu de parere ca daca dorim sa oamgiem decedatii, macar sa ii folosim in moduri utile pt cei vii, inclusiv si unele educative, (desi nu sunt sigur daca sa includ literatura asta mai de tip mai de belle arte sau totusi de fictiune printre elementele educative, fara o indrumare cat de cat adecvata, dar tocmai de la o recenzie probabil bie-intentionata insa ca de obicei inculta sau semi-docta sau ignoranta a cartii Cimitirul a pornit totul, o carte pe care eu nu am citit-o integral, decat ce e gasibil pe gratis, deci nu stiu daca cuvantul despre care voi intreba e folosit in carte in mod jucaus sau cu intentie de catre autor, insa l-am regasit intr-o recenzie despre acea carte, de unde am devenit chiar nedumerit.

    A auzit cineva de aici in lb romana pe viu (nu pe Google, nu dati Google din prima in mod impulsiv ca e posibil sa va speriati sau sa va enervati) folosit relativ recent, asa in ultimii max 10 ani, cuvantul „homofilofil” (care pare a fi o preluare aproximativa omonima/omografa din cuvantul relativ clinic folosit in Grecia contemporana in lb greaca contemporana, pt a desemna un homosexual, asa cum e el descris in cultura mai larga UE, inclusiv dependinte si foste colonii, din secolul 19 incoace, initial termenul homosexual fiind fost folosit de scriitorul si jurnalistul Karl Maria Kertbeny), pt a desemna si in lb romana contemporana vorbita si/sau jurnalistic scrisa un homosexual, si nu un posibil sustinator politic al miscarilor de vizibilitate si emancipare gay, (asa cum e el folosit in lb franceza jurnalistica contemporana chiar ff recenta), si daca da, cam in ce context ? (Adica asa la o sueta de serviciu, sau de timp liber, sau chiar de agatat in vreo craca sau pe langa vreo craca).

    Ca eu am auzit desigur de homosexual, (de care asta probabil stie mai toata lumea), si fiind vorbitor de norvegiana si alte limbi, plus interesat asa sa citesc despre divere istorii la nivel de popularizare din diverse enciclopedii si reviste mondene din diverse gari si aeropoarte, (plus si mai degraba de fapt interesat de citit critica literara decat cartile literare in sine, mai ales de cand am trecut de 19 ani, chiar tin si minte probabil ultima carte de literatura clasica pe care am citit-o, era una japoneza scrisa in stil clasic realist oarecum asa precursor pt Tolstoy, desi ma rog, fusese scrisa cu cateva sute de ani inaintea lui Tolstoy, si dupa aia am citit numai non-fictiune si chiar numai politiste daca era sa citesc carti de fictiune asa mai integral…ce chestie, chiar tin minte, ca atunci cand am citit eu acea ultima carte de belle arte era tot cam luna mai, si eram fizic in sectorul 2, in Bucuresti, si tocmai ma pregateam asa sufleteste si motivator sa incerc si eu o relatie mai complexa cu o femeie, si in acelasi timp eram si coleg-amic as amai superficial chiar cu o fata de origine greaca ciontemporana ai carei parinti se refugiasera din Grecia in RSR, insa care acum/atunci se pregatea sa emigreze inapoi in Grecia impreuna cu familia plus cu prietenul ei, un tip din Pitesti, un tip de care mie imi placea, desi desigur o consideram deja pe ea mai merituoasa de a-lavea pe el nu pemine, si chiar cred si acum ca intr-adevar ea era mai merituoasa decat mine, chiar daca poate el era uneori obosit de ea si poate ar fi vrut doar asa sa stea la cateva bancuri doar cu mine, insa el trebuia sa isi urmeze destinul lui, si eu deja chiar voiam ca el sa fie mai bun decat mine, chiar voiam ca el sa invete sa se maturizeze, si s afie un „adevarat barbat”, chiar simteam ca e in stare de asta, zau, poate asa s-o fi gandit si Patroclus despre Ahile, sau poate tot asa s-o fi gandit si Hephaestion despre Alexandru, cine stie, nu stiu, dar e posibil nu ?…cine stie…si de fapt as fi vrut chiar sa ma ia si pe mine cu ei in Grecia, atunci, macar asa o vacanta, dar nu am mai apucat, si poate ca a fost mai bine, de fapt sunt sigur ca a fost mai bine, pt ca eu sunt mereu de acord ca All is for the Best in the Best of All Possible Worlds, asa cum zicea odata dl prof Panglos, chiar sincer sunt de acord cu el, si vreau sa fiu de acord cu el chiar si cu incapatanare…si eram ff pedantic riguros chiar si fata de mine insumi, eram asa cu lista de bifat, nu degeaba mi-au spus diversi in perioada aia „dl inspector”,chiar oameni destul de seriosi si bine intentionati asa in viata, ca efectiv asta parea a fi atitudinea/tinuta mea fata de lume), am auzit deci si de cuvantul „homofil”, insa cuvantul „homofilofil” eu nu l-am auzit niciodata pe viu, si in scris l-am vazut doar in lb franceza scris desigur cu ph si emis de jurnalisti sau de comentatori super-intelectuali plus ironici franezi, si nu de tip recenzor de literatura, ci de tip chiar mai degraba comentatori ai politicului gay francez.

