Graffiti gay

 

Jesus y Oscar

Credeam că bulangii din Spania sunt un pic mai destupați la creieri, dar după cum dovedește poza, nu prea. Cocalărimea este o specie fără nație, fără granițe și fără identitate sexuală.

Mă întreb care e semnificația, care e șpilul ca poponar fiind să-ți scrii numele tău și al iubitului pe curul unei muieri. De bronz, atât curul cât și muierea. Pervers, nu? Și ce pula mea e cu moda asta cu lacătele?

Mi-am storcit mintea în chip și fel. În final nu am putut să mă hotărăsc și am decis să pun de un sondaj.

Anunțuri

20 de gânduri despre „Graffiti gay

      • credeam ca ai aflat, e de notorietate 😀
        trebuia sa le fi spus oamenilor ca raspunsul poate fi si multiplu (de ex.Jesus și Oscar se iubesc, Jesus și Oscar sunt proști, Oscar e cu pula, Jesus dă cu curul ).
        facand analiza putem concluziona ca cei doi chiar daca sunt prosti se iubesc (sau se iubesc ca prostii) si in plus aflam si care este rolul fiecaruia in relatie 😀
        astept sa vad rezultatul sondajului tau 😛

        Apreciază

  1. Lacatele cred c-ar insemna trainicia iubirii cuplurilor care le agata acolo, monumentul are ceva cu dragostea, pare-se. Si cum Jesus si Oscar lacate n-au avut (poate le purtau la gat cu lanturi, ca accesoriu la piele si bici), au cinstit locul cum i-a dus bostanul. Ai dreptate: cocalarimea n-alege. Ma bucur totusi ca nu vad „Vasy si Denysa”…

    Apreciază

  2. M-am documentat si cica povestea lacatelelor e din Serbia de acum 100 de ani de la vremea primului razboi mondial, numai ca nu se stie cum si de ce a redevenit intermitent populara dupa anul 2000, cu un maxim prin 2006, in mai multe locuri din UE plus Moscova plus chiar si prin Filipine si China, desi enerveaza pe unii care o considera vandalism plus poate fi si daunatoare pe niste poduri sau oricum costa bani multi pe contribuabili sa le mai ia de acolo primaria din cand in cand. Cica la Moscova au rezolvat punand niste pomi de metal speciali asa din loc in loc unde sa-si atarne diversi indragostiti lacatelele, numai ca edilii din Paris au zis ca eu nu au de gand sa puna pomi de fier pe langa monumentele lor istorice. Revin cu legenda sarbeasca.

    Apreciază

  3. Povestea:
    Acum 100 de ani, in districtul Raska, (https://www.youtube.com/watch?v=MFxDuFFdkVg ), in localitatea balneara Vrnjacka Banja, (azi cunoscuta ca locul unde a fost manufacturata artizanal
    cea mai mare opinca in lume, cf Guiness Book of Records, http://inserbia.info/today/2013/09/serbia-giant-opanak-finds-home-in-vrnjacka-banja-main-square/ ), traia o invatatoare numita Nada, care s-a indragostit de un ofiter sarb numit Relja. Si el fiind indragostit de ea, au decis sa se logodeasca. Insa in loc sa se casatoreasca si sa plece in luna de miere la Belgrad (https://www.youtube.com/watch?v=JMPCiRPartc ), din pacate el a trebuit sa plece la razboi (https://www.youtube.com/watch?v=kCEUZ4rFiac )tocmai catre Grecia. Acolo, la un moment dat, armata sarbeasca a trebuit sa se refugieze tocmai in insula Corfu, (https://www.youtube.com/watch?v=Q42vM5XYP-0 ), si sa stea acolo o vreme pana sa isi traga sufletul si sa se retraga pt a reataca ulterior alaturi de trupe franceze si britanice si de alte nationalitati in mod victorios si a recupera Salonicul de la turci si de la altii pt poporul grec recunoscator. In Corfu a fost o viata destul de grea, multi sarbi erau sa decedeze de foame,cat au stat la inceput acolo asteptand intariri, iar populatia locala greceasca a incercat sa fie ospitaliera fata de ei, ca erau tare amarati plus desigur singuri, la inceput, si departe de casa. Si astfel s-a intamplat ca Relja sa fie gazduit de o femeie grecoaica din Corfu, si chiar si fara sa vrea s-a indragostit de ea, si naiba stie ce l-a pus, poate simtul datoriei, sau poate era delirant sau encefalopatic de foame, sa ii scrie lui Nada sa rupa logodna cu ea. Drept care Nada a intrat intr-o melancolie crunta, ba chiar se spune ca s-a si stins dde suparare si de inima rea. Alte fete din Vrnjacka Banja, azand ce s-a intamplat tocmai cu Nada si Relja, care totusi erau intelectuali, invatatoare si ofiter, s-au ingrozit ca acelasi lucru li s-ar putea intampla si lor, ca logodnicii lor sa intrerupalogodna, mai ales ca si lumea era intr-un hal fara de hal din cauza acelui razboi, si s-au decis sa aplice o metoda posibil superstitioasa insa aplicata modern epocii defier industriiale respective, si au luat niste lacatele pe care au inceput sa scrijeleasca numele lor plus numele iubitului lor sau al logodnicului lor, si apoi sa le puna agatate si inchise atarnate de podul unde stiau ca se intalneau odata Nada si Relja inainte de tragica lor despartire, (https://www.youtube.com/watch?v=3CZ_LTIjse4 ), pod care s-a numit local de atunci Most Ljubavi (Podul Dragostei).

    Dupa aia a trecut o vreme, Nada deja decedase, cu Relja nu se stie ce s-a intamplat, nici cu a 2a iubita a lui din Corfu, a venit din pacate si al 2lea razboi mondial, si lumea incepuse sa uite de acest lacatele. Insa a existat o poeta sarba, Desanka Maksimovci, (care a trait aproape intreg secolul 20, intre 1898 si 1993, http://en.wikipedia.org/wiki/Desanka_Maksimovi%C4%87#mediaviewer/File:Desanka_Maksimovic_PhotoAdamRadosavljevic.jpg), care la un moment dat a vizitat localitatea balneara Vnjacka Banja si a vazut podul Most Ljubavi, si a aflat de povestea denumirii lui, si a scris o poezie intitulata Molitva ljubavi (O molifta/rugaciune religioasa pt dragoste, https://www.youtube.com/watch?v=Q42vM5XYP-0), si acea poezie a readus aminte lumii despre povestea lacatelelor, care dupa aceea s-a raspandit in intreaga lume.

    Apreciază

      • Chiar m-am gandit ca eu nu prea rezonez cultural cu feroneria, adica nu stiu daca m-ar fi tentat vreodata sa utilizez un lacatel pe post de fetish, desi totusi imi plac fermoarele, insa lacatele mi se par prea complicate. Nici tintele sau capsele nu-mi plac in mod special. Mi-am amintit ca o data, cand nici nu stiam de povestea asta, am vazut un inel Hermes cu un lacatel ca decoratie si ala mi-a placut, l-am si cumparat, cu intentia de a-l face cadou, insa cu speranta ca-l mai pot vedea si eu din timp in timp, chiar daca purtat de altcineva, insa l-am pierdut si pe asta, si
        nu l-am mai vazut. Nici macar nu se
        mai manufactureaza, insa nu a fost
        ceva asa de important de nivel de a
        depune efort ulterior de cautat pe eBay
        vreun inlocuitor. Nici nu ma gandisem la el in timp ce scriam povestea de mai sus, asa de indepartata cultural mi se pare aceasta poveste de cultura mea personala, numai cand m-ai intrebat tu direct despre relatia mea personala cu lacatele mi-am adus aminte, si ca de obicei am dat raportul sincer si complet !

        Apreciază

      • In curand implinesc 34 de ani, cu 20 de ani mai mult decat varsta la care m-ar fi impresionat pe mine estetic acest fel de accesorii…de cand am inceput sa ma maturizez/sa imbatranesc am remarcat ca ma concentrez din ce in ce mai mult pe esential, nu pe zorzoane decorative superflui din jur…zau, nu o am deloc cu decoratiile interioare/exterioare…sobru, simplu, clasic, chiar auster, asta e stilul preferat de mine…inclusiv in arta literaturii frumoase. Barocul mi se pare mai potrivit pt stilul jurnalistic.

        Apreciază

      • …din pacate am inceput sa invat recent lb germana si ma aflu in acest moment in plina Commedia del Arte…asa ca recunosc ca nu ma pot tine mereu de idealurile mele…deci, desi desigur decoratia nu e esentuala, zau, mai bine un belciug asa simplu gen tor sau chiar sectiune toroidala…la ce naiba ar folosi si un lacatel acolo nu pot sa-mi dau seama…ca doar nu am intentia sa ma uit contemplativ evaluator prea mult timp la un inel care nu ar fi plasat pe un deget, adica cel de tip print Albert are totusi si o alta functie mai prioritara decat cea estetica, si chiar si decat functia jurnalistica PR. Plus chiar in cazul de mai sus, chiar si privit critic
        jurnalistic, zau, un lacat ar incarca in mod chiar inutil peisajul, pt ca obiectivul principal ar fi vanzarea pu…ii si coaielor, si accesoriile trebuie alese pt a o pune aceste elemente in valoare, deci nici franjurile, nici lacatele, nici alte detalii pur si simplu nu trebuie sa incarce ilustratia atat de mult incat sa
        nu se mai observe ce era de vandut, promovat, etc.

        Apreciază

      • Nu cred ca cel de forma toroidala simpla sau ala care e o portiune de tor cu o biluta la un capat sau chiar cel de tip barbell inventat in RFG sstrica hidrodinamica pt ca am vazut destule filme documentare si mai ales de actiune cu diverse echipamente navale de forme asemanatoare care sunt functionale hidrodinamic si asa naval special, de ex tot felul de barci pt echipe speciale de Seals, (aia ca in filmul ala cu Demi Moore GIJane sau alte filme cu James Bond), sau chiar si franele alea speciale care sa incetineasca avioanele supersonice cand aterizeaza pe portavion, (care
        precis au asa o biluta din aia), plus
        chiar si forma de barbell am vazut-o in
        diverse instrumente de navigatie, chiar
        si pt submarine. Zau, precis e ok dpdv hidrodinamic.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s