Nuditate non-sexuală

La mare, eu şi un cunoscut gay cu care nu împărţeam nimic în afară de pescăruşi, soare şi valuri. Îl îngropasem parţial în nisip, cu pula pe dinafară, reper notabil pentru un bălos, care a venit mestecând din buci să ne strice castelul:

– Doamne, ce priveliste remarcabilă! Eşti o operă vie, ca un far în ceaţă, turnul din Pisa, colosul din Rodos…

Amicul catre mine:

– Mai toarnă-mi o găleată de nisip pe burtă, să-i strici ruptei peisajul!

 

Anunțuri

47 de gânduri despre „Nuditate non-sexuală

  1. Asa… si tu ce stai si te uiti ca muta la pula? Tzatziki, netzatziki, Rodosul din Pisa din cate il stiu eu, chiar si in ceata sa fi fost, cred ca mai degraba ti-ar fi zis ca nu-i cazul sa-i suflii aer in dos, ca-i gasesc apoi aia gaze la autopsie, decat de chestii rupte de valuri in nisip d’astea. Dar in fine, fiecare cu peisajele lui. Oricum in fata pulii, eu nu ma inclin. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

      • Am citit ca forma de umor cea mai acceptabila in mediile multiculturale este umorul indreptat catre sine insusi. Mi se pare ciudat totusi ca am observat ca aceasta forma de umor nu este apreciata asa de bine nici in Norvegia, nici in destul de multe cercuri din Romania. In Danemarca este cunoscuta. Mie personal aceasta forma de umor mi-a fost prima oara prezentata de tata, cu mult inainte sa fi citit chestia aia cu mediile multiculturale, (pe care am citit-o abia mai recent), in copilare, cand mi-a zis un banc in care o persoana enunta o chestie ridicola de gen,”tata nebun, mama nebuna, numai eu sunt damban(a)”.Mie personal mi-a placut ff mult acel banc. Dar mie personal mi-au placut ff mult toate bancurile pe care mi le-a spus mie tata, la fel si cum mereu mi-a placut ca mama rade si de mine, nu numai alaturi de mine. Cred ca unii ar opina ca asta e probabil o trasatura masochista. Asa in viata mea de zi cu zi eu nu sunt obisnut ca lumea sa rada de mine, chiar imi lipseste uneori, insa in acelasi timp e o chestie pe care as pretinde-o si la care m-as astepta in acelasi timp numai din partea celor ff apropiati de mine pe care ii iubesc si ii admir neconditional, in speta de fapt parintii mei, plus prietena mea cea mai buna pe care o cunosc din copilarie si care e asa ca un soi de sora vitrega fata de mine, si niste verisori, desi nu toti, ci doar unii de care am fost mai apropiat, plus si lui Nelson, in trecut bunicilor, si cam atata.

        Apreciază

      • Cred ca lipsa de afinitate pt autoironie e ceva cultural frantuzesc…zone c asta total empiric bazat pe interactiunile cu persoane care opereaza in acea limba. Initial crezusem ca e si germanic insa l-am cunoscut pe Schatzi, desi ce-i drept el e elvetian, plus lb daneza, desi si danezii sunt un fel de afectati (cultural si lingvistic mai recent) germanic
        periferic mai degraba decat francez asa ca norvegienii relativ mai recenti, insa nu sunt sigur.

        Apreciază

      • Desi Mihaela (si nu numai ea) opineaza in mod serios ca umorul este o forma de agresiune, mie mi se pare o forma de agresiune etica deoarece nu cred ca ar fi recomandabila sau chiar posibila eliminarea agresiunii. Si desi stiu ca self-hatred e ceva nerecomandabil, eu totusi am deliberat asupra autoironiei si am declarat-o etica plus de last c similara comportamentului hara-kiri, nici macar o forma complementara sau deplasata a acestui tip de comportament. Am reflectat asupra acestor nuante chiar inca o data recent cu ocazia ultimului film cu dl Keanu Reeves pe post de erou legendar medieval japonez.

