Arhivă | Septembrie 2014

Balaurul gay

balaurul gayPoveste cu șapte neveste și un cal sur pupa-l-ați în șnur!

A fost odată un balaur care se simțea teribil de singur. Așa cum câinii urlă a pustiu, așa balaurul nostru urla la soare și scuipa flăcări pe nări, probabil și ca urmare a unei hiperacidități gastrice netratate.

Ca sa-l împace sătenii îi aduceau în fiecare săptămână câte o prințesă (da, aveau crescătorie de prințese!). Când s-au terminat prințesele i-au trimis un cavaler.

Și au trăit fericiți, până la adâncimile bătrâneții, ale prințului desigur. Acum balaurul e iar singur, dar are artrită, pensie de urmaș și trage pe nas.

Și am încălecat pe ceva, că gay-ii preferă fără șa!

Și-am încălecat pe o prună să vă spun astă minciuna!

 

Lumea se teme de ce nu cunoaște, face presupuneri, inventează, minte și înșeală. Balaurul din poveste este un bun exemplu al cruzimii populare.

La ce-i trebuiau lui fecioare? Aveau fecioarele alt gust decât femeile? Nu erau la fel de pline de sârme de corset, ace de păr și fecale? Poate că balaurul încerca să le fută și alea cum nu știau de nici unele, trebuiau schimbate des, ca se stricau la incorecta utilizare.

Pe bune, nu vi se pare suspect că pulică ăla de prinț răpunea ditamai reptilozaurul? Vă spun eu că treaba stătea ca în desen, fiara leșina când îl vedea pe frumușel că fâlfâie sabia, iar ăla îl omora.

Uite așa își pierd fetele bune capul după câte o pulă.

Anunțuri

Nu-mi răspunzi la sms, eu te fut atât de des

Unul dintre mesajele de la un domn cu care am avut un one night stand:

„Salutare cum eşti bine? De ce numi rasp la sms. Mie cur de tine. Aseară mam simţit foarte bine în tine!!! Mai trei?”

De aici două consideraţii şi o dilemă:

1. Pula nu ştie carte dar scrie sms-uri.

2. Gura lui T9 adevăr grăişte, dacă-i pe predicţie.

3. L-a citit pe Eliade, sau propune un tresome?

 

 

Domnul și domnul Ge

Trag de pled ignorând pufnetele sale nemulțumite. E casa lui, poate să-și caute ceva de învelit, unde o ști. Căldura și vinul m-au înmuiat cât să mă simt aproape bine. Aproape. De fapt simt că mi-e cald pentru ca domnul proaspăt partener s-a urcat jumate pe mine.

– Termină Gelu că mi se scoală! Sunt beat.

– Asta era și ideea George. Cineva trebuie sa ia problema în mână. Mie mi s-a sculat de la duș, am încercat sa mi-o frec ca să nu-mi vină idei, dar n-am reușit nimic.

– Asta contrazice ce afirmai mai devreme. Ia stai, cineva, adică eu? Aștepți să sar la pula ta? N-ai zis că dacă facem convenția asta, ne masturbam împreună și gata? N-ai zis că laba se pune ca sex conjugal, dacă e făcută în doi?

– Corecție, laba în doi se pune, dar tu trebuie să mi-o freci mie și eu ție!

– Și ce mai aștepți, sa ne mute în dormitorul comun al vreunei lagăr?

Mâna lui începe să mă mângâie pe sub pătură. Ajunsă între picioare, urcă și urcă și se oprește. El se apleacă peste mine ca și cum ar vrea să mă privească în ochi pe întuneric:

– Mincinosul dracului; ziceai că nu ți se scoală în prezența unui bărbat!

– E de la vin, ori ai prins erecția matinală, jur! Dă-i drumul mai departe până nu dispare efectul.

– E ora două noaptea, matinalule!

Se întoarce cu spatele la mine și nu mai mișcă. Pula îmi zvâcnește de îi simt venele gata să pleznească și am dureri de burtă ca la paisprezece ani! E cazul să mă hotărăsc:

– Din acest moment nu mai vorbim, ok? Cum aud un mormăit aprobator, mă lipesc de spatele lui. Îl cuprind cu brațul peste mijloc și cu cealaltă mână îi presez gura ca să fiu sigur că nu scoate vreo perlă ori vreun sunet care să-mi taie curajul, apoi pipai elasticul pijamalei și nu mă opresc. Îl mângâi pe burta, cobor cu mâna peste țesătură până găsesc ce căutam. Aerul îi iese printre degetele mele sacadat, dar nu-i tresare nici un mușchi. Umflătura dintre picioarele lui este caldă, tare dar atenuată în contur. Domnul poartă chiloți pe sub pantalonii pijamalei. Ce bleg! Totuși asta mă liniștește așa că încep sa-l mângâi ușor, închipuindu-mi că mă mângâi pe mine. Bazinul mi se mișcă singur înainte. Îmi împing pubisul în fesele lui. El le strânge involuntar presându-mi bărbăția între buci.

