Cap de păpuşă

Am avut odată, într-o altă viață, o legătură sociala impusă de presiunea familială cu o pereche de oameni potenți și aparent moderni. Ei mi-au oferit posibilitatea să constat că indiferent de câte studii ori statut social ai, dincolo de ce bogății fizice ai acumulat și prin ce tari te-ai plimbat, poți rămâne un gherţoi bigot pătrat la cap.

Povestea asta s-a întâmplat la doi ani după ce li s-a născut cel de-al doilea fiu. Până atunci viața lor părea perfectă după părerea unora, un exemplu demn de urmat.

Când am aflat despre îngrijorarea lor față de primul născut, am considerat că e o glumă, o poveste de depănat la cină printre discuții despre ce trăsnăi fac puradeii, ce cuptor cu neutroni ți-ai luat, ce sală de fitness ai plătit și nu ai frecventat și mai ales ce job ai schimbat.

Da, cuplul ăsta își schimba întotdeauna jobul împreună. Aveau perioade ca pictorii celebrii, gen perioada albastră, perioada natură moartă, sau eu arunc vopsea pe pereții de la budă iar tu ghicești ce am pictat și aplauzi ca foca. În realitate era ca și cum le-ar fi venit ciclul la amândoi simultan, deși doar ea era femeie iar el, în aparență bărbat.

Cei doi au parcurs împreună cu rubedeniile și acoliții perioada Connex, perioada zap, perioada amway, herbalife, perioada căcat. Eu eram oaia neagră a reuniunilor, refuzând să mă las spălat pe creier cu produse sănătoase de sute de lei lunar și păstrând același job la o fabrică de zece ani, deci un ratat neadaptat.

Şi fiind eu odată forțat să asist la o prezentare, după ce parte din invitați s-au cărat, am fost martor la prima manifestare a problemei. Problema era băiatul lor mai mare care la șase ani nu făcuse niciodată plajă fără slip pentru că… o avea mare și se holba lumea la ea! Aici intervine o alta poveste dubioasă în care acelui copil i se făcuse de bebeluș circumcizie ca să fie… mai ușor de spălat. În fine, acest detaliu considerau ei că ar avea minimă importanță pentru ceea ce urmat. Eu sunt de părere că circumcizia a încurajat și mai mult augmentarea și vizibilitatea membrului intimat.

Ce nu avea legătură cu pula puștiului, care apropo avea peste zece centimetri în stare flască, era înclinația lui pentru lucrurile și preocupările definite arbitrar ca fiind pentru fetițe. Dacă era întrebat ce culoare preferă la haine, vroia roz și mov pastel, dacă îl întrebai ce desen animat este favoritul său, alegea Mica Sirena și Barbie în Fairtopia. Ca jucării, evident iubea păpușile, poneii curcubeu și alte chestii pufoase cu sclipici.

Habar nu am cum de îi cumpăraseră ai lui păpușa cu care a venit la mine să îl ajut să îi pună un picior la loc. Poate o găsise într-o pungă de pufuleți, poate făcuse troc, nu importă, păpușa exista, iar băiețelul îi cususe cu mâna lui o rochie nouă și o schilodise încercând să o îmbrace. M-a tras după el în dormitor și a pus un deget la buze. Secret. Abia atunci am realizat că băiatul nu e băiat ci una din acele coconștiințe feminine care s-a pomenit prizonieră în trupul unui mascul. Treaba asta n-ar fi fost o dramă dacă nu s-ar fi născut în familia și țara greșită. Mare ghinion.

Imediat ce a închis ușa după noi și-a tras peste pantaloni o eșarfă de-a maică-sii drept fustă, și-a pus în cap o perucă confecționată din fâșii de hârtie creponată și o pereche de clești de rufe în urechi pe post de cercei. Eu sunt o prințesă și tu ești servitorul meu, a hotărât fără drept de apel. I-am făcut pe plac uluit de cât de volubil este, de cât de natural se mișcă. În restul timpului îmi făcuse impresia unui băiețel taciturn. Ca fetiță era pur și simplu exuberantă. Era ea însăși.

