Urgențe

winnipeg1[1]

We Were Emergencies

from Gentleman Practice (2011) – Buddy Wakefield

Am fost urgențe

Putem înghesui orice în ceață
Și să o facem să arate ca o fantomă
Dar în seara asta
Hai să nu ne devenim tragedii.
Noi nu suntem case de pompe funebre
Cu rezervoare de propan în ferestre,
Arătând ca niște cimitire.
Cimitirele sunt doar
felul pământului de a nu-ți da drumul.
Tu dă-ți drumul.

În seara asta, noi,
Hai să ne răsucim prostește încheieturile așa de mult înapoi,
Încât lamele de ras și penițele de stilou
nu aibă unghi bun la frumusețea venelor din interior.
Pășește
în asta
Cu toate piesele tale de avion.
Mergi mai departe
Și repetă după mine cu inima:

„Nu mai am nevoie să mă fuți atât de tare încât să mă urăsc.”

Fă dragoste cu mine
Ca și cum ai știi ca sunt mai bun
Decât cel mai rău lucru pe care l-am făcut-o vreodată.
Pătrunde-mă încet.
Sunt
nou în asta
Și da am văzut aproape fiecare oraș de pe un acoperiș
Fără să sar de pe el
Este pentru că mi-am dat seama

Că în seara asta luna
Nu trebuie să fie plină, ca noi să o iubim,
Că nu suntem tragedii
Blocați aici sub ea,
Că, dacă inima mea
Într-adevăr s-ar fi spart
De fiecare dată când a căzut pradă iubirii
fi în măsură săți ofer confetti acum.

Dar inima nu se rupe,
Deloc
Se învinețește și se vindecă
Pentru ca nu am fost niciodată tragedii.
Am fost situații de urgență.
Hai sună la 1 -1 -2
Spune-le că
am parte de momente fantastice!

Taylor Mali, poet, 02.04. 2010:

2/30 (2010): Buddy Wakefield mi-a spus că el nu mai este Gay

şi că îi merge foarte bine cu antrenamentrul lui pentru triatlon, că, cu cel mult 8% grăsime corporală, este în cea mai bună formă posibilă a vieţii sale; un om ghiulea, într-un sens diferit.

Înainte de ai putea eu răspunde, el a spus că trebuie să închidă dar că mă sună imediat înapoi.

Am uitat că este (a fost)  întâi aprile, ziua păcălelii.

„Pizda e mai atentă de când ai luat armele, Buddy, nu-i așa?” era ceea ce am gândit, dar din fericire n-am spus. În schimb, cred că, cel puţin în funcţie de matematica mea, el ar fi trebuit să fie chiar mult mai gay acum, liber de tot ce nu mai are nevoie, un gay mai suplu, mai rău.

Râdeam chiar înainte, că uite ce oameni norocoşi suntem sau am devenit.

El şi Andrea și-au sunat prietenii şi familia toată după-amiaza să le spună ştirea. Urmările au fost ca asta, a maică-si care îl cunoștea prea bine:

Pe bune? De ce?”

Sau de genul celor pe care chiar i-a păcălit, care au izbucnit în lacrimi şi au declarat:

„Mulţumesc lui Dumnezeu, am aşteptat atât de mult acest moment!”

5119248175_762b9eb1e6_z

Pederanger, 10/08/2014:

Scuze pentru taducerea fără drept și talent a acelui minunat poem. Dar acum pe bune, dacă azi aș afirma că nu mai sunt bulangiu, că m-am reprofilat pe femei, câtă poezie cu pizde ar trebui să scriu înainte să mă credeți?!