Drace, hai că nu-i rău deloc! Cu ambele mâini îi trag pantalonii de pijama în vine. Căldura pulpelor îmi toarnă adrenalina în sânge iar cum stă așa pe o parte ridicând un genunchi, simt ca pot sa trec cu omagiile tactile către slip. Mă blochez în clipa în care-i descopăr capul pulii depășind bariera elasticului. Ce înseamnă asta, că are slipul mic sau ca are pula mare? Ok, să nu intram în dilematica asta. La palpare pare ca e dotare standard. Intenționam să-l masturbez prin țesătură, dar acum trebuie să i-o ating.

La naiba, chiar vreau să o ating. Deodată îi simt mâna între picioarele mele. Închid ochii deși în jur e întuneric iar el se mișcă mai ușor când mă aude oftând. Am prohabul pijamalei lipsit de nasturi așa că dintr-o singură mișcare pula îmi ajunge în palma lui. O ține o clipa, intre policar și arătător ca pe o jivina periculoasa, apoi o prinde în pumn și o decapotează lent, foarte lent. Simt că se învârte patul cu mine. Mâna-mi pătrunde de buna voie în slipul său și trage afară pula rigidă, scurta și groasa ca un dovlecel. Încep să mișc mâna, gândindu-mă din nou, că mă mângâi pe mine. Primesc același răspuns, ridicându-mi șoldurile involuntar, ca sa ajungă mai bine. Poziția este ușor incomodă, dar nu avem curajul să schimbăm nimic. Pun pariu că și el ține ochii strânși. În timp gemetele ni se împletesc, corpurile încep să se cunoască, să-și găsească sigure ritmul în timp ce rațiunea lasă garda jos. Ne răsucim aproape simultan față în față și ne lipim unul de celălalt. Fierbințeala pielii strivită de piele, pulele frecate una de cealaltă, belite, frământate între trupuri cautând culcuș între coapse. Ne îmbrățișam frenetic, fiecare temător că celalalt s-ar putea retrage. Îi cuprind fesele în palme și-l trag către mine încercând sa-mi frec mai lung pula de a lui. Firele de par pubian mă irită și-mi distrag atenția doar pentru o clipa. În momentul când termin de aliniat cu mâna cele doua falusuri, ridic capul de sub pătură și mă trezesc cu respirația lui mângâindu-mi fata. Miroase a iarbă, a pasta de dinți și a vin. Nu mă deranjează. Probabil că miros la fel. Întind lent buzele și mi le așez stângaci pe bărbia lui. , El încremenește iar eu pățesc la fel. Întoarce capul aiurea. Îi vad urechea, înghit în sec. Nu ne putem săruta, e prea curând.

Ne îndepărtam ușor rușinați, dar excitația nu ne lasă să fugim, să ne oprim. El gâfâie puternic așa că încurajat de sunete îl ping ușurel pe spate, îi apuc pula cu mâna stânga și mulg asa cum fac eu când simt că sunt aproape sa termin. Nervoasă, ferma și totuși blândă, mâna îl forțează să-și țină dosul pe cearceaf contra tendinței sale de a se cambra. N-are nici o șansă; trebuie sa termine, acum.

Geme desfăcând picioarele și brațele, abandonându-se plăcerii care îi urca prin vintre. Pun cealaltă mana pe scrotul lui și-i masez coaiele grele de sămânță. Gemetele se întețesc, semn că sunt pe calea cea buna. Deodată fără sa ma aștept ca asta sa se întâmple asa de repede, îmi umple mâna de spermă, mugind ca un taur. Dau să mă retrag ca să caut ceva să mă șterg dar el mă prinde de mână, mă trântește în pat și năvălește cu capul între picioarele mele. Îmi acoperă scrotul de sărutări în timp ce mi-o freacă violent. Aș vrea să-i spun ca-i prea dur dar mă tem să nu-l sperii; încerc să ma ridic printre perne, dar el mă împinge hotărât într-un pat care e prea mic. Patul se sfârșește, camera se sfârșește, așa cum mă sfârșesc eu într-o erupție din care simt stropi calzi, pe barbă. Oh, cred că încep să înțeleg ce înseamnă pacea. Îmi este somn… Îl aud șoptind:

– Te iubesc!

– Dumnezeule mare, taci!

– Glumesc, am spus-o pentru camere!

– Ești un om îngrozitor, nu știu ce mi-a venit să-mi leg destinul de al tău. Aș prefera să nu-mi fi amintit că cineva se uită în acest moment cum mi se scurge sperma ta din palmă.

– A ta mi-a sărit pe față, gata să-mi intre în ochi, deci suntem chit. Cât despre lăbarii de după ecrane,

să-i fut! Hai la duș mister big dick, că asta e o chestie pe care o putem face împreună și fără să ne îmbătăm drept pretext.

Ca să vezi, cum am ajuns să fiu eu ăla cu pula mare și el cel deștept!

Un pic de (prea mult) roz

cam-roz

În ciuda faptului că inițial m-am gândit că nu e destul roz pe lume, zilele astea m-am pomenit asediat de această culoare. Unde întorci ochii vezi promoții, locații, emoții, și comoții roz. Imaginați-vă pinky days în care shopuiți pe Net, mâncați la Șarpele roz și încheiați seara în fața televizorului privind Pantera roz cu prietenii, ori mai bine la teatrul Bulandra aplaudând piesa Oscar și tanti Roz .

Problema este că oamenii nu diferențiază bine culorile și botează drept roz orice nuanță de violet până la mov.

Dragi bărbați (femeile cunosc extra-culori care pentru bărbați nu exista, chiar dacă sunt mega-gay) haideți să învățăm împreună prima lecție de culoare. Călărețul Bulangiu zis Cavalerul Roz, adică eu, zice că:

Roz este culoarea care se formează din roșu și alb.

Mă aprobă inclusiv Wikipedia, dar ce păcat că la ilustrație are nuanțe de un violet evident. Iar cum pentru violet e necesar și albastru, măcar un pic, pe fund… Rușine Wiki!

Apropo, se pare că pentru blana lui Do și Mo schimbarea de culoare nu a fost fericită. De unde credeați ca provine tapiseria la noua mea mașina?

foto: ebancuri (pentu ca  e electronice, nu pentru ca e mai multe!)

Umbreluța curcubeu, sau cum le dă biserica și primăria muie la botoșăneni

Una bună de la mine: la Moldova e cel mai greu să fii gay. Da da, la Moldova nu te prigonește numai popa, medicul și jandarmul, poliția și prefectura. La Moldova te discriminează sărăcia, atât cea materială, cat și dar mai ales, cea intelectuală.

La Moldova în afară de băutură, sexul este prigonit taman pentru că e sportul demografic cel mai îndrăgit. Că moldoveanul este cel mai ușor de prostit dintre pământeni o dovedește primăria din Bot’șieni care se traduce în română standard – Botoșani.

Știrea și articolul aici, rezumatul meu mai jos:

Biserica Ortodoxă a reclamat primăria că a ornat străzile cu umbrele curcubeu. Curcubeul este gay deci rău au zis popii (nu e nici, nici). Primăria nu a zis popilor să-și vadă de venerarea marelui lor vrăjitor discriminator, că ea este o instituție publică laică. Nu nu. Primăria s-a apucat să înlocuiască umbrele. Ah da, primăria a mai percutat și la alte pretenții absurde ale bisericii, strângând covoarele din primărie care ar fi avut semnul crucii pe ele, semn ce nu trebuia călcat în picioarele cetățenilor. (Câte pardoseli cu cuci exista în biserici? Multe!)

Acest conflict aparent, între o minoritate sexuală și o religie totalitară, arată ce afaceri oneroase și ce meci de ping-pong cu influențe fac popii și primăriile din ce-a mai înapoiată regiune istorică a țării, speriind proștii plătitori de taxe cu o inexistentă amenințare ori propagandă gay.

Chiar dacă nu citiți articolul, puteți să concluzionați singuri că sub aceste pretexte se bagă mâna grav în buzunarul public, iar biserica iese, ca de obicei, numai în câștig.

Dar ce zic eu e blând. Practic pe banii contribuabililor primăria și biserica fac orgii finaciare, din cele cu strigături. Fisting financiar. Cred că în acest moment, biserica este cu pumnul atât de adânc băgat în curul primăriei, încât primarul nu poate mișca nici gâtul.