Ziua aia a trecut fără incidente dar mai târziu mi s-a reproșat că l-am încurajat. Aflaseră ei din știu eu ce surse că am avut păpuși când am fost borac. Sincer aia era o colecție artizanat pe care o ștergeam de praf și singurul lucru pe care îl credeam eu când eram mic referitor la ele, era acela că o să ajung croitor sau creator de modă pentru femei. Mare brânză, eram gay și chiar dacă cineva a realizat asta, (mă îndoiesc serios) nu a oripilat pe nimeni. Pur și simplu am crescut. Dar aici nu e vorba de mine. Eu sunt naratorul, întâmplător gay. Reproșul ăla mai mult sau mai puțin voalat a fost însoțit de povestea halucinantă a unei serii de măsuri represive de neimaginat.

Copilul a fost dus la psiholog care i-a repetat obsesiv că e băiat și trebuie să se comporte ca un băiat. Că băieții nu plâng și nu se joacă cu păpușile, că băieții se identifică cu Peter Pan nu cu Tinkerbell, că băieții se joacă cu băieții până se fac mari. (Aha și după aia fac sex tot cu băieții!)

Copilului i s-au cenzurat desenele animate (codat canale TV, aruncat dvd-uri), i-au fost confiscate jocurile PC suspecte, i s-a interzis accesul la net nesupravegheat iar jucăriile și plușurile vechi i-au fost înlocuite cu camioane și roboti. Substituție simplă. Ce vrei de la Moș Crăciun? Barbie în caleașcă cu trusou!? Ia de colea set Tranformers 2, că Moșu a văzut că ai puță de băiețel (motiv să îl surprindă acuzându-şi puța între picioare). L-au păzit și amenințat că Dumnezeu vede dacă faci pipi așezat cu fundul pe capac, i-au redecorat camera cât mai spartan și simultan a fost reatras de la cursul de dansuri și dat la karate, călărie și înot.

Au dat mita profesorului de religie să îl țină sub observație și l-au retras de la înot că acolo erau trupuri goale și atingeri umede, pardon interacțiuni fizice necontrolate. În mod constant i se verificau lucrurile din cameră și i se îndepărtau din preajmă rochiile, sutienele și sandalele maică-sii. Oricum aia începuse să se îmbrace și să se tundă ca o pulă de frică să nu-i trezească lui fi-su interesul vreun toc sau coc. Fractură logică. În locul lui eu aș fi fost curios dacă tata are pula mai mare ca a mea. Pun pariu că a observat că o are mica iar coaie n-are deloc.

Vă rog să mă credeți că dincolo de vria în care depăn această poveste, ea este adevărată iar  micile artificii sunt intenționat plasate să nu se recunoască careva în ea și să ia foc. Nu-mi este teamă de represalii împotriva mea ci de ce ar putea bietul copil să sufere ca efect secundar. Azi e adolescent în caz că a supraviețuit. Dacă ar îndura mizerii suplimentare din cauza acestui articol m-aș simți vinovat de moarte.

Ultima veste despre el a fost la câțiva ani după ce relațiile cu familia lui s-au răcit până la a nu mai exista. O cuscrenie de-a lor mi-a turnat plumb topit în inima vorbind despre familie și copilul „problemă” într-o manieră oribilă.

Gay-ul ăla? A zis ea cu scârbă. Poponar nenorocit, travestit. Și-a luat bătaie și pedepse cu carul. Ce crezi tu, după ce l-au controlat continuu ani de zile, la un moment dat i-au găsit sub pernă dimineața, un cap de păpușa?! A plâns ca la mort când au aruncat capul acela de păpușa la ghena și i-au dat foc.