Ei bine, pe Buddy l-au crezut pe cuvânt. Americani, deh!

foto: buddywakefield.com, flikr

Anunțuri

16 gânduri despre „Urgențe

  1. Ei, ce citesti si tu asa concret ? Astia sunt artisti comerciali profesionisti seruosi si vor sa-ti comunice in mod educativ realist-socialist american ca arta nu are orientare sexuala. Tu crezi ca realismul socialist e doar propaganda mincinoasa din aia sovietica ? Nu e, e evanghelism educativ, e arta pt arta dar cu tendinta, chiar si daca e din aia simbolista sau din forme din astea asa care teoretic ar trebui sa fie idealiste nu e asa, arta realist socialista asta de dupa 68 include si arta de tip arta pt arta si pe aialalta, nu mai e ca pe vremea lui
    Titu Maiorescu, e din asta postmoderna dar tot evanghelista. Zau, singurii care au ramas de partea ta si care te pot intelege pe tine si sa-ti dea un rost in viata NU sunt artistii avangardisti si rebeli, asa ca la inc sec 20, ci de fapt sunt papa Francisc si astia clasic
    iudeocrestini ortodocsi, si tocmai pe aia ii
    respingi !

    Apreciază

    • Ma rog, am explicat incalcit, dar e din cauza ca postmodernismul american nu e ca ala europeean, plus eu am folosit gresit cuvantul evanghelism in sens europeean nu in sens american…e ceva f complicat, nu stiu inca sa explic pe romaneste, dar ma antrenez.

      Apreciază

    • Cred ca ma intelegi din ce in ce mai putin.
      Fondul meu, formarea, conditionarea iudeo-cretina a murit sigura, usor asista de materialismul dialectic care are un sigur merit, acela de ma fi pus in postura de.. .in pula mea, eu singur ce cred? Si ce sa vezi, n-am mai crezut prea multe, fara dovezi. Nici macar in materialismul dialectic.
      De aia nu cred in fiinta create de dumnezei, dar tot de asta nu cred in fiinta care isi neaga natura.
      Nu resping nimic Rudolph, doar nu cred. Si dincolo de suficienta, de infatuare si de scepticism, eu sunt ok. Nu lancezesc in sfera mea de comoditate, dar nici nu fac prozelitism. Sunt din ce in ce mai bine, mai greu influentabil in esenta, desi deschis ideilor. De aia te citesc si te plac, pentru ca indifferent ce crezi, tu cercetezi.

      Apreciază

      • Pentru mine materialismul dialectic e reprezentat de fratele mai mare student la filozofie al unui coleg de-al meu de liceu. Colegul era indragostit de mine, iar eu de fratele lui. Colegul, ca sa para poate mai interesant, asa ca sa ma intrige, mi-a povestit intr-o zi ca fratele lui studiaza materialismul dialectic si ce studiaza el e ff diferit de ce crede asa lumea in general despre materialismul dialectic, si ca materialismul dialecticc e o filozofie ff serioasa. Eu am retinut ideea cu gandul la fratele lui, si desi habar nu am despre materialmul dialectic, am ramasa asa cu o parere foarte buna despre el, de exemplu am impresia ca materialismul dialectic este blond cu ochii caprui, iar idealismul are ochii albastri, si parul brunet. Nu pot sa sufar idealismul, si de altfel mi se pare chiar cam psihopatic, desi habar nu am nici despre asta ce zice. Nu pot sa-ti explic ce fiori imi produce Schopenhauer, (desi desigur nu am citit nici o propozitie intreaga pronuntata de el, dar chiar am simtit parca asa ca as dori sa-l gust. Iar freudo-marxismul e asa cam lenes, oarecum gripat, ii curge nasul, e in pijama, si asteapta toate de-a gata pe tava, inclusiv un suc de portocale si o cafea..

