A doua listă de filme gay

Revin astăzi la bulancinematecă cu a doua listă de filme gay pe care poate o să aveţi chef să le vedeţi cîndva. Ca şi data trecută am încercat să nu aşez cele 20 de titluri în ordinea preferinţelor personale şi drept recomandari să fac mai degrabă menţiuni la câteva dintre ele. Toate mi-au plăcut, altfel nu le-aş fi pus aici. Deocamdată iată lista:

  1. Philadelphia (1993)
  2. Milk (2008)
  3. Mine vaganti (2010)
  4. Mysterious Skin (2004)
  5. Eating Out (2004)
  6. Touch of Pink (2004)
  7. Boat Trip (2002)
  8. Angels in America (2003)
  9. Hedwig and the Angry Inch (2001)
  10. Birdcage (1996)
  11. Le placard (2001)
  12. Do Começo ao Fim (2010)
  13. Saturn in Opposition (2007)
  14. Apartment Zero (1988)
  15. Were the World Mine (2008)
  16. Yossi and Jagger (2002)
  17. The Bubble (2006)
  18. The Sum of Us (1994)
  19. Another Gay Movie (2006)
  20. Transamerica (2005)

Mărturisesc că am bagat în listă pe lângă blokbustere, cel puţin un film care după părerea mea nu a fost promovat la justă valoare la vremea sa şi a cazut în nedreaptă uitare.

Vă reamintesc deci de existenţa lui „The sum of us”, film ce merită tot atâta atenţie câtă a primit „A single man” din lista precedentă. Paralela dintre ele este acel sentiment de viaţă reală pe care o traieşti fară să-ţi confirme cineva că ai dreptul, fără sa te ascunzi dar şi fară să te expui. O să vedeţi în acest film un Russel Crowe special.

Şi ca să dau Cezarului ce e al Cezarului, am strecurat în listă un alt film a lui Colin Firth, la fel de nedrept neglijat, „Apartamentul Zero”. Dacă pe lângă unul din astea două vedeţi şi filmul din pozitia 1, vă sugerez să le stingeţi cu ceva siropel nostim din seria „Eatig out” sau mai bine cu „Boat trip” ca să vă amintiţi că viaţa e mai veselă cînd are… a „Touch of pink” în ea.

Anunțuri

19 gânduri despre „A doua listă de filme gay

      • Legat de un altfel de intro, Lontigme companion e cel care, dinainte de Philadelphia, vorbeşte despre Hiv/Aids, când încă virusul ăsta fără preferinţe sexuale care niciodată nu a fost al homosexualităţii nu purta acest nume, nu i se găsise încă. Amândouă sunt filme despre suferinţă şi durere, în Philadelphia însă drama o joacă prejudecăţile şi jumătăţile de adevăr cu care lumea e infestată.
        Amândouă, printre filmele mele preferate, la amândouă m-am snopit de plâns, că arhipelagurile sensibilităţilor mele sunt aşa de adânci.

        Apreciază

      • Of, aș prefera să nu vorbesc despre lacrimi. Deși drama nu e favorita mea în film, tot dau peste ea și sunt nevoit să plâng. Sunt om ce naiba.
        „Rugăciuni pentru Bobby” e un astfel de film la care sare cămeșa de pe tine de plâns. Și când te gândești că e o poveste adevărată te mai apucă o șarjă.

        Apreciază

  1. După cum ai putut vedea, eram logată de o altă adresă, a celuilalt blog pe care îl mai am de ceva timp, despre a cărui existenţă nu ştie mai nimeni.
    Scuze, nu băgasem de seamă.

    Apreciază

  2. Diamantino, dacă ești ești vegană trebuie să îmi fac temele ca să văd cu ce legumă se înlocuiește mielul. Glumesc, stiu că acela e un stil de viață, nu o dietă in care încercii să pui orez cu ciuperci că să simulezi porcul în sarmale. :))

    Apreciază

    • Mai nou, am răspândit efluvii de contagiune şi m-am revărsat şi asupra nepoatei mele. Glumesc, aşaşiaşa. A văzut un documentar despre suferinţa animalelor care se pare că simt apropierea morţii, în fine, era ceva atât de mişcător, şi a mişcat-o până în străfunduri, iar de atunci a încetat să se mai gândească la animale ca la hrană.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s