În timp ce femeia povestea, am trăit în minte drama boțului de carne, disperarea și ardoarea cu care s-a agățat de ultima dovadă fizică a identității sexuale, la vârsta la care noțiunea nu exista în mintea sa. Știa doar că îi plac păpușile și rochiile. Mi-am închipuit obsesiile legate de păcat nemărturisit, coșmarurile în care repetat capul de păpușa îi era răpit ca pedeapsă divină. Știa că o să-l piardă. Adulții și Dumnezeu văd tot, te așteaptă doar să recunoști. Știa că într-o o zi o să fie prins. Nu știa ce urmează, acum știe – rememorarea momentului când capul de păpușa a fost pus pe rug. Iadul.

Copilul ăla fost ca un pui de găină care găsește o râmă și aleargă disperat în imposibilitate fizică de a o ascunde sau de a o consuma pe loc din cauza limitelor curții, gușii minuscule și a celorlalte ghemuri aurii fără nimic în cioc. Puiul de o zi, inocent, cu stomacul lui perfect gol trăiește drama lui a avea și a fi, printre alții care cred că vor ce ai tu fără sa le trebuiască, sau printre cei care nu vor sa ai pentru că ei nu au. Ghemul auriu de puf la o zi de existență, fără râma aia simte că nu e nimic. Atât are. Nu știe dacă este un canaf galben, un lanț de aminoacizi sau o caisă din compot. Simte că e pui, nu găină, nu cocoș. El doar există. Dacă ar fi găsit un șiret de pantof frații lui l-ar fi hăituit la fel, fără nici un câștig. E o parabolă proastă, știu.

Atunci ca să nu plâng am alungat lacrimile și m-am uitat la cer. Azi pot plânge că nu mă vede nimeni. Sunt bărbat și dacă nu mă vede nimeni se consideră că sunt tare sau că nu am glandele aferente.

I-au angajat alt psiholog, zicea ea cu dispreț. A, să vezi fază, vor să-i micșoreze chirurgical puța, că aia cică e de star porno. Fițe, eu i-o tăiam cu cuțitul și îl băgam la ospiciu la electroșocuri sau la mănăstire. Oricum nici o femeie n-o să aibă parte de el. Da, udat cu apă, șocuri, post, rugăciuni și bătaie, să-i iasă păpușile din cap!

Mă uitam la fața femeii care profera ororile și mi se făcea din ce în ce mai greață. Născuse trei băieți acum adulți, normali, sublinia ea cu mândrie. Zicea că îi iubește, dar ce ar fi făcut dacă unul dintre cei trei ar fi ascuns un cap de păpușa în loc de o mașinuță sub pernă, l-ar fi aruncat în primul șanț, l-ar fi înecat ca pe un pui de pisică nedorit? Ca vârstă femeia aia mi-ar fi putut fi mamă și bietului copil bunică. Slavă universului că nu m-am născut dintr-un uter îmbrăcat în ură. Te iubesc mamă, chiar dacă nu suficient de des ți-o spun!

Anunțuri

19 gânduri despre „Cap de păpuşă

  1. sincer, mi-e greu sa ma adun ca sa pot scrie un raspuns coerent pentru ca a fost dureros sa citesc ce ai scris…
    nu o sa am pretentia ca inteleg prin ce a trecut bietul copil, pot doar sa-mi imaginez ca inteleg…
    cel mai mult m-a ingrozit mintea obtuza a acelor parinti si a acelei femei…minti de tortionari…
    poate ca un minim, un minim efort de a intelege de ce copilul lor este altfel ar fi facut ca viata lui sa nu inceapa si sa continue cu un vesnic iad…
    pentru el era oricum greu sa inteleaga de ce ii plac alte lucruri si nu cele pe care il obligau parintii sa ii placa, pentru el acele lucrrui reprezentau firescul…
    am un prieten foarte drag care imi povestea cum la inceputul adolescentei lui nu intelegea de ce este atras de Ricky Martin, de ce simte nevoia sa doarma cu fotografia lui sub perna, se simtea un ciudat…se simtea ciudat cand unul dintre colegii lui il atingea cand se jucau la scoala, se fastacea, se inrosea…
    in sfarsit, nu are sens sa intru in amanunte…sper doar ca bietul baiat sa aiba un minim de sansa si sa-l intalneasca pe acel barabat care sa-l faca sa-si spuna ca nimic nu a fost in zadar si ca viata poate fi si fericita…dar ma indoiesc…
    sa nu uit totusi de speranta 🙂

    Apreciază

  2. Ai povestit despre cea mai sumbră formă de homofobie, cea mai sălbatică. Şi-au tratat propriul copil ca pe un duşman. Şi cel care putea să fie un salvator (psihologul), a devenit din păcate un complice. Ce trist!

    Apreciază

    • Foarte trist, mai ales când li se întâmplă celor de lângă tine. Uneori ne consolăm sau ne apărăm mental de efectul psihic al acestor drame cu expresii de genul: asta s-a întamplat altcuiva, undeva departe, la mii de km și nu o să mi se întâmple niciodată mie.
      Dar când se întâmplă și nu poți face nimic? Îți dai seama cum e să vezi un copil speriat că îl prind ai lui cu niște clești de rufe în urechi?

      Apreciază

  3. Nici nu ştiu cum aş putea să scriu, pentru că de la început mi-am dat seamă despre ce urma să povesteşti, adică nu ştiu cum să îmi ţin nişte cuvinte în frâu, alea care ar fi biciuitoare, şi-aş da cu ele până ar lăsa dâre sângerânde pe sufletul ăla hâd al celei născătoare de o altă fiinţă, care fiinţă e tot ce ai mai scump pe lume, pentru că e copilul tău, iar copilul tău e sacru.
    Iar când copilul tău e chinuit de îndoieli, eşti cel dintâi care le simte înaintea lui, pentru că aşa simte o mamă, sau aşa ar trebui să simtă; o mamă ştie neştiind.
    Cel despre care spui, înainte de a fi schilodit de cei din jur, a fost mutilat sufleteşte de acei care ar fi trebuit cu dragostea să-l vegheze şi să-l ocrotească.
    Suntem, pentru numele lui Dumnezeu, carne de suflet, nu trupuri de carne.
    Fiinţa de care povesteşti nu a cerut să se nască aşa, iar homosexual a sunat ca o sentinţă de-a dreptul, parcă ar fi fost un condamnat la moarte de la o viaţă „normală”.
    La urma urmei, cine spune ce’i normal şi ce nu? Cine spune că a fi într-un fel e în legea firii iar cu asta încep şi sfârşesc toate felurile de a fi?
    Ce greu e pentru o fiinţă să umble cu chipul lui adevărat, pentru că e vulnerabil, iar pentru asta cred că mulţi homosexuali aleg să şi-l ascundă şi să poarte măşti.
    Pentru mulţi, infernul e pe pământ, pentru cel despre care ai povestit, iadul a fost mama lui.

    Apreciat de 1 persoană

    • După ce am scris asta constat că îmi este greu să comentez. Exorcizarea dă mai mereu greş, pentru că nu e nici un demon înăuntru. Rămânem goi, cu sufletul preş, pe care cei ce pretind că ne iubesc se şterg pe picioare.

      Apreciază

      • Copiii, când se roagă, îi spun lui Dumnzezeu să-i apere de rele.
        Doamne, apără-mă de părinţi, asta nu ştiu dacă i-a fost rugăciunea celui despre care ai scris.
        Cât despre cei care ne iubesc, iubirea e atunci când iubeşti în celălalt şi ce e de neiubit.