        Apreciat de 1 persoană

      • Aa, atunci pot sa inteleg de ce nu mi-a picat first sa din prima pt va inca exista ff multe lucruri despre greci pe care eu nu le cunosc si despre care aflu total intamplator, (ca de ex stiati ca intre sec 3 si 7 grecii erau obisnuiti sa se autodenumeasca atat greci cat si romi, ultima deoarece la acea vreme erau cetateni romani, de tip antic desigur),
        plus nu am calatorit niciodata in Grecia !

        Apreciază

      • May sus zisesem ca, Aa, atunci inteleg de ce nu am inteles din prima deoarece eu nu am fost niciodata in Grecia, plus exista atatea lucruri despre greci pe care nu le stiu si le descopar total intamplator, (ca de ex ca intre sec 3-7 grecii obisnuiau in mod curent sa se autodenumeasca atat greci cat si romi, sau chiar romioi, adica parca niste romi mai mari sau asa boss de bossi, acest lucru deoarece la acea vreme erau cetateni romani, de tip antic desigur).

        Apreciază

      • Mai incerc o data ! Aa, daca era vorba de greci, acum inteleg de ce nu am inteles, pt ca eu nici nu am fost niciodata in Grecia, plus efectiv cunosc ff putine despre cultura si istoria greaca, pana si geografia acelei tari mi se pare un labirint, si am cunoscut doar cativa greci si numai din diaspora, nici unul la el acasa, si mereu aflu chestii total noi despre greci, despre care habar nu aveam pana acuma, si despre care grecii contemporani nu zic nimic niciodata pt ca probabil nici ei nu le stiu, plus pe ei nu-i intereseaza sa stie, deoarece sunt satisfacuti cu serviciile de consulting cultural pe care le-au primit de la francezi si britanici pt a-si construi propria identitate culturala moderna, in timp ce altii inca se chinuie sa si-o rescrie, ca de ex stiati ca intre sec 3 si 7 grecii obisnuiau sa se autodenumeasca fie greci fie romi, sau chiar de fapt romioi, (adica poate un fel de romi mai mari, mai boss de bossi), pt ca la acea vreme erau cetateni romani, (latino-antici desigur).

        Apreciază

  2. Bre, eu dincolo de intepeneala, am fost si la servici azi si de acolo nu prea pot comenta. Umorul este cel mai ades o forma camuflata de agresivitate, dar avand in vedere ca agresivitatea tine de mecanismele de aparare, nu e ceva negativ in esenta. Raul vine insa cand nu o recunoastem, nu e educata, nu o putem controla si devine un mod de a fi. Si aici trebuie enumerati cativa factori de care e bine sa tinem seama: negarea, ipocrizia, pretentiile nefondate, fuga de responsabilitate, statutul de permanenta victima. Nah, daca tu simti uneori nevoia sa te redresezi prin a te lua in bascalie, poate ca e acolo ceva care iti spune ca din cand in cand e nevoie de o corectie pe care neavand cine sa ti-o aplice, ti-o aplici singur si asta e portita ta de debuseu. Poate ca prin asta tu simti ca destinzi atmosfera, ca favorizezi apropierea fata de anumiti oameni in care ai incredere si astfel dinamizezi relatiile fara sa iti pierzi respectul oamenilor respectivi in fata carora iti permiti sa te autoironizezi. Poate ca din contra, incerci prin autoironie sa reduci din pretentiile si rigiditatea unor cerinte care ti se par mult prea nepotrivite cu Eul tau. Habar n-am de ce o faci tu, dar ideea e sa gasesti un echilibru intre seriozitate si umor suficient cat sa nu te pui nici intr-o situatie jenanta fata de public din nevoia de a fi luat in seama, nici sa nu-ti anihilezi personalitatea din nevoia de a fi pe placul altora si chiar ironizandu-te sa poti totusi sa-ti ramai fidel tie, dar nici sa nu treci in extrema unei rigiditati paranoiace de manifestare. Asa ca departe de a combate umorul, eu il promovez dar… cu masura. Si fiindca am inceput cu parodia si am continuat cu ironia, modalitati oarecum specifice de masifestare a persoanelor cu un intelect destul de inalt, pot sa-ti spun ca daca in primul caz e vorba de persoane care au probleme cu aprecierea si respectul pentru valori, in cazul al doilea e ceva care tine de un sentiment de culpa mai mult sau mai putin intemeiat cat mai degraba educat. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti dau si cateva exemple: devin autoironic cand totul in jurul meu e trist si ma simt cumva culpabil ca eu sunt plin de viata si bucuros. Sau devin autoironic cand eu am atat de multe si sunt impresionat de modul jalnic in care supravietuiesc altii. Sau devin autoironic cand eu am o cultura atat de vasta si trebuie sa discut cu un oligofren etc. etc 🙂