    Si cuvantul homofilofil, astfel vazut de mine in lb romana in acea recezie de lb romana, mie mi s-a parut desigur, in traducere de semnificatie pe care am efectuat-o eu in capul meu la prima vedere, sa insemne oarecum asa cam cum zic francezii, ca doar nu il auzisem asa rostit in lb romana de nimeni pana acuma, cat despre cum e in lb greaca contemporana, eu zau, nu am interactionat niciodata cu vreun grec contemporan care sa fie interesat de a folosi acest cuvant preluat omonim din lb greaca in prezenta mea, ci a fost doar fata aia greaca mai sus mentionata de mai demult, care era mai degraba interesata in momentul ala de baiatul din Pitesti, plus preocupata de mutatul in Grecia si de niste afaceri de real estate in acelasi timp, si inca un grec mai recent, care si asta era mai degraba interesat sa faca o afacere de real estate cu mine sau daca nu cu mine, cu oricine altcineva, adica nu sa converseze despre homosex, nici macar asa la nivel posibil de conversatie pseudo-politicos sociala, adica nu era in acel context, plus nici macar nu am vizitat turistic Grecia vreodata, si nici nu ma simt deosebit de tentat in clipa asta, (desi nu doresc sa zic ca nu ar fi o destinatie turistica chiar placuta). In plus, incercand sa ii stabilesc etimologia la nivel asa mai de context poate de atmosfera de salon literar-artistic, inainte sa incep cu verificatul mai serios, chiar m-a facut sa ma gandesc din nou la o chestie culturala mai degraba…ce coincidenta, zau…japoneza ! (zau, poate sa zicca si Pandhoraa cat de oarecum zapacit cultural am fost si in legatura cu Saraiman !)

    Uite, nu ca vreau sa fac o reclama, dar efectiv pt bibliografie, ca sa se inteleaga contextul in care m-am impotmolit, (si poate nici nu a fost bine ca m-am bagat, nu stiu, pt ca de obicei incerc sa nu fiu chiar porc ignorant fata de persoanele care chiar apreciaza literatura indeauns ca sa o critice in public, chiar si la nivel amator sau fie si doar cu scopuri comerciale/promo), dar si pt ca eu chiar am incredere in Pederanger ca critic literar de nivel amator informat de lb romana, mai ales pe literatura asa zisa de interes si vizibilitate mai gay de lb romana, (desi sunt sigur ca are si alte preferinte si inclinatii mai complexe legate de literatura, adica nu e reductionist sau specialist doar pe subsetul gay, care ala e de fapt destul de des, desi cu cateva exceptii mai recente notabile, printre care si cartea lui Telespan, o pseudo-literatura, sau cel mult literatura porno-erotica destul de simplista, care desigur nu e cazul cartii Cimitirul, care face parte din literatura mai calitativa mai moderna si mi se pare, in anumite aspecte, atat cat am citit cat era pe gratis, chiar un colaj misto gen pastisa al literaturii scrise si pt seriale TV de lb engleza din a 2a 1/2 sec 20, si de fapt sunt de parere ca literatura critic literara adresata literaturii asa zise de interes gay, chiar si a celei mai slab calitative, dar desigur cu atat mai mult a celei mai calitative, este adesea mult mai interesanta si informativa decat literatura in sine, chiar si mai utila, atat pt gay cat si pt toata lumea, pt ca devine adesea mult mai complexa decat lucrarea in sine, si asta este bine, cred eu, pt ca asta de fapt ajuta educatia mai bine, nu doar fantezii creative si speculatii, ci si componenta de a emite interpretari critice din diverse perspective, desi desigur ca e bine ca si ele sa fie totusi informate si cat de cat totusi riguroase,nu bazate asa pe surse si resurse vagi, si total fanteziste, ci totusi asa si cu ceva imaginatie dar si ceva ratiune), deci dau linkul aicea la recenzia respectiva si astept raspunsul la intrebarea mea, (in legatura cu care chiar imi pare rau ca nu am reusit sa o formulez asa mai clar si a trebuit sa divaghez si eu printre diverse chestii aiuristic personale, insa zau, am vrut sa explic si oarecum contextul in care mi-a trezit mie interesul de a comenta acolo asa poate nerecomandabil de concret, pe cand poate atmosfera acelui salon nu cere si nici nu e doritoare de chestii mai concrete, ci mai mult asa de vagi speculatii, zau, nu stiu niciodata cand e vorba de femei, si mi-e si teama sa nu dau cu bata-n balta, si cam adesea dau, uneori dau si fata de unele care poate nu merita asta, dar nu e decat de fapt tot din ignoranta personala, ca efectiv zau, eu mai mereu sunt asa oarecum decalat cultural, dar vreau sa zic ca m-a afectat nasol de tot cat de prost e articolul scris in lb greaca pe wikipedia greaca despre homosexualitate, indiferent ca grecii ii spun homofilofilie, (ca pe limba lor asta e o traducere chiar fidela si logica, intern coerenta, a semnificatiei cuvantului homsexual germano-latin, insa pe lb romana suna ca un nonsens pretios ridicol, de aia m-am gandit la francezi, dar pe urma m-am simtit vinovat ca nu doream sa zic ca acel salon literar ar fi de tip pretios ridicol, adica sa cad in extrema aialalata, cu ridiculizarea furculitionului, ca nu asta e intentia mea, si eu nu sunt un purist lingvistic, eu chiar favorizez dezvoltarea vie a limbii romane contemporane, si asa am ajuns sa ma gandesc si la japonezi ! Zau, e clar cat de subiectiv sunt !)

    http://lecturile-emei.blogspot.dk/2014/04/cimitirul-adrian-telespan.html

    Apreciază

    • Am citit recenzia Emei si imi vine sa te bat bai Rudolphe! Am citit recenzia cartii inainte de carte, care carte sta comoda pe comoda de langa pat. Stiu ca se practica dar pt mine e ca si cum cineva ti-ar povesti finalul filmului la care ai platit special ca sa fii surprins.
      Asa, acum sa revenim la „omofilofilul” tau. Mi se pare sincer o tampenie sa inventezi noi termeni, cuvinte lungi si pretentioase pentru a defini acelas obiect, comportament, piesa. De altfel este inutil, pentru ca generatia „asl pls” o sa-si bage rapid pula in calofilia ta etimologica. Click ignore, next!

      Apreciază

  6. Pederanger, nu te superi dacă îi scriu câteceva lui Rudolph, asta pentru că m-am dus acolo unde ne trimite, şi l-am găsit în atâtea cuvinte tombale şi cu temei, întrebătoare despre „homophilophilie”, doar că nu prea pare a vrând să-i răspundă stăpâna locului, şi omu’ cu nedumerirea chiar vrea limpezirea.
    Nici francezii nu prea folosesc cuvântul ăsta, nu’i defel des uzitat. Dar sună, ce’i drept, nespus de frumos, pentru că are dragoste în el, are philia, homophilophilos însemnând a fi în dragoste cu acelaşiul, asta aşa, tradus pe limba mea.
    Aşa cum unii sunt francofili, în şi cu dragoste de limba franceză. Scris aşa, şi nu cu „ph”.

    Apreciază

    • Camelia, nu numai ca nu ma supar, dar chiar ma bucur ca l-ai tinut ocupat pe onorabilul comentator. Multumesc.
      Stapana blogului cu recenzia, are probabil si alte treburi in afara de a raspunde comentariilor de tip roman fluviu. Nu de alta dar chiar si avand un inalt grad de indolenta, ca unul ca mine, tot e necesar ceva efort ca citesti si apoi sa-i raspunzi lui Rudolph, in sensul ca trebuie sa te documentezi cat de putin inainte sa-l bagi si sa-l scoti in diverse excrescente sau sfinctere!
      😛

      Apreciază

      • Da, şi ştii ce am mai făcut? L-am umblat pe blog, i-am scris ceva la o postare, e drept că în felul meu, că’s mai lirică şi metaforică, aşa, şi metafizică uneori mai sunt, iar el ce crezi că a făcut? M-a trimis la neurologie, să mă caut de amnezie; nu-ţi mai povestesc ocurenţa cuvintelor.
        Dar am râs, că’i haios, pare aşa, un copil scormonitor cu uimire în viaţă şi’n lucruri.
        Pe tine sper că nu te supăr când îţi mai las cuvinte pe aici, nu te întrebi ce’o mai căuta şi asta pe aici.

        Apreciază

  7. Voiam sa zic ca mi-am revenit.Ba chiar sunt din ce in ce mai entuziasmat de a propune raspandirea utilizarii cat mai largi a variantei ceva mai corect romanesti „omofilofil”.La inceput mi-am zis asta asa la total misto, insa cu cat ma gandesc mai bien, cu atat mi se pare cea mai adult si mai misto posibil de popularizat varianta a cuvantului gay in lb romana, (desigur daca exista vreun gay care sa fie interesat de a fi receptiv la un cuvant echivalent de gay in lb romana venind catre el in mod chiar atat de direct, insa puteam sa utilizam diaspora, de ex cum ar fi Pinocchio sa vina sa comenteze aici la tine pe blog…ceea ce nu e prea probabil, dar ma rog, hai sa zicem ca asa de dragul lb romane ar veni, si ti-ar zice, „Ce mai faci mai omofilofilule, de cand nu ai mai comentat pe blogul meu !”, sau ma ofer si eu, de ex, in viitorul comentariu la viitorul articol pe care-l vei scrie, (desi sper sa nu fie unul trist), eu sa zic, „Mai omofilofilule, m-ai dat gata cu povestea asta, se vede ca nu esti un simplu omofil, ci un adevarat omofilofil, adica stii sa te exprimi ff complex in textele tale literarein lb romana !”

    Zau,am cerut, pe bune sfatul lui Pinocchio,si chiar am expus si acolo argumentul meu. In orice caz, daca da cineva Google cu omofilofil, zau, cel mult risca sadea peste niste clipuri cu persoane gen pensionari sau proprietari de pensiuni din Grecia, nu e asa cum ar fi daca ai da Gooogle cu homofilofil. Plus,chiar dand din nou Google cu omoflofil, am gasit deja o lucrare educativa de lb romana in care aparea o descriere a ce este homosexualitatea efectuata de 2 (probabil fosti) elevi din clasa a 12a, unul Vartolomei nu stiu cum si altul cu nume mai modern, dar la care nu am avut acces total, ca era cu plata, si eu pt elevi de-a 12a nu dau bani, ei trebuie sa ma educe pe gratis, daca au ceva de comunicat, (e o chestie asa de principiu, are de a face si cu pederastia, ca recenzenta de mai sus m-a obligat sa ii explic si despre asta, si eu cam uitasem asa intre timp, ca nu am mai fost de mult la liceu, dar acum tocmai bine mi-am amintit, si de aia vreau sa ma comport si eu cat mai etic), si in lucrarea lor elevii foloseau cuvantul scris asa (h)omofilofil ! Zau, pai tocmai asta ii spusesem eu lui PInocchio chiar inainte sa vad asta, ca omofilofil mi se pare chiar un cuvant mai interesant pt tineret, e si optimist, nu da Google pe tampenii, nu suna nici a furculition, inseamna si gay, tine cont totusi si de legaturile traditionale dintre Romania si Grecia, daca nu strict lingvistice, cel putin in ceea ce priveste cateva preparate culinare, (cu exceptia a cateva cuvinte preluate tot prin francezi sau altii, ca de ex stiati ca holera este un cuvant de origine bulgareasca si neogreaca, introdus in Romania adica de grecii mai noi dupa ce acestia il invatasera de la bulgari ?…zau m-am documentat ff mult despre greci de cand cu atat filie), e si amical, si acum se pare ca place si la tineret ! Plus e OK si pt omofilofile, ca si in greaca este, e ok si pt bisexuali, ca e un cuvant mai lung, adica ii poate include si pe ei, ca dupa ce intra in uz, cine mai sta sa caute ce inseamna,plus,(mi-a venit chiar acum un argument si mai misto, zau, daca incepem sa folosim asa omofilofil mai larg, o invitam pe Elena Paparizou sa cante la Pride, ca de cand s-a mai maturizat si nu mai are nici o sansa la Eurovizion unde a incercat acum veo 14 ani, acuma in ultimii 7 ani a inceput sa vina din Suedia si sa cante si la greci la Pride ! Si desi are acum experienta, precis s-au saturat si grecii de ea, si poate facem schimb cu Loredana Groza, o trimitem pe ea in Grecia in locul lui Paparizou, ca nu cred ca a fost in Grecia, parca doar prin Italia, si va fi noutate acolo, adica zau, iese bine si pt sponsori, pt toata lumea ! Si va fi asa frumos si pt tineret, pot sa imi si inchipui asa niste liceeni glumind asa prietenos unul cu altul, „Mai omofilofilule !”, sau daca chiar sunt gay, poate sa zica si mai pe scurt, „Mai, omo..” , si nu e nici Emo, e Omo, adica e vesel, e umanist, e optimist, de-a dreptul renascentist ! E de-a dreptul gay ! Plus gay asa romanesc, si scapam si de deprimatii aia crescuti cf Andre Gide, sau mai rau, alalaltul cum il cheama, ala horror, Tournier.

    Apreciază

    • Cum spuneam si mai sus, nu sunt sanse ca un nou cuvant de trei ori mai lung sa inlocuiasca sau sa ajunga sinonimul lui gay. Nu in secolul asta, si e problema ta daca te-ai nascut in secolul gresit. Pur si simplu uita, treci peste!
      Cat despre Mos Pinocchio, am banuiala indreptatita ca nu o sa vad comentarii de ale lui pe aici. Domnul este din clasa care serveste pula cu furculita, adica are un discurs elevat in care homosexualitatea e mai normala decat normalitatea, pentru ca deh, el e casatorit si asa ar trebui sa facem si noi. Prin urmare futaiul disperat din „Cimitirul” e doar motiv de chicotit sub plapuma cu domnul Inginer.
      Numai ca lumea gay adevarata e compusa din aia care isi face cont pe Gayromeo ca sa se futa divers, nu din aia care isi cauta jumatatea (ce tampenie de expresie!) de parca i-ar fi taiat Dumnezeu cu pula in doua si i-ar fi aruncat pe pamant.

      Apreciază

  8. Pai mai,si eu am fost asa de surprins de acest cuvant la care chiar nu ma asteptam, si care initial, repet,mi s-a parut gen pretios ridicol, dar dupa aia, daca tot m-am agitat atata, plus am inceput sa ma simt vinovat fata de recenzenta cu intentii bune, dupa cum am incercat sa explic si acolo, plus, daca tot imi pusese intrebari complicate despre pederastie, si in paralel mai gasisem si lucrarea aia a acelor fosti liceeni totusi mai copti asa de clasa a 12a cu nume atat de interesante, (zau, am reverificat, Sebastian Vartolomei + Alexandru Zepciuc…viata chiar bate filmul porno gay !), zau, am inceput sa ma relaxez si eu, ca incepuse sa ma doara capul de stressat ce eram, si mi-am zis cu optimism „de ce nu” ?!

    Zau, mie chiar mi-ar face placere sa-ti spun tin cand in cand „omofilofilule”, sau chiar asa ceva gen chiar mai serios, „dupa cum opina in articolul lui critic artistic recent, in legatura cu premiul Eurovizion castigat de artistul Conchita, omofilofilul Pederanger avansa (ideea ca)… etc”…(daca nu cumva te superi sau imi interzici, desigur) !

    Insa nu am inteles de ce te-ai suparat re cartea Cimitirul, ca eu nu am dat nimic in vileag, doar mi-am exprimat o opinie amatoriceasca critic literara ff vaga generala (pozitiva, dupa parerea mea), era de altfel deja o opinie mai veche pe care o mai mentionasem public si pe alte bloguri, (Madelin si Pinocchio), plus am mentionat clar ca disclaimer ca nu am citit decat partile care erau gasibile pe gratis, dar altceva nu am dat in vileag ca sa-ti rapeasca tie placerea lecturii, adica eu credeam chiar ca opinia mea te va face curios sa incepi sa citesti, mai ales ca tot cumparasesi cartea. Eu nu obisnuiesc sa scriu recenzii despre carti, rar pomenesc ceva asa legat de vreo carte, insa fragmentele din acea carte scrisa de dl Telespan pe care le-am citit eu pe mine chiar m-au bine dispus, le-am apreciat, de aia am si mentionat-o.

    Apreciază

    • Sorry, am gresit…ar fi trebuit poate sa zic, astfel incat sa fiu consistent, „acea carte scrisa de omofilofilul Telespan…”, ins atotusi dansul e autor publicat plus om serios, si mai VIP, adica nu imi permit totusi sa glumesc asa fata de el, chiar daca imi pot permite opinii critice, totusi nu pot folsi cuvinte care inca nu au fost total clarificate indeajuns re uzul lor si semnificatia lor, pt ca eu doresc sa fiu chiar cat mai impartial daca e vorba de vorbit despre oameni public criticabili, chiar daca asa la nivel personal ii pot ierarhiza in topuri de preferinte personale pe bransa lor respectiva, care au mai mult de a face de fapt cum arata, insa nici dl Telesoannu mi se pare asa deosebit de super-sexy, plus per total artistii sunt mai vulnerabili decat alte feluri de VIP-i, si trebuie sa tin cont si de chestiile astea daca e sa-mi permit ceva, mai ales fata de o persoana inca in viata. Tu esti tootusi si critic, te ocupi si de jurnalism asa mai critic social, adica nu esti doar artist creator, desi ai desigur probabil si aspiratii creative, asa ca fata de tine parac mi-as permite mai usor. Daca ai fi si sexy probabil mi-a spermite si mai usor. (E ff complicat de explicat.)

      Apreciază

      • Bai Rudotel, esti totalmente incriptat si alambicat ca un tub contort din otel. Sa o luam pizdos sau lingivers:
        3. Sunt uber-sexy dar nu-ti permit.
        2. Sunt rautacios, hater, cum vrei, numai critic nu. Si inca un nu la aspiratii si alte aberatii. Mie imi ajunge ca respir.
        1. Ma leshi odata cu cretinatatea aia de cuvant?!

        Apreciază

  9. OK, am inteles, sa traiti ! (Dar in gand pot sa-ti zic ?…nu numai tie…ma duc sa-l intreb si pe Pinocchio ! Ha ! Ha ! M-am gandit si de ce nu-ti place…poate ti-a sunat si tie asa cum a inceput sa-misune si mie, ca omofilofil ar fi potrivit ca nume celor dintr-o generatie asamaimatura, din cei care au apucat sa fie activ dizidenti asa la vremea paragrafului 200 inca nemodificat in vigoare, ca la vremea cand inca exista dar modificat am apucat si eu un pic de dizidenta, dar nu prea riscanta ca aveam pile, insa nu se compara cum era pt omofilofilii dinaintea mea !…zau, cred ca de aia, ca sa nu te simti batran nu vrei sa-ti zic eu omofilofil, ca denumirea mi se pare asa cam desuet potrivita pt oamenii trecutii de o anumita varsta ! Bine, NU-ti zic ! Nici macar in gand ! Hai sa fim gay comunisti egali, fara sa tinem cont de varsta sau de experienta de viata…acum precis o sa te superi…dar zau, eu nu ma pot simti in largul meu tachinand decat persoane mai in varsta decat mine, de aia mai tineri mi-e cam frica…plus desigur ce rost ar avea sa fac pe clovnul fata de tineret ?…adica sper ca esti maiinvarsta, zau, sincer, de fapt habar nu am…ca ammai avut surprize din astea,mai alescu bloggeri care se exprimaasa in scris in moduri mai mature, si pe urma amaflat ca aveau numai 24 de ani, zau, dar scriau asa matur pt ca erau talentati literar si stiau sa se exprime in scris ! Eu despre tine de ex am mereu impresia ca ai minim 42 de ani,ba chiar catre 50, insa in realitate poate nu ai decat 28 insa esti atat ff talentat cat si oarecum un pic deprimat, si de aia pari mai matur..gata, nu mai zic nimica, pt ca stiu ca e teren periculos, insa sincer nu sunt rau intentionat, de fapt nu sunt intentionat nici bine, sunt doar asa fara nici un rost)

    Apreciază

    • Ai un mod dezarmant de face confesiuni. Bineinteles ca poti glumi linistit cu mine, ca la 70 de ani nu ma mai supar pe poponaretul juvenil. Cel mai mult mi-a placut din marturisirile tale aia cu dizidenta palmata, executata cu spatele asigurat. Asa sa tot faci revolutie, fara riscul de a iti frange careva gatul odata cu elanul si aspiratiile.
      Lasa pe Pinocchio in pace. Daca are chef stie el unde ma gaseste. O perioada mi-a citit ambele bloguri si s-a prins ca-s bulangiu.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s