        Apreciază

    • Si eu am cunoscut o persoana transsexual MTF din Romania. Din fericire era mai rezilienta decat cea descrisa mai sus de tine, plus poate a avut noroc ca a dat in Bucuresti nu peste psihologi, care nu studiaza probleme de sexologie in Romania in mod traditional, (ele fiind studiate in mod traditional in Romania la Fac de Teologie si la UNATC, si poate abia asa mai recent la Fac de Literatura si Jurnalism), ci a dat peste medici psihiatri educati asa mai standard cf standardele Razboiului Rece, (cei din Romania fiind educati de obicei fie sovietic inainte de 1989, fie american dupa 1989, ceea ce NU e chiar asa de rau pt transgenderi, e de fapt in general de bine, asa in medie, deoarece, cf istoria disciplinei sexologie, se pare ca exista tratate internationale de acord si echilibru mondial inca de la vremea conversatiilor de la Yalta in legatura cu problematica persoanelor transgender, conflictele sau dezacordurile mai mari ducandu-se in legatura mai mult cu gay-ii comuni, ca aia sunt chiar si numeric mai multi, in fond natural teoretic posibil cam asa cata frunza si iarba, indiferent de daca se contabilizeaza sau nu si sufletele moarte, (ca oricand se pot gasi perspective care sa arate ca exsta excesiv de multi gay pe lume, inclusiv in lumea competitiv interna gay, adica, zau, ce naiba, chiar sunt/suntem cam multi, plus destui, mai ales tineretul, chiar si arata din ce in ce mai bine decat mine si sunt si mai destepti, mai bine informati si mai optimisti…un adevarat dezastru la urma urmei si nu numai pt pres Putin), plus noroc ca inca se ignora ce or avea de zis francezii din punct de vedere politic despre transgenderi pt ca oricum ar fi fost ininteligibil pt majoritatea psihiatrilor, care sunt totusi medici, (adica gandesc asa mai inginereste, indiferent de specialitate…ma rog, majoritatea, nu aia care or fi asa de exceptie de gen ca scriu romane), plus desigur psihiatrii de orice nationalitate fiind de obicei mult mai ocupati cu alte chestii mult mai complicate decat cu certurile de familie legate de incapatanare si ignoranta generala, si lupte pt control, sa aiba cineva mereu dreptate si ultimul cuvant, (ca de obicei de aia cine e cel mai apropiat te si enerveaza sau te supara cel mai rau, ca doar strainii total indiferenti pot fi mai mereu constant amabili, politicosi, diplomatici si gentili).

      Si asa efectiv si in cazul ala, de cate ori se isca o cearta legata ca s-a murdarit fata de perna cu ruj sau fond de ten si cine sa o mai spele si pe aia, plus cine sa dea banii pt detergent, mai ales ca nici acel transsexual nu gasise pe cineva sa-l angajeze, (datorita situatiei economiei, a structurii pietei de munca, plus a capitalismului salbatec post-revolutionar din Ro, care cerea oricarei persoane totusi sa aiba si o calificare plus sa arate si misto cf unor standarde asa destul de rigide, de ex daca e transsexual macar sa stie sa si cante si sa danseze, plus si datorita faptlui ca desi aceasta persoana arata ca un inger si ar fi fost deosebit de bun ca model de inger pt eventuali pictori care zugraveau bisericile crestine in continua constructie in Romania in ultimii 15 ani, din pacate maj pictorilor de biserici din timpurilor noastre nu prea mai lucrau asa cu modele live in fata ochilor, ca la vremea celora care au pictat ingerii medievali, ci incepusera sa se ia si ei dupa poze mai ieftine de pe Internet), se iscau asa niste batai de gen ca ingerul incepea sa tipe tare ca el e fata, de se strangeau si vecinii ca la urs, plus capata si ochii invinetiti chiar de la mama lui care il alerga cu facaletul, si pe urma il luau si il duceau la camera de garda de la psihiatrie, zau…si atunci psihiatrul ala roman, ce naiba sa zica, chiar si daca nu ar fi fost educat la standarde inalte clasice sovietico-americane, (care si asa la vremea aia abia de ca erau inca in implementare, optimizare si recorectare in Olanda sau mai ales in Scandinavia, ca astia ramasesera de mult in urma avansului oamenilor de stiinta sovietico-americani, care trimisesera si omul sau macar un catel pe luna sau in jurul ei, plus pusesera mana si tradusesera si toate dosarele secrete germane de la vremea Bismark incoace, ele continand de fapt, alaturi de secretul bombei atomice, a telegrafului, a telefonului, a televizorului, a clasificarii corecte a magnoliilor despre care aflasera pana si japonezii cu ajutorulu agentului dublu von Siebold, nemaivorbind si de informatiile despre China si India oferite nemtilor de catre fascistii italieni de la vremea lui Marco Polo, (ca numai computerul a fost inventat de un gay britanic nu de nemti…ma rog, asa in mare, desi au contribuit desigur si cativa savanti americani si sovietici), si toata sexologia deosebit de avansata moderna, asta care se publica azi asa cu taraita in Cosmopolitan si Psychology Today, si alte reviste de educatie sexuala generala mai inalt calitative), acel psihiatru roman pur si simplu le zicea parintilor ca in general se stie ca nu exista medicamente deosebit de utile impotriva ideilor fixe, plus ca tanarul nu era bolnav ci numai rasfatat, si ca nu stie cum sa isi manifeste altfel frustrarea, drept care trebui indrumat si sprijinit asa mai practic sa obtina o locuinta proprie, sa se descurce singur cu spalatul fetelor de perna, iar tanarului ii zicea sa fie destept si sa nu mai tipe la parintii lui ca e fata, ci preferabil in fata la Min Sanatatii, (desigur cu aprobare de la primarie, si in mod civilizat), pt fonduri de dezvoltare si de cercetare si in Romania, care sa fie utile si lui si societatii, si copilului/adlescentului transsexual in dezvoltare, etc. Intre timp, cred ca tanarul inger a plecat in Olanda ca sa ii ajute pe olandezi la cercetarile si programele lor, ca in Romania nu are rost inca, degeaba explici ca nu te asculta nimeni oricum, majoritatea publicului fiind fixat inca pe dosarele Securitatii si diverse conspiratii, iar aia mai milosi la suflet pe comedii si romante de secol 19, ca oricum par mai interesante si mai variate si mai multe si in general mai distractive decat aprox estimativ 1/30 000 povesti de viata individuala transgender MTF si 1/100 000 transgender FTM in Romania.

      Insa desigur, ca nu numai in Ro situatiia e asa de drastica, iata ce a patit alt inger din America chiar recent, https://www.youtube.com/watch?v=qvgL7ICS_g0

      Apreciază

      • „(ca de obicei de aia cine e cel mai apropiat te si enerveaza sau te supara cel mai rau, ca doar strainii total indiferenti pot fi mai mereu constant amabili, politicosi, diplomatici si gentili).”

        Adevăr grăit-ai!
        Cei pe care îi iubești sunt in măsură să te rănească cel mai tare, fie prin acțiune fie prin pasivitate (ignorare) sau ignoranță.
        Și da, pentru mulți iubirea e o formă de control.
        Of cât am putut să râd la povestea cu fața de pernă și cu fasciștii lui Marco Polo. Ce dicționar poate fi în capul tău! Adică MFT și FMT… îmi sună a motoare superluminice din Star Trek si Battlestar Galactica, nu a tipi care se cred tipe sau viceversa!

        Apreciază

    • Rudolph mulțumesc mult pentru recomandare. Nu am văzut filmul. O să-l caut pe torentte și sper la subtitrare in engleză dacă nu în română. Din nefericire eu nu sunt poliglot ca tine și un amestec de sonor vag cunoscut cu o subtitrare si mai vag pricepută m-ar obosi și m-ar împiedica să prind subtilitățile.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s