Iar dacă biserica are chef să-i extra muiască pe botoșăneni, nu trebuie decât să deschidă pumnul și să-și lase degetul cu ghiul sfânt să-i iasă primarului pe gură! Exact, degetul mijlociu!

De ce se întâmplă așa ceva, de ce la Botoșani?

Pentru că botoșănenii sunt cei mai moldoveni dintre români, deci cei mai bigoți, săraci cu duhul și homofobi dintre ei. Scuzați, am uitat de vasluieni!

Femeia, casa pulii lui Dumnezeu

Baza acestei postări, cu excepţia unor mici considerente pe parcurs şi a opiniei finale personale o constituie traducerea parţială, literară a articolului „Megabiserică evanghelică începe închiderea sucursalelor după ce pastorul le-a numit pe femei „casele penisului”„ de Jenny Kutner. Meritele aparţin doamnei, pe care o rog să facă derogarea logica la drepturile de autor în favoarea dreptului la informare.

Biserica evanghelistă Mars Hill originara din Washington va închide 15 sucursale în urma unor controverse cauzate de fondatorul Mark Driscoll.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Problema este îsuşi fondatorul acesteia, Mark Driscoll, care s-a afişat ani de zile cu predici anti-gay, anti-femeie şi alte… consideraţii, dintre care multe, el le-a îmbrăţişat ca elemente cheie ale unei teologii proprii. Driscoll a ajuns să predice o dogmă bizară numită „complementarianism”, în care femeile sunt considerate adepţi şi subordonaţi ai bărbatului, dogmă pe baza căreia el şi-a exprimat convingerea că femeile ar trebui să fie întotdeauna supuse barbatului. Conform unui raport, pastorul i-a spus unei credincioase la o slujbă, că ar trebui să îngenuncheze în faţa soţului şi drept scuze (că există?) să-i facă o felaţie. Comportamentul său se potriveşte cu îndelungata carieră de discriminare a femeilor şi persoanelor LGBT. Într-o postare din 2001, pe blogul „Wenatchee securea războiului”, sub pseudonimul „William Wallace II”, Driscoll afirma ostentativ înţelegerea lui patriarhală a rolului femeilor în lume, în esenţă, numindu-le „case pentru penisuri”.”

Ce-i drept aici simt un pic de chemare spre religie, cu precădere către scuzele în genunchi faţă de potenţialul soţ… Dar, iată ce predică stimabilul pastor evanghelist oiţelor sale:

„Primul lucru pe care trebuie să-l ştii despre penisul tău este, că, în ciuda modului straniu în care acesta poate părea, nu este penisul tau. În cele din urmă, Dumnezeu te-a creat şi prin urmare este penisul Lui. Tu pur şi simplu l-ai luat cu împrumut pentru un timp.”

Nu mă pot abţine. La naiba, credeam că Dumnezeu are pula mai mare, dar fiecare privire aruncată în chiloţi, mă face mai agnostic.

„De vreme ce penisul Lui este doar împrumutat, tu trebuie să recunoşti că el doar atârnă acolo la tine, foarte singur, caz în care are nevoie de un adapost, la fel ca un om care bântuie pe străzi în căutarea unei case în care să trăiască. Ştiind că penisul Lui ar avea nevoie de o casă, Dumnezeu a creat o femeie pentru a fi soţia ta şi atunci când te căsătoreşti cu ea şi priveşti jos vei observa că soţia ta are formă diferita faţă de tine şi face o casă foarte frumosă.”

Dincolo de erezia evidentă a unui Dumnezeu omnipotent care brusc are nevoi, pot şi eu să adăpostesc o pulă la ananghie, vă rog? Nu, după domnul pastor nu am voie. În cazul în care mă pocneşte creativitatea, iar logica îmi spune că propria mâna sau poate mâna, gura sau curul altui barbat ar face o casă la fel de bună ca o pizdă pentru pula lui Dumnezeu, îmi arde Driscoll una peste ceafă:

„Prin urmare, dacă eşti singur trebuie să-ţi amintim că penisul este fără adăpost şi are nevoie de o casă. Dar, deşi poate crezi că mâna este în formă de casă, nu este. Şi, deşi alte femei decât soţia ta pot arăta ca nişte case, să ţi-o pui la odihnă acolo ar fi ca şi cum ai da buzna în casă la un alt bărbat. Şi, dacă te uiţi la un barbat, este destul de evident că un bărbat fără adăpost nu are nevoie de un alt barbat fără casă.”

Vai de mine, sunt boschetar si am rămas cu marfa lui Dumnezeu în soare! Nici s-o adăpostesc temporar în palmă, tufiş sau cort nu e voie?! Păi dacă nu găsesc (nu caut) o femeie credincioasă, o să se strice bunătate de pulă dumnezeiască. De asta ce zici părinte?

Părintele nu mai zice, că şi-a luat concediu. Vreo şase săptămâni… pentru moment.

Şi acum bomboana de pe colivă:

„Ascensiunea la faimă şi succes a fondatorului Mars Hill a venit tocmai ca urmare a acestor comentarii inflamatorii, care odată au fost privite drept revoluţionare pentru îndrăzneala lor. Dar, după cum se pare acum, mulţi oameni încep să realizeze că tratarea femeilor drept „case pentru penisuri” nu este deloc revoluţionară ci o ridicolă articulare a idealurilor sexiste, patriarhale, care au dominant de secole religia şi deci demne de dispreţul public larg răspândit”

Înţelegeţi acum fiilor şi ficelor ce e religia şi cum se manifestă ea? Prin interdicţie se crează nevoia. Interdicţiile puse asupra dorinţelor voastre naturale crează frustrare şi dorinţă de legitimare. Pun pariu că Mars Hill avea la enoriaşe prost futute, de nu aveau loc in bisericile alea. Pană a intrevenit ceva. Probleme financiare datorate inepţiilor debiatate de popă. Dar asta e în America.

Ce se întîmplă acolo unde penalităţile financire nu au cum să fie resimţite de religia majoritară promovată, ilegal susţintă de stat? Iată un studiu de caz românesc la relaţia dintre gay, teoretic, prea frageda emancipare a femeilor si biserica unică:

Ruda unui prieten gay din Bucureşti era un preot ortodox cu idei destul de progresiste la un barbat şi preot în vîrstă. Omul recunoştea tacit fireasca şi inofensiv minoritara orientare sexuală a prietenului meu precum şi a prietenilor prietenilor săi, aplicând frumos cristicul „iubeşte-ţi aproapele”. Treaba mergea armonios şi în biserica sa, în sensul că deşi nu era puhoi tot timpul la poartă, lumea intra cu drag la evenimente, sărbători şi nu numai. Nevoia umană de spiritualitate larg acceptată era satisfăcută.

După moartea sa, succesorul a schimbat radical foaia. A scos de la naftalină discursurile discutabile cu Sodoma şi Gomora, a început să interzică femeilor întâi machiajul, fusta scurtă, pantalonii (?!), apoi le-a impus broboada pe cap, strâns înodată sub barbă. Acum merg femeile la slujbă având rucsacul cu echipamentul de rugăciune în spate, ca la sala de aerobic. Ca paranteză, fitnessul acesta religios e un trend comun religiilor patriarhale.

Revenind la deznodământ, ce credeţi că s-a întâmplat ca efect al acţiunilor noului preot? Păi amicii mei gay au mers la slujba de Paşti cale de multe staţii de tamvai, departe de parohia unde erau arondaţi, unde cotizau prin impozit plus tradiţionalele donaţii „benevoleşi în schimbul cărora la slujbe erau etichetaţi ca „urâciuni”. Dar femeile ce au facut? Au ales mondenele şi emancipatele altă biserică mai puţin restrictiv-punitivă? Ei bine nu, numărul enoriaşelor şi al penisuri lor azilante a crescut în aşa măsură, încât acum în curtea bisericii respective se clădeşte încă una!

De ce reacţia asta? Pentru că aparent emancipate, în România şi nu numai, femeile se tem puternic de schimbare şi concurenţă de când a apus matriarhatul. Cu cât le epetă un slinos mai tare că sunt jumătăţile mici, proaste, urâte şi biblic păcătoase ale bărbatului, sau teaca lui de pulă, cu atât se înghesuie mai abitir sub poala sa. Nu e numai pasivitate ori masochism sexual prost delimitat de marginea patului ci dresură milenară.

Din păcate pentru femei bărbatul are un cod genetic incompatibil cu fidelitatea. Am mai zis-o, ştiu, dar am scris rândurile astea cu speranţa că o să înţeleagă că nu misoginismul este motivul discursului. La urma urmei cei care ne discriminează pe noi şi pe ele sunt aceiaşi bullyes care ţin Biblia în faţă şi bâta prost ascunsă la spate.