    Apreciază

    • Pai eu mereu ma simt vinovat, insa nici prin cap nu mi-au trecut motivele de a se simti cineva vinovat pe care le-ai mentionat tu, desi nu zic ca nu sunt bune, ba poate chiar am sa le adaug si pe astea pe lista mea de motve din care sa ma simt vinovat, ca eu vreau sa fiu cat mai riguros n legatura cu autocritica ! Dar chestia de a ma simti eu vinovat pt ca sunt altii deprimati, sau pt ca sunt eu nomenclaturist sau privilegiat/nobil/aristocrat sau macar valet de aristocrati, etc, pe cand altii sunt ff saraci, ba chiar si someri, zau, chiar ca nu m-am simtit niciodata vinovat din cauzele astea…poate ca ar fi fost cazul, dar eu de obicei in primul rand evit sa petrec timp cu oameni amarati, flamanzi, estropiati, sarmani, ce sa caut eu acolo, ca excat de mine au nevoie, eu fiind un total incompetent pt functia de mama Tereza sau Buddha, plus in mod simplu eu gandesc chiar destul de concret si daca ma simt vinovat eu am simt vinovat din motive ff clare si precise si concrete plus fata de persoane specifice, de ex fata de mine insumi, fata de seful, fata de mama, fata de secretare, adica asa fata de autoritati destul de clare, nu fata de chestii vagi sau ff complicat abstracte cum ar fi economia mondiala sau istoria si geografia sau hazardul care a facut ca eu sa fiu un om privilegiat, etc. Pai pt a te simti vinovat fata de chestii din astea grandioase cred ca si trebuie sa gandesti la un nivel mult ai grandios decat mine, zau…cine sunt eu, un amarat care nici macar nu va avea copii sa duca numele familiei mai departe, plus nici nu vreau sa cumpar real estate sau pe ala pe care l-am cumparat sau mostenit, l-am pierdut, etc. Asta da, sentiment de vinovatie, ca 5 generatii din familia mea efectiv au muncit si s/au chinuit sa consolideze burghezia in sectorul 2 din Romania, acea faimoasa clasa de mijloc care aduce stabilitate tarilor, societatilor, etc…si eu, zau, nimica…dupa mine chiar potopul. De AIA ma simt eu vinoat. Ca sunt un om care efectiv in loc sa construiasca ceva prin munca, sa contribuie la familia lui cu ceva, pur si simplu va lasa acea familie de izbeliste…desi noroc ca am niste veri mai maturi si mai intreprinzatori, macar ramurile dn partea lor sa propaseasca…adica nu ma simt eu vinovat fata de soarta burgheziei si a clasei de mijlocnici din Romania, nici din SUA, nici din UE din cauza lor, dar daca statea pe umerii mei, zau, venea o criza mondiala plus un potop si mii de asiatici invadau Viena pana acuma !

      Apreciază

      • Ma rog, sorry, nu am vrut sa zic asiatici asa in mod peiorativ ca de fapt Viena e deja plina de asiatici, dar eu nu am vizitat-o de cand aveam 12 ani si era pustie ca era duminica. Adica nu e vina mea. E poate vorba de alt Rudolph, cred ca era vorba de Rudolph, printul mostenitor al Austriei, care s-a incurcat cu o domnisoara, baroneasa Mary Vetsera, la Mayerling, de a iesit un film de dragoste si mistere…pai ma pun eu cu familia mea fata de familia Habsburgilor ? Si cand ma gandesc si la Burboni…pur si simplu ametesc.

