Femeia, casa pulii lui Dumnezeu

Baza acestei postări, cu excepţia unor mici considerente pe parcurs şi a opiniei finale personale o constituie traducerea parţială, literară a articolului „Megabiserică evanghelică începe închiderea sucursalelor după ce pastorul le-a numit pe femei „casele penisului”„ de Jenny Kutner. Meritele aparţin doamnei, pe care o rog să facă derogarea logica la drepturile de autor în favoarea dreptului la informare.

Biserica evanghelistă Mars Hill originara din Washington va închide 15 sucursale în urma unor controverse cauzate de fondatorul Mark Driscoll.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Problema este îsuşi fondatorul acesteia, Mark Driscoll, care s-a afişat ani de zile cu predici anti-gay, anti-femeie şi alte… consideraţii, dintre care multe, el le-a îmbrăţişat ca elemente cheie ale unei teologii proprii. Driscoll a ajuns să predice o dogmă bizară numită „complementarianism”, în care femeile sunt considerate adepţi şi subordonaţi ai bărbatului, dogmă pe baza căreia el şi-a exprimat convingerea că femeile ar trebui să fie întotdeauna supuse barbatului. Conform unui raport, pastorul i-a spus unei credincioase la o slujbă, că ar trebui să îngenuncheze în faţa soţului şi drept scuze (că există?) să-i facă o felaţie. Comportamentul său se potriveşte cu îndelungata carieră de discriminare a femeilor şi persoanelor LGBT. Într-o postare din 2001, pe blogul „Wenatchee securea războiului”, sub pseudonimul „William Wallace II”, Driscoll afirma ostentativ înţelegerea lui patriarhală a rolului femeilor în lume, în esenţă, numindu-le „case pentru penisuri”.”

Ce-i drept aici simt un pic de chemare spre religie, cu precădere către scuzele în genunchi faţă de potenţialul soţ… Dar, iată ce predică stimabilul pastor evanghelist oiţelor sale:

„Primul lucru pe care trebuie să-l ştii despre penisul tău este, că, în ciuda modului straniu în care acesta poate părea, nu este penisul tau. În cele din urmă, Dumnezeu te-a creat şi prin urmare este penisul Lui. Tu pur şi simplu l-ai luat cu împrumut pentru un timp.”

Nu mă pot abţine. La naiba, credeam că Dumnezeu are pula mai mare, dar fiecare privire aruncată în chiloţi, mă face mai agnostic.

„De vreme ce penisul Lui este doar împrumutat, tu trebuie să recunoşti că el doar atârnă acolo la tine, foarte singur, caz în care are nevoie de un adapost, la fel ca un om care bântuie pe străzi în căutarea unei case în care să trăiască. Ştiind că penisul Lui ar avea nevoie de o casă, Dumnezeu a creat o femeie pentru a fi soţia ta şi atunci când te căsătoreşti cu ea şi priveşti jos vei observa că soţia ta are formă diferita faţă de tine şi face o casă foarte frumosă.”

Dincolo de erezia evidentă a unui Dumnezeu omnipotent care brusc are nevoi, pot şi eu să adăpostesc o pulă la ananghie, vă rog? Nu, după domnul pastor nu am voie. În cazul în care mă pocneşte creativitatea, iar logica îmi spune că propria mâna sau poate mâna, gura sau curul altui barbat ar face o casă la fel de bună ca o pizdă pentru pula lui Dumnezeu, îmi arde Driscoll una peste ceafă:

„Prin urmare, dacă eşti singur trebuie să-ţi amintim că penisul este fără adăpost şi are nevoie de o casă. Dar, deşi poate crezi că mâna este în formă de casă, nu este. Şi, deşi alte femei decât soţia ta pot arăta ca nişte case, să ţi-o pui la odihnă acolo ar fi ca şi cum ai da buzna în casă la un alt bărbat. Şi, dacă te uiţi la un barbat, este destul de evident că un bărbat fără adăpost nu are nevoie de un alt barbat fără casă.”

Vai de mine, sunt boschetar si am rămas cu marfa lui Dumnezeu în soare! Nici s-o adăpostesc temporar în palmă, tufiş sau cort nu e voie?! Păi dacă nu găsesc (nu caut) o femeie credincioasă, o să se strice bunătate de pulă dumnezeiască. De asta ce zici părinte?

Părintele nu mai zice, că şi-a luat concediu. Vreo şase săptămâni… pentru moment.

Şi acum bomboana de pe colivă:

„Ascensiunea la faimă şi succes a fondatorului Mars Hill a venit tocmai ca urmare a acestor comentarii inflamatorii, care odată au fost privite drept revoluţionare pentru îndrăzneala lor. Dar, după cum se pare acum, mulţi oameni încep să realizeze că tratarea femeilor drept „case pentru penisuri” nu este deloc revoluţionară ci o ridicolă articulare a idealurilor sexiste, patriarhale, care au dominant de secole religia şi deci demne de dispreţul public larg răspândit”

Înţelegeţi acum fiilor şi ficelor ce e religia şi cum se manifestă ea? Prin interdicţie se crează nevoia. Interdicţiile puse asupra dorinţelor voastre naturale crează frustrare şi dorinţă de legitimare. Pun pariu că Mars Hill avea la enoriaşe prost futute, de nu aveau loc in bisericile alea. Pană a intrevenit ceva. Probleme financiare datorate inepţiilor debiatate de popă. Dar asta e în America.

Ce se întîmplă acolo unde penalităţile financire nu au cum să fie resimţite de religia majoritară promovată, ilegal susţintă de stat? Iată un studiu de caz românesc la relaţia dintre gay, teoretic, prea frageda emancipare a femeilor si biserica unică:

Ruda unui prieten gay din Bucureşti era un preot ortodox cu idei destul de progresiste la un barbat şi preot în vîrstă. Omul recunoştea tacit fireasca şi inofensiv minoritara orientare sexuală a prietenului meu precum şi a prietenilor prietenilor săi, aplicând frumos cristicul „iubeşte-ţi aproapele”. Treaba mergea armonios şi în biserica sa, în sensul că deşi nu era puhoi tot timpul la poartă, lumea intra cu drag la evenimente, sărbători şi nu numai. Nevoia umană de spiritualitate larg acceptată era satisfăcută.

După moartea sa, succesorul a schimbat radical foaia. A scos de la naftalină discursurile discutabile cu Sodoma şi Gomora, a început să interzică femeilor întâi machiajul, fusta scurtă, pantalonii (?!), apoi le-a impus broboada pe cap, strâns înodată sub barbă. Acum merg femeile la slujbă având rucsacul cu echipamentul de rugăciune în spate, ca la sala de aerobic. Ca paranteză, fitnessul acesta religios e un trend comun religiilor patriarhale.

Revenind la deznodământ, ce credeţi că s-a întâmplat ca efect al acţiunilor noului preot? Păi amicii mei gay au mers la slujba de Paşti cale de multe staţii de tamvai, departe de parohia unde erau arondaţi, unde cotizau prin impozit plus tradiţionalele donaţii „benevoleşi în schimbul cărora la slujbe erau etichetaţi ca „urâciuni”. Dar femeile ce au facut? Au ales mondenele şi emancipatele altă biserică mai puţin restrictiv-punitivă? Ei bine nu, numărul enoriaşelor şi al penisuri lor azilante a crescut în aşa măsură, încât acum în curtea bisericii respective se clădeşte încă una!

De ce reacţia asta? Pentru că aparent emancipate, în România şi nu numai, femeile se tem puternic de schimbare şi concurenţă de când a apus matriarhatul. Cu cât le epetă un slinos mai tare că sunt jumătăţile mici, proaste, urâte şi biblic păcătoase ale bărbatului, sau teaca lui de pulă, cu atât se înghesuie mai abitir sub poala sa. Nu e numai pasivitate ori masochism sexual prost delimitat de marginea patului ci dresură milenară.

Din păcate pentru femei bărbatul are un cod genetic incompatibil cu fidelitatea. Am mai zis-o, ştiu, dar am scris rândurile astea cu speranţa că o să înţeleagă că nu misoginismul este motivul discursului. La urma urmei cei care ne discriminează pe noi şi pe ele sunt aceiaşi bullyes care ţin Biblia în faţă şi bâta prost ascunsă la spate.

Anunțuri

41 de gânduri despre „Femeia, casa pulii lui Dumnezeu

  1. nu cred ca doar barbatul are „un cod genetic incompatibil cu fidelitatea”…
    convingerea mea ferma este aceea ca nu suntem nascuti ca sa fim monogami, nici voi, nici noi.
    am devenit asa din cauza ( pentru unii) si datorita (pentru altii) religiei.
    urmeaza educatia, regulile impuse de societate si lista poate continua…
    simtim nevoia, dorinta de a face sex cu alte persoane, altele decat cea care ne este partener/partenera.
    este un impuls pe care am invatat sa-l controlam, pentru care ne simtim vinovati, pentru care ne simtim vinovati si murdari…
    suntem?
    suntem ceea ce ne catalogam singuri, asta suntem…
    sigur, ar fi usor absurd sa alergam cand dupa unul cand dupa altul doar pentru ca simtim ca pe acela il vrem, acum, imediat si macar o data.
    si pentru ca sa fii absurd in ziua de azi si in toate timpurile inseamna sinicidere curata, am putea macar sa nu mai fim ipocriti, sa ne recunoastem macar noua insine ca avem dorinte si ca, uneori chiar putem sa ni le satisfacem…
    femeile acelei biserici care au ales broboada, au ales din punctul meu de vedere sa se teama si sa se automistifice…
    poate gresesc, poate ca le-a iluminat credinta, totul e posibil.
    din punctul meu de vedere smerenia nu sta in haine, sta in atitudine…de ce trebuie sa fie vizibila oamenilor smerenia mea cand singurul care ar trebui sa o vada e Dumnezeu?
    femeilor le-a fost imprimata in minte de generatii intregi ideea ca trebuie sa aiba un barbat, al lor.
    ele folosesc cel mai des o expresie pe care o detest „al meu”…sigur, aceasta expresie include multa tandrete dar si ideea ca acea persoana iti apartine.
    nimeni nu apartine nimanui, eu la randul meu nu vreau sa apartin nimanui, vreau un partener, da, vreau sa avem in egala masura libertatea de a alege sa fim liberi, impreuna fiind.
    suna ciudat si probabil ca chiar este…
    pe prietenul meu am reusit sa-l conving de sensul acestei libertati…daca o aplica, nu stiu dar pentru experienta lui de viata mi-ar placea sa cred ca da…
    amestecam in dozaje gresite simturile cu sentimentele.
    sentimente profunde nu poti avea decat pentru o persoana daca aceea e aleasa, dar dorintele pe care simturile ti le ridica „la fileu”…ele sunt chiar ca multe si colorate mingi de tenis care ajung la tine cu viteze diferite…
    eu stiu ca putem alege intelept si ca ne putem bucura si de simturi si de sentimente…

    as mai avea cate ceva de spus dar tare mi-e ca raspunsul meu o sa fie cel putin la fel de lung ca articolul tau asa ca ma opresc,deja am batut campii lejer, sper ca nu vei avea un soc cand o sa citesti…noapte buna sau buna dimineata! 🙂

    Apreciază

    • Buna dimineata! Comentariile dorite nu pot fi prea lungi. Antagonic observatiei mele ca am creat un blog pentru barbati care e citit si comentat de femei, imi doream sa am replici de la ele. Barbatii cedeaza adeseori tentatiei de asi baga pula in treburile care le depasesc rabdarea, nivelul de toleranta sau inteligenta. Aici femeile se dovedesc de fiecare data superioare. Tu esti in mod firesc o confirmare. Prima!

      Apreciază

  2. A avea un partener, dupa umila mea parere, nu inseamna infidelitate ci incredere… increderea de a-i acorda libertate totala asumata. Inseamna sa te poti baza pe un alt om matur de langa tine chiar si atunci cand timpul si distanta va desparte. Inseamna sa-ti poti asuma faptul ca nu e un obiect care iti apartine si posibilitatea de a-l pierde stiind cumva in sufletul tau ca n-ai sa-l pierzi niciodata. Poate pentru multi ce spun eu e simpla filosofie, dar exista si relatii mature, durabile si frumoase care se bazeaza pe ceea ce spun eu. Cat despre muierile care si-au pus broboada in cap in loc sa sfideze biserica, de ce n-am crede ca e alegerea lor asumata, locul in care se regasesc. Si eu sunt misogina… una rea, dar misoginismul meu tine mai mult de constatarea unei oarecare slabiciuni a femeilor care le face ades sa cedeze, sa se razgandeasca, sa traiasca intr-o oarecare dependenta impusa nu de ceea ce cred ci de circumstante in baza carora fac alegeri nepotrivite revarsandu-si apoi frustrarile asupra altora, tine de nevoia de afirmare nediscriminativa a femeii nu in baza a ceea ce este, ci in baza a ceea ce e la moda, de tendinta ei de a se pierde pe sine in lupta absurda masculinizanta… Imi plac femeile simple, femeile calde, femeile care cred in ceva pana la capat si sunt capabile sa moara pentru a salva ceea ce iubesc dar… sunt atat de rare. 🙂

    Apreciază

  3. „Femeile simple, calde, care cred in ceva pana la capat, si sunt capabile sa moara pt ca sa salveze ce iubesc”…ar fi posibil sa aflam un exemplu macar asa orientativ ? Ma gandeam asa ca sa nu clonam totusi din greseala vreo femeie din alea ca alea care sunt utilizate ca exemplu de martire sinucigase teroriste cu explozivi ? Zau nu fac misto, chiar m-am chinuit sa ma gandesb la un exemplu, dar nu putea sa fie Ioana D’Arc nici Marie Curie pt ca ele nu par sa fi fost asa de simple, ca totusi simpla parca nu inseamna tot aia cu necoafata sau necasatorita, plus nu stiu cat de calda o fi fost sau devenit dna Marie Curie, ca Ioana D’Arc a devenit calda chiar si daca nu voia la un moment dat…zau, despre ce e vorba aicea ? M-am si speriat. Dar e poate pt ca ma gandesc eu asa anxios-prapastios la catastrofe cand aud ca topicul ar putea fi leapsa lui Paris, descrieti ce fel de femeie va place…o adevarata „intrebare capcana” pt orice test multiple choice…cum naiba ra nu mi se zburleasca parul de pe ceafa si sa nu imi treaca prin minte catastrofe ?

    Apreciază

    • Rudolph tu ai ceva in cap, nu te scarpini degeaba. Parca ma vad la scoala cu profa cerand exemple de „Femeile simple, calde, care cred in ceva pana la capat, si sunt capabile sa moara pt ca sa salveze ce iubesc”…
      Si din clasa raspunsuri: mama, mama, mama!
      Apoi am luat bacul. Ce vis!

      Apreciază

      • Calaretule, Bacul e un simplu examen care iti evalueaza cunostintele cumulate la terminarea liceului, dar care n-are nicio legatura semnificativa cu cine esti tu… uneori nici macar cu ce stii tu… avand o gramada de variabile independente. Oricum, eu vorbeam de examenele vietii in care se calesc adevaratele caractere, nu de nivelul de cunostinte cumulate care au importanta lor, dar nu te definesc decat in masura in care te regasesti in ele… 🙂

        Apreciază

      • Eu am călărit aceste examene, așa că firesc m-am și fiert nu numai călit în ele. De aia are viața mea gust, pentru că îl dau eu. Și apropo, bacul e un simplu examen după ce îl iei. Înainte să îl susții însă… Ai uitat? Ah da, la psihologie sau medicină ai dat examene care l-au surclasat ca și volum ori complexitate, dar ca etapă de viață?!

        Apreciază

      • Calaretule, variabilele nu tin strict nici de medicina, nici de psihologie ci de modul in care organizezi un experiment, asa ca cel mai des la ora actuala le regasesti la statistica. 🙂 Bacalaureatul este o evaluare de etapa, nu una continua, se da la cateva materii cerute destul de strict de specificul liceului si uneori imbina tare nepotrivit umanul cu realul fapt pentru care cred ca reflecta foarte vag, daca nu deloc, atat inclinatiile cat si cunostintele generale ale unui absolvent, dincolo de orice indispozitie, trauma, lapsus sau indragosteala ce ti se poate arata fix in ziua aia. E adevarat ca el iti deschide un drum in viata si niste oportunitati, dar nu te opreste nimeni sa-l dai de 10 ori pana esti de 10 pe linie la toate. Intrebarea este insa: la ce iti foloseste? Stii ce ma mira pe mine in zilele noastre? Faptul ca pretutindeni gasesti nu pasiune pentru ceva, cat concurenta, faptul ca nota si banul au luat locul valorii si calitatii, faptul ca nu omul este cel promovat, nici ceea ce stie sa faca cel mai bine si face cu pasiune, ci niste cifre si norme generale cel mai ades lipsite de esenta particularului, faptul ca multi oameni buni si valorosi se pierd pe drum fiindca nu are cine sa ii descopere si sa ii promoveze, faptul ca tot mai multi aleg sa faca meserii in care mai apoi nu se regasesc luand locul altora care le-ar face cu daruire, faptul ca ne bazam tot mai mult pe altii si nu pe ceea ce suntem si putem face noi. Revenind la Bac, am sa te intreb sincer pe tine: crezi ca un om care a promovat un examen este mai valoros decat altul care l-a picat? Si te intreb fiindca am vazut oameni de 10 pe linie care au picat Bacul si apoi s-au internat la Psihiatrie, oameni inteligenti care au picat Bacul si au mers mai departe constienti ca un esec nu-i un capat de tara, oameni superficiali care s-au bazat toata viata pe oportunitati marunte si care au luat Bacul chestie care doar i-a gonflat nitel mai mult dar nu i-a ajutat cu nimic precum si oameni pentru care un examen picat a fost un moment de rascruce care i-a adus pe calea cea buna. 🙂

        Apreciază

  4. Din punctul meu personal de vedere, daca primesc eu aceasta intrebare la test, (desi sper sa nu), cred ca as tinde sa raspund ff prudent, mie imi plac femeile care imi ofera ocazia de a capata un job si care vor avea bunavointa sa imi dea in mana o scrisoare de recomandare cu un calificativ cat de cat acceptabil, preferabil desigur nota 10, insa si un 8 ar fi ok.

    Apreciază

    • Calaretule, e o alegere asumata. Eu una evit sub toate formele o turma in care ma simt singura in multime si nu ma regasesc. Prefer lumea mea, acolo nu sunt niciodata singura… Vorba aia, daca n-am cu cine sa vorbesc, de ce mi-as raci gura? Nu spun ca-i usor, nici ca te duce la realizari nemasurate, spun doar ca imi e mai bine asa. Cat despre provocarile sirete, am avut intotdeauna curajul de a spune ce cred si a merge mai departe. Nu tin sa adun multimea dupa mine…. mai cu seama cand imi incalca libertatea de a fi eu insami.
      Pentru tanarul naravas aspirant: „Am spus femei simple, calde… Le gasesti cel mai ades intr-o casa saracacioasa dar linistita si primitoare, pe campul de lupta in linia 1, intr-un spital de campanie, intr-un orfelinat, intr-o manastire, nu musai in laboratoarele de stiinte. Sunt primitoare, intelegatoare, grijulii sa-ti fie bine, blande, timide, integre, cu o privire curata. Nu se gonfleaza, nu cauta raul, nu pismuiesc. Cred totul, iarta totul… orice ar fi. Sunt smerite si se multumesc cu putin. Chiar si atunci cand putinul inseamna nimic, pentru ele inseamna totul fiindca sunt in armonie cu sine. Sunt femeile care iti panseaza ranile fara sa-ti puna intrebari stanjenitoare gandindu-se doar cum sa faca sa nu provoace si mai multa durere, femeile care iti dau un acoperis unde sa dormi in plina iarna cand nimeni nu te primeste chiar de n-au decat o amarata de camera neincalzita, cele care impart singurul mar din casa in mod egal cu tine si copii si nu te lasa sa mori de foame in strada, cele care pot accepta si cele mai grele pacate ale tale spunand doar cutremurate de mila un „Doamne, cat de mult ai suferit si tu!”, cele care cand iti intind un colt de paine, nu se gandesc ca cersitul a devenit o noua forma de imbogatire a sarlatanilor, ci ca Dumnezeu trebuie sa aiba grija de toti… Din istoria romanilor, daca vrei o eroina, prima care imi vine in minte e Ecaterina Teodoroiu dar mai sunt si altele de care n-ai de unde sa fi auzit. De la altii … sa zicem Maica Tereza, Ioana D’Arc… dar despre cele mai multe nu scrie niciunde si au murit sa-si apere familia, neamul, tara… neclintite in crezul lor…. sau au trait o viata simpla si onesta pana la capat indiferent cat de grea a fost si sfarsesc prin a spune cu seninatate: „totusi… a fost bine…” Unde sa le gasesti acum? Nu stiu. Priveste in jurul tau… Daca ai ajuns om, o fi fost pe acolo si o femeie care sa-ti fi fost model de devenire. Nu crezi? Daca nu, cauta pretutindeni acolo unde scrie „si alti”… fiindca adevaratele virtuti sunt rodul incercarilor. Ele vin din noi si ne lumineaza chipul si n-au nicio legatura cu fatadele poleite cu sclipici. 🙂

      Apreciază

  5. Adica sa ne jucam de-a dezbracatul si imbracatul si designul de haine pt GI Jane, nu pt Barbie, asa ca action figure Mattel, vrei sa zici ? Zau, eu nu prea am avut-o cu papusile, insa macar incerc sa ma tin la curent, plus nu am nimic impotriva unei action figure de tip Ecaterina Teodoroiu pe piata. Sa fie cat mai multe si mai variate, pt toate gusturile, eu zic, mai ales ca m-a impresionat asa de tare si povestea despre capul papusii de sub perna acelui Cuore transgender povestita de Pederanger acum ceva timp aicea pe blog. (nu fac misto, incerc sa sprijin dezvoltarea economiei nationale, adica de ce numai Dracula si Ecaterina Teodoroiu nu? Plur sincer m-a impresionat si mentiunea ca se pare ca in massmedia sau manualele scolare nu sunt prezentate liste mai lungi de personaje istorice feminine de tip action figure de origine romana, ca ai zis ca poate sunt multe insa nu prea avem de unde sa stim de ele…chiar m-am simtit cu musca pe caciula ca nu prezint si eu linkuri mai multe cu persoane femei la mine pe blog plus am ramas si in urma cu serialul Dacii tocmai cand era sa scriu capitolul punctului de vedere istoriografic feminist, ca am luat diverse perspective istorice in ordinea de pe wikipedia, nu m-am gandit mai nuantat sa fac o ierarhizare si pe alti parametri, plus intre timp m-am luat cu serialele turcesti…zau, ca blogger consider ca si eu sunt totusi raspunzator, chiar daca sunt amator si prefer sa ma joc cu alte chestii…insa sincer m-am gandit ca sunt atatea bloggere de sex feminin ca o avea cine sa se preocupe si de role modelurile feminine…adica tot eu sa le fac lectiile la altii, ce naiba, m-am gandit, insa imi dau seama ca am fost egoist…am sa iau role model de darzenie si perseverenta de la eroinele mai sus mentionate plus Catniss sau cum o cheama din Hunger Games ca sa pot da gata macar istoria feminista a dacilor daca de altceva nu cred ca sunt in stare)

    Apreciază

  6. Stai asa…de ce sa imbraci si sa dezbraci numai fete daca ai talent la asortat si nu si baieti ? Adica de ce sa nu fie si barbatii in ton cu moda si sa aiba si ei aceleasi oportunitati in fata ta ? E o intrebare/solicitare pe care am indraznit sa o avansez o data (cand eram mai tanar si indraznet/intrepid) pe blogul designerului creator artist Vera Wang, adica pe noi cui ne lasi ? De ce sa aiba parte numai femeile de design Vera Wang mai ales pt o ceremonie asa de semnificativa ca o nunta si barbatii sa se chinuie tot in stil plicticos banal edwardian ? (nu mi-a raspuns, desigur, ca doar nu o sa-si rertructureze ea intregul business bazat pe o intrebare din public, plus chiar rh da2 ar vrea nu ar putea asa prea usor, indurtria modei fiind recunoscut de retrograda, intepenita in sabloane ff rigide chiar reactionare uneori, adica nu acuz, insa poate imi raspunzi tu)

    Apreciază

  7. Rudolf, nu confectionez haine si, dupa cum spunea si Calaretul mai sus, eu ma refeream la jocuri. Sunt si din cele cu barbati dar trusourile, asa cum obeservai si tu, sunt clasice si foarte monotone. 🙂 Am ceva talent si imi place sa pictez, dar nu m-am gandit niciodata sa fac o afacere din asta. Cat despre evolutia modei la barbati, nu cred ca e musai vorba de o discriminare, cat mai degraba tine de comoditatea si conservatorismul barbatilor. Si aici intervine si paradoxul modei masculine, fiindca desi cei mai mari creatori de moda au fost barbati, ei au creat tinute tot pentru femei. De ce? E greu de explicat dar… probabil sa isi gaseasca o explicatie logica in nevoia lor de a se identifica cu sexul frumos. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s