        Apreciază

      • P.S. Dar de ce e asa de important t tine sa fii inteles, si inca si de mine. Ma gandeam totusi ca tu esti artist, scrii literar, de exemplu. Asa ca nu ar trebui sa-ti pese daca esti inteles sau nu, ci doar apreciat. Sunt desigur 2 lucrur total diferite. Cat despre mine, eu nefiind critic de arta autentic, nu are chiar nici o importanta daca te inteleg eu sau nu, si nici daca te apreciez eu sau nu, eu fiind unul din public. De cumparat oricum nu cumpar arta, si nici nu voi fi convins sa cumpar, indiferent de daca o apreciez sau nu, si indiferent de daca o inteleg sau nu. Imi place aia gratis, dar nu o caut cu lumanarea. In zilele noastre oferta de opere de arta e chiar abundenta, asa ca ai de unde alege, dar eu nici macar nu sunt asa de ahtiat-interesat de arta, daca mi se expunesi-mi place ma bucur, daca nu nu. Nu as putea sa zic ca ma lasa rece, pt ca nu ma lasa rece, insa pur si simplu nu o caut in mod activ. E mai putin importanta decat sexul pt mine. Desi in ultima vreme am fost asa de obosit incat nici nu am avut chef de sex si am inceput sa ma uit dupa femei asa in mod critic. Chiar povestisem ceva pe un blog despre una care ma impresionase recent, si chiar am avut si eu un sentiment din asta, Aoleu, sa vezi ca o sa citeasca Pederanger ce am scris aicea, si inca si tocmai acum cand era agitat din cauza lui Buddy (Wakefield de sus) ! Insa nu fusesem atras erotic de acea fata, ci pur si simplu imi placuse asa ca Mewsette, (din Gay Purr-ee, 1962, Warner Bros), chiar mi se paruse la fel de gratioasa si de periculoasa ca Mewsette. Si culmea, era si din Paris ! Abia astept sa o revad maine. Are o coada de cal deosebit de interesanta.

        Apreciază

      • Pai si tu parca aveai mai multi comentatori pana sa anunti ca esti de atata timp inconjurat de atatia oameni cu pu…e mari, plus pe care ii si refuzi, de ai intimidat si ai gonit probabil astfel pe majoritatea, si pe cei (cele) fara pu…e pt ca erau sigure ca nu au cum sa concureze, si pe cei cu pu…e mai mici, care s-or fi simtit complexati, plus si pe cei cu pu…e mari care ti-au receptat refuzul, (chiar daca ii rugasesi sa persiste, ca de obicei celor cu
        pu…e.mari nu le arde sa arda gazul in
        mod ineficient si sunt obisnuiti si chiar
        pretind gratificatie imediata)…numai eu, care am o pu…a medie banala, ce mai indraznesc sa ma aventurez acuma…dar de aia ti-am si zis sa nu ma bagi in seama, pt ca tu, ca artist, nu ai nevoie de mediocritate in jurul tau, nu trebuie sa bagi in seama pu…e medii, ca altfel devii si tu banal, si destinul tau de artist rebel romantic (pt ca asta pare stilul preferat momentan de tine, inclusiv in variantele lui simboliste, suprarealiste, absurde, postmoderne, etc) e sa te lupti incontinuu ba cu unii
        cu pu..e mari, ba cu unii cu pu…e prea mici (sau fara)…numai cand vei ajunge sa apreciezi buildungsromanul realist utopic socialist poate atunci sa nu-ti pese de rivalitatea cu diverse pu…e sau chiar absenta lor. Pe mine absenta pu…or, adica daca as fi inconjurat de asa ceva, chiar ma intimideaza, de aia eu apreciez si pu…e mari si mici si medii si ma bucur asa ca exista, din principiu, fara sa mai fiu atent la detalii, insa eu nu sunt artist nici model nici critic, si si de aia nu prea conteaza…in public desigur, ca in relatiile individuale particulare desigur ca conteaza, insa alea pt mine sunt ff putine si nici nu vreau prea multe de fapt pt ca in realitate vor fi din ce in ce mai putine pe masura ce inaintez in varsta. De aia mi-am si pregatit din timp ideologia necesara plus preferintele de curente artistice adecvate, astfel incat sa nu ma nelinistesc prea rau in viitor, sa raman calm fata de trecerea inevitabila a timpului, sa pasesc zambitor in azilul de batrani, (unde sper ca voi continua sa promovez pacea mondiala, ca sa ma aleaga pe mine Mister Azil, etc.) Eu de cand am 13 ani, si am avut singurul atac de panica real din viata mea, ma pregatesc asiduu, inclusiv ideologic, sa
        fiu cat mai calm si echilibrat posibil
        impotriva oricaror dezamagiri sau
        nelinisti de viitor ! Era gata gata sa mai am un atac de panica pe la 14 ani si era gata gata (dupa cum am avut impresia)sa dea peste mine o salupa cu motor sau un iaht condus de detinatorii unor pu…e ff mari in timp ce eu inotam fericit concurand cu mine insumi intr-un lac, insa au ras aia de spaima mea, asa ca nu mi-a mai pasat nici de salupe…ce-i drept, am si ales infanteria
        dupa aia, nu marina, plus nu m-am lasat
        tentat de o clipa ulterioara in care am
        avut posibilitatea de a alege aviatia,
        insa ma rog, eu sunt advers la riscuri
        asa din fire. Dupa aia desigur ca m-am
        lasat si de armata asa in general
        (inainte de a trece la ofiteri) pt ca
        mi-am dat seama ca nu am ce cauta
        nici acolo…desi as fi vrut la un moment
        dat, (poate asa cum ai vrut tu sa devii
        asistent medical), sa devin preot militar,
        insa chiar nu m-ar fi ajutat capul plus
        nu a fost nici momentul potrivit in
        istoria vietii mele pt ca m-am
        indragostit ca un bou mediocru cu p..la medie ce sunt de un tigan (brunet si cu p..a mare, desi nu asa de super-mare cum o au probabil unii tigani blonzi), si
        mi-am zis ca daca sunt asa de dobitoc
        nu am ce cauta printre lucratorii
        bisericesti profesionisti reali.

        Apreciază

      • Mister Azil, esti nebun! :))
        Am ras prea mult ca sa mai am vre-o replica in cap la ceea ce ai dat pe gura mai sus. Brunetul cu pula mare e o fantezie maxima. Definitie scurta dar penetranta, aaaa….percutanta, scuzati! :))

        Apreciază

      • Sorry pt confesiunea extra off-topic insa am avut 2 zile dificile in care am primit un feedback negativ de la o persoana cu p..a mare ca sunt prea lenes plus dupa aia un feedback negativ de la niste persoane cu pu…e de dimensiuni necunoscute mie, (una probabil mica insa asociata cu una mare si una absenta) in legatura ca
        sunt prea constiincios…zau, cine poate satisface atatea p..li cu pretentii atat de contradictorii ? Asa ca pur si simplu am recurs la ritualul spovedaniei astfel incat sa nu ma mai simt vinovat de incompetenta mea de a juca diverse p..li pe degete. Ma duc sa ma mangai singur pe p..la acum, astfel incat sa pot sa adorm linistit. Sper ca macar acest comentariu politic autocritic sa aduca pacea si bucuria in suflet la cati mai
        multi cititori, indiferent de dimensiunile
        pu..lor lor, si eu sa raman inca in
        concurs pt viitorul loc de Mister Azil,
        iartu sa iti recapeti incet incet cat mai multi comentatori, pe care ii meriti, in primul rand pt ca tu pari unul din putinii
        scriitori amatori care nici nu se mangaie singuri pe p..la in public, nici nu si-o expun numai pt a capata omagii obligatorii, ci pur si simplu anunta onest din timp in timp ca exista si e inca disponibila pt variate forme de intercourse, (care in lb engleza inseamna uneori si interactiune/relationare asa in general, inclusiv si
        prin cuvinte, nu numai direct penetrativ sexuala, desi desigur ca si tu o preferi pe ultima mai mult decat pe prima, si asta e normal).

        Apreciază

      • Nu te scuza, confesiunea a fost atat de misto ca ti-am raspuns in privat la ea. cat despre PS….Autoreotismul redus la necesitate nu are farmec. Un hedonist ca mine o poate intelege dar nu are de ce sa o practice. La urma urmei nici sexul nu-l practic de nevoie, nu?!

        Apreciază

  2. Zau, noroc ca mai citeste omul pe bloguri si pe Internet, ca abia acum mi-am dat seama ca poeziile astea sunt asa ca si cum ar fii discutat Ovidiu (Buddy W) cu Catullus (Taylor Mali) in stil asa de duel hip hop despre stilul nou de poezie de dragoste non-traditional homerica, si care din ele e mai potrivita pt publicul larg, cu Mali acuzandu-l pe Buddy de exces de conventionalism, iar alalaltuul facandu-l pe Mali efeminat sau queer, asa mai exagerat de clovnesc si de exhibitionist, drept care Mali se enerveaza si zice ca se gandeste sa tranteasca o chestie de gen F You gen Catullus, insa isi da seama ca nu mai e la moda chestia aia cu In Your Face, si nu mai zice, desi ne zice ca a gandit-o, si astfel devine postmodern, etc, zau, ce chinuiala, mai bine, daca neaprat avem chef de poezie, citim poeziile alea vechi si gata, ca sunt si pe engleza si pe romana pe tot Internetul. Zau, eu nu suport poeziile, nu pot sa inteleg nici cuvintele cantate (textele de cantece), nu inteleg ce rost au. Mie mi-au placut cateva care adresau asa niste chestii mai importante pt mine,
    -una care era asa ca un cantecel moral educativ despre sa nu fim prea rai daca se intampla sa fim impulsionati sa rivalizam cu cei dragi noua, (care rivalitate pare total naturala ba chiar si necesara, chiar fata de cei pe care ii iubim si admiram cel mai tare, nu fata de altii care ne sunt indiferenti), si anume poezia aia cu floricica dintr-o gradina admirata de dl Ienichita Vacarescu, plus
    – inca una despre dragoste care era asa explicativa si clara referitor la principiile pe care trebuie sa se cladeasca relatiile de lunga durata, How Do I Love Thee, (sonetul 43 din Portugheze de dna Elizabeth Barrett Browning), plus si
    – aia, care arata ca trebuie sa respectam natura plus somnul, Somnoroase Pasarele, de dl M Eminescu, si
    – una asa mai pt intelectuali deja trecuti de secolul Luminilor, aia cu dragostea ca o leoaica, de dl Nichita Stanescu, care si aia face aluzie la natura si la biologic, plus omagiaza in mod corect si filmul The Lion King si pe leul Simba,deoarece Africa era considerata leaganul lui Homo Sapiens si a lui Adam si Eva la vremea la care a fost scrisa acea poezie, (desi se accepta si o posibilitate pluri centrica, cu mai multe leagane ale omenirii, si prin Africa si prin Pacific si prin alte locuri, asa simultan),
    si gata, mie mi-a ajuns cu poezia, nu mai vreau nimica in plus de la ea. Iar asta de tip fuziune cu PR-ul de genul de mai sus, plus cu concursuri de poeti, si de rapperi, etc, zau, asta tine mai mult de arta dramatica si de arta advertisingului, si exista asa de multa in jurul nostru azi, incat chiar ca putin imi pasa de ea, nici nu ma intereseaza subiectul. Oricum, atat Catullus cat si Ovidiu traiau la vremea epocii de argint, care era asa similara cu epoca RSR, in care lumea trebuia sa comunice mai aluziv, nu direct, insa pe mine nu ma intereseaza aceste chestii asa de mult pt ca pur si simplu nu apartin acelei generatii, (chiar daca respect lupta inaintasilor dizidenti, fara de care, etc, plus respect si pe cei mai in varsta, etc)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s