        Apreciază

  3. Sorry, m-am exprimat total neglijent in comentariile din dupa amiaza de astazi. Am fost si sunt obosit si enervat, plus ma simteam vinovat din niste motive ff concrete, efectiv fata de mine insumi, plus am fost tentat de atmosfera in general ospitaliera de pe blogul lui Pederanger, mai ales cand e el absent, fata de diversi soricei, sa joace cum vor ei pe masa, si nu ar fi trebuit sa ma angajez cu usurinta in niste comentarii total prostesti plus anecdotic facile si off topic plus total inutile.

    Insa acum ca am aflat ca e vorba de greci pe o plaja, doresc sa ofer un videoclip relaxant, (a bandei de la Teba desi probabil de dinainte ca sa vina tata lui Alexandru cel Mare sa-i sperie),

    Apreciază

  4. Rudolph, nu incercam sa ghicesc de ce te simti tu culpabil… daca te simti. Incercam doar sa dau niste exemple de cum functioneaza culpa in autoironie si cum incearca ea sa apropie doua extreme lasand suficienta distanta celui care o lanseaza cat sa nu se simta coplesit la confruntarea cu situatia. Mecanismul e mult mai complex si greu de explicat, dar departe de mine sa personalizez spunand ceva despre tine. Daca tu vrei sa te analizezi prin prisma acestei teme si vrei sa vorbesti cu mine, vorbim in particular si imi vei da raspunsurile tale la intrebari de genul: Ce-ti spune tie asta despre tine? Cum te simti? Cand a inceput asta? Care sunt persoanele in seama carora te simti in siguranta in astfel de cazuri? De ce? etc. etc. Dar eu una nu-mi permit sa stau de vorba cu nimeni despre problemele personale pe un site public care nici macar nu e al meu, oricat de mare ar fi dorinta unora de a se expune. Eu aici doar incerc sa-i confrunt pe cei care se lanseaza in discutii cu ceea ce resimt eu vis-a-vis de atitudinea lor si daca mi se cer explicatii raspund la modul teoretic general. Asa ca inteleg ca fiecare are o istorie in spate care il face sa fie intr-un fel sau altul si sa adopte o anumita atitudine in situatie, dar eu nu ma apuc aici sa rezolv astfel de probleme, doar atrag atentia asupra lor. Cat despre sentimentele tale de culpa descrise mai sus, mda… pari o persoana care nu doar ca nu sustine grandoarea unei familii cu renume, ba chiar o lasa de izbeliste chestie care trebuie sa fie deplorabila privita din interior, mai cu seama tinand cont de pretentiile si cerintele unui astfel de rang. Da’ fie vorba intre noi, astea erau si expectantele tale, chemarea ta? Chiar te-ai fi regasit intr-un astfel de ideal nu doar ca principii si responsabilitati ci si ca putinte? Sau ai ceva mai de valoare de alta natura decat negociator-financiara care trebuie aparat fiindca asigura o continuitate pe alt plan a caracteristicilor familiei tale? Si ca sa-ti vand un pont, o sa-ti zic o vorba a unui prieten bun. Cica „cel mai usor in ape tulburi inoata psihopatul”. Ar trebui sa te gandesti bine la asta, inainte sa iti raspunzi la intrebarea mea. Da’ vinovat oricum te faci… fata de tine… 🙂 Cat despre discutia dintre mine si Calaretul despre greci… fiecare cu modul lui de a percepe anumite aspecte….
    P.S. Eu nu-s sioricel, sunt ditamai sobolanul…. de biblioteca…. 🙂

    Apreciază

    • Tu oferi psihoterapie PE GRATIS ??!! (Chiar si in privat daca nu in public) Zau, asa ceva chiar ca nu am mai intalnit nicaieri in lume ! Nici macar in literatura de fictiune, chiar si comica ! Nici in Aristofan macar, daramite in Woody Allen ! Pana si Lucy van Pelt din desenele caricatura Peanuts (de dl Charles Schultz) cerea 5 centi ! Si exista si zicala populara „my 2 cents”, care inseamna „sfatul meu informat consultativ de posibila mica valoare (insa care totusi nu e gratis ci costa 2 centi)” !

      Apreciază

      • Ha ! Ha ! Si chiar mai sus scrisese Pederanger ca grecii dau pungi gratis la supermarket ! Dar aia desi o fi de sprijin, totusi nu e gratis, ci are implicata activitatea de a cumpara limonada sau Coca Cola sau Fanta pe care o cumperi de la distribuitorul respectiv. Plus exista tomuri groase in care se explica de ce a oferi psihoterapie pe gratis chiar si in scopuri caritabile nu este etic si e poate chiar ineficient. Exista tabele intregi de „preturi nominale” adica asa „de forma” insa nu totusi zero, niciodata zero, pt psihoterapia de diverse feluri, chiar si neoficial acreditate, ca de ex coaching, care se poate oferi in scopuri caritabile pt oamenii saraci sau fara asigurare.

        Eu nu ma pricep la business insa daca te mai si oferi sa o faci in timpul liber plus cu tine platind elecyricitatea si accesul de Internet la email…zau, iesi in mare paguba plus e posibil sa daunezi GDP !

        Nici macar psihoterapia oferita chiar din inima celor dragi, ca de ex de la bunici la nepoti, sau intre prieteni, nu e
        gratis ! Chiar daca sursa de finantare e iubirea neconditionala, pai aia in sine semnifica un pret de eticheta de minim (estimativ) 10 270 698 457 560, 99 euro
        pe minut ! (sau pe secunda, nu stiu sigur) For all the rest there is Mastercard…

        Apreciază

  5. Valoarea a 2 centi din punctul meu de de vedere etic, sta in motivatia intrinseca a fiecaruia de a se confrunta cu sine, in nevoia de schimbare. In plus, faptul ca ofer niste informatii generale gratuite, nu face concurenta nimanui, doar atrage atentia asupra anumitor aspecte ce pot fi continuate in cabinetele altora daca cineva ar simti nevoia asta. Eu n-am un astfel de cabinet, asa ca nu ma poti acuza nici ca imi fac reclama gratuita. Oricum, singurul aspect care ma intereseaza pe mine, e dorinta omului de a se ajuta…. specializat sau in singuratate, dar informat, sa se dezvolte liber si sanatos. Poate ca as putea scoate niste bani din asta, dar viata m-a invatat ca banul nu e singurul bun de valoare pe care il poti castiga dintr-o relatie. Ca cel mai ades e ok si doar sa ai cu cine sa vorbesti in limba ta. Dar pentru asta trebuie inainte de toate sa te faci inteles si asta cere efort, timp si daruire. 🙂 Cat despre iubirea adevarata, ea nu tine doar de familie si traditii ci mai cu seama de ce simti in tine, ce te mana, te pasioneaza, te face sa te dedici altuia dincolo de orice conditionari, ramanand cumva cel mai inalt sens la care poate aspira un om.

    Apreciază

    • Pai eu am 34 de ani si nu simt nevoia unei schimbari majore, care ar fi de fapt probabil si imposibile) ! Dar de ce ai crede tu ca lumea din jur care converseaza asa spontan are diverse nemultumiri ? Ca eu nu am aceasta experienta decat atunci cand ma duc la sedintele obligatorii de relaxare corporatiste cu cafele si fursecuri unde agenda zilei este, hai sa ne vaitam si sa ne exprimam nemultumirile si ofurile in cerc social conversational ! Dar nu fac misto…cred chiar ca am citit ca asta e un stil de comunicare feminin si de fapt si la noi in casa veneau uneori in vizita 2 colege de serviciu ale lui mama sa serveasca o cafea si fursecuri si prajiturele si conversatiile respective erau chiar ca o psihoterapie de grup, (cu mama ca moderator pt ca ea are trasaturi de leadership social) ! E chiar o amintire placuta pt mine, insa tin minte ca observam si audiam chiar intrigat, pt ca NU asta era stilul de comunicare atunci cand socializam in grup la bunica si nici ulterior in cercul meu restrans de cunoscuti de varsta mea…dar eu nu am fost ff popular printre fete, adica pe mine maj se enervau si ma considerau inutil, insa am avut un alt coleg gay la liceu care el era ff popular printre fete si pe el precis il invitau la sesiuni din astea de vaitat. Dar nu criticam si nu ironizam…zau, doar descriam experienta mea si observatii din punctul meu de vedere…dar eu nu sunt bun la comunicare sociala, si de obicei am protocoluri si de fapt maj comunicarilor mele sociale sunt chiar destul de controlat protocolare, chiar si alea de timp liber, dar asa era si la bunica, adica nu veneau asa oricine oricand hodoronc tronc, era cu program si cu protocol. Si bunica mea chiar era laudata ca fiind o gazda ff buna. Insa era ceva ff formal si oficial. Dar eu nu as reusi niciodata asa ca bunica, eu nu am rabdare, eu ma zapacesc…pai daca vine unul sau una la mine si se vaita de ceva, (sper sa nu se intample ff des, dar daca), reactia mea imediata e sa identific problema, sa vad daca are o solutie practic implementabila de termen scurt, si mediu, si ii spun pe loc…dar am citit ca asta e un stil masculin, (sau cvasi-masculin, ma rog e ceva reductiv la nivel de reviste gen Cosmo, nu ceva ff inalt rafinat), si
      ca nu toata lumea care se vaita vrea o solutie ci doar vrea sa li se recunoasca faptul ca au dreptate sau sa fie auziti sau ascultati. Zau, nu fac misto, chiar am citit in revistele astea de prin aeropoarte. Si m-am gandit si la stilul confesional religios, la care se presupune din prima ca oamenii sunt imperfecti plus pacatosi plus se vaita de o gramada de lucruri desigur inare parte inevitabile si fara vreo solutie asa concreta decat poate una care se desfasoara pe termen lung, cu ajutorul timpului care le rezolva pe toate, iar solutia de termen scurt protocolar e de fapt aia de a indemna omul sa efectueze
      rugaciuni si de a primi o binecuvantare…dar e
      mai complicat, desigur…chiar am avut odata
      o carte despre istoria tehnicii confesionale
      crestine dar nu am avut timp sa o citesc nici
      pe aia.

      Insa ce voiam sa zic e ca eu sunt curios, de aia intrebam de unde pana unde ca lumea din jur ar dori sa ti se vaite tie (mai ales ca nu ai cabinet) cand exista atatea alte posibilitati deja formalizate social la care pot apela, fie la prieteni/rude, fie la biserica, fie mai recent la
      psihoterapisti autorizati. Adica poate unii
      converseaza cu tine nu pt a se vaita ci doar a
      te intreba despre vreme sau ce mai ruleaza lacinematograful din zona ta. Adica de ex de ce sa ai impresia ca esti inconjurata de suferinzi care cer alinare sau indrumare din partea ta ? Sau daca cere unul doi, de ce sa fie asta valabil pt intreaga societate, (sau ma rog de ex grupul asta care conversam pe blogul asta…ce, asta e loc de adunat pt suferinzi ?…zau, daca e asa trebuia sa-mi ziceti si mie ca atunci imi luam masuri adecvate plus comentam si mai rar si veneam costumat in halate din alea cu casca cu care se duc aia la Ebola…etc…zau, aici glumesc, desigur, dar eu nu simt ca Pederanger are aici un soi de loc special pt suferinzi…adica unii mai fac si recomandari de filme de exemplu)

      Insa NU critic. Ca si pe mine pe strada, in loc total public si anonim efectiv ma abordeaza in continuu diversi rataciti si cersetori…am un soi de magnet ca la mine vin…zau, chiar de cum ma dau jos din tren sau avion in vreun lc total necunoscut pt mine, chiar daca se citeste Turist pe fata mea, zau, pe mine ma gasesc toti de cand am 11 ani sa ma considere punct informational ! Cred ca e si pt ca de obicei cand sunt turist in vacanta ma imbrac asa oarecum gen militian !!!!

      Apreciază

      • La serviciu ma imbrac de obicei ca un preot catolic (modern, nu cu fuste, ci cu sweater de culoare inchisa uni si un mic guleras alb sau deschis la culoare insa ff inchis la gat care se intrezareste de sub sweater ! ) In Norvegia, unde ultimul episcop catolic a fost izgonit inca din sec 16 plus a plecat cu tezaurul tarii (si 2 sticle de acvavit primite cadou de la un lord feudal danez din Norvegia) in valize, am creat o adevarata panica si teroare cand m-au vazut ca eram chiar serios interesat de a continua sa vin asa imbracat la serviciu !!!

        Apreciază

      • Nu ma intereseaza sa mi se vaite nimeni, de altfel vaitaturile lipsite de esenta ma lasa rece. Ma intereseaza insa ca atunci cand vorbesc cu cineva sa am posibilitatea sa comunic autentic si sa am aface cu un interlocutor care sa se poata confrunta si accepta asa cum este respectand si punctul de vedere al altuia oricat de diferit ar fi, nu unul care sa se ascunda dupa deget negand ceea ce a spus cu doua minute inainte, ba chiar rastalmacindu-mi mie cuvintele pentru a scapa basma curata. D’aia dau informatii despre patologia care devine un soi de majoritate sociala, o normalitate patologica care mi se impune. In rest, fiecare cu problemele lui pe care are libertatea de a alege cum si cu cine sa si le rezolve. 🙂

        Apreciază

    • Acum serios Mihaela, dacă ai nevoie de consiliere îmi fac un blog unde o să te las să mă plătești. Te anunț că am job bun, dar dacă mă motivezi financiar, renunț la el ca să ai cu cine schimba o vorbă.

      Apreciază

  6. Aseara, pt ca ma simteam vinovat ca ma angajasem in discutii/comentarii aiurea aici pe blogul lui Pederanger, am avut un vis legat de asta. Remarc ca ea doua oara cand am un vis legat de comportamentul meu nesatisfacator (fata de mine) in special legat de incompetents comunicarii legat de comentariile mele pe blogul lui Pederanger. Desi, ma rog, ambele au survenit si in conditii propice pt a visit sa vise extrem de interesante pt ca inainte de ambele consumasem mancare indigesta si industriala sintetica cu
    o gramada de Euri plus activasem pana seara tarziu cu ochii in ecran.Adica nu zic ca e asa pt toata lumea, insa in cazul meu eu visez vise chiar complexe si ff interesante si chiar memorabile (plus asupra carora ma pot simti indemnat si liber de a proiecta ce interpretari doresc eu, cf codul deontologic al interpretilor amatori de vise in mod amator care fac parte din asociatia fanilor personajului Mos Ene creat de dl HC Andersen si ai personajului
    Iosif din cartea Iosif si fratii lui creat de dl Thomas Mann), de cate ori mananc ceva care contine grasimi animale procesate industrial plus diverse Euri ! Desi nu stiu daca e de la euri sau de la grasimile animale ! Un alt element comun e ca vasta majoritate a viselormele complexe si interesante au de a face ca ma simt vinovat de incompetenta in comunicarea adecvata in public ! (Vise erotice propriu-zise visez mai rar, insa cu precadere in noptile de dinaintea unor teste, teze, lucrari de control, job interviuri, etc, adica atunci cand chiarr e important ce si cum emit, nu doar legat de comunicare sociala pe bloguri !)

    Insa de ce de pe blogul lui Pederanger, dintre atatea alte bloguri pe care le citesc si pe care comentez ? Stiu de ce, pt ca efectiv eu aici pe acest blog m-am lasat tentat sa comunic in mod cu adevarat dezinhibat, si asa ceva desigur ca produce anxietate. (Mie, nu zic ca altora.) Si nu stiu cat tine de gay si cat tine de apropierea cu cultura gay de lb romana, pt ca de ex daca comunic prea lejer (rar, ca acolo nu-mi permit plus nici nu-l frecventez asa de des plus nici el nu scrie articole asa frecvente plus are coteria lui de fani educati literar pedagogic la nivel autentic academic, adica e un cu totul alt cerc, ff elititar plus elitist, si care daca nu ar fi gay sau fangay mie mi-ar si
    interzice accesul, asa cum am patit-o in alte locuri, chiar si unul real universitar corporatist, nu numai virtual, plus e din alta generatie) pe
    blogul lui Pinocchio totusi acolo nu imi pot permite improvizatii amatoricesti ultra-spontane, si acolo lumea gandeste cf unei culturi gay informate lingvistic anglo-saxon…si numai pe blogul lui Vladen, care nu e dedicat gay, numai acolo efectiv am putut comunica spontan cf culturii mele gay, a mea
    personala individuala, care e chiar plurilingv informata in principal de fapt initial franco-american ff timpuriu, asa poate ca dl de La Fayette (in fantezie), plus peste care s-au depus straturi diverse ale altor limbi, cultura mea personala gay utilizata de cand sunt mic plus si in continuare si nu ma simt nici
    incompetent, nici ridicol, nici vinovat ! Si deoarece Vladen e ruso-norvegian mi-am dat seama ca in afara de plurilingvism achizitionat in perioada formativa elementul comun e de fapt lb franceza plusexperienta comuna a fi apucat lecturile si comunicatele din coada razboiului rece dintr-un anumit stil de comunicare chiar dialog (nu mereu neaparat in contradictoriu) ruso-american ! Ha ! Ha ! Glumesc. Dar doar asa pe jumate. Cand eu zic ca eu nu m-am indragostit niciodata erotic (adult) in lb romana eu zic asta chiar serios. Dar nu ma laud cu asa ceva. Nici nu ar trebui sa o consider o deficienta. Insa efectiv duce la niste retineri plus incompetente (sau sentiment de incompetenta) plus probleme de comunicare si sentimente de vinovatie urmate de vise corectoare si instructive !

    Apreciază

  7. Incompetenta pe care o observ eu la tine vis-a-vis de limba romana e data de o oarecare incoerenta ideo-verbala si gramaticala ce apare de fiecare data cand te lansezi in ceea ce eu numesc diaree verbala. Posibil ca e o nevoie impetuoasa de comunicare sau vrei sa spui multe intr-un spatiu restrans si nu te pricepi la rezumate sau ceri sa inteleaga fiecare printre randuri ce vrea din trimiterile tale in „vasta” cultura internationala. As putea cel mult sa te sfatuiesc pentru inceput sa folosesti propozitii simple si fraze scurte. 🙂 Visele erotice dinainte de examen sunt o modalitate de abreactie descarcandu-te cumva de surplusul de adrenalina, iar alea pioase corective au si ele rostul lor de a te aduce la bazele increderii si a diminua conflictele de vinovatie. Asa ca mie nu mi se pare nimic in neregula cu visele tale redresante si nu cred sa aiba nici cea mai mica legatura cu alimentele consumate in ajun. Oricum nu cred ca ai vrea sa le ai pe ale mele, fiindca abia atunci ai intelege ce inseamna sa ai puterea de a te confrunta cu un vis si sa cauti modalitati nedescoperite inca de a-l depasi si ingloba, nu in istoria personala ca n-ai cum, cat in una universal-istorica. 🙂

    Apreciază

    • Uite că l-a final ai spus și tu o chestie care te umanizează Mihaela și anume că ai coșmaruri. Acesta e singurul motiv pentru care fac un pas înapoi din tendința mea de a te percepe rece și agresivă pe alocuri. Ideea e că dacă ai să continui in stilul acesta, o să am impresia nu că ești mai ne-vorbită decât Rudolph (ești?), pe care era cât pe ce să-l conving să se descheie la șliț, ci că ai un potențial malign intruziv. Acolo unde eu mă aștept la dialog, capăt deseori un monolog supercalificat, bazat strict pe aria ta de competență. Acolo unde noi toți căutăm referințe și surse exterioare de informații tu n-ai nevoie decât de o privire înspre interior către ceea ce ești convinsa e adevărul imuabil. Cam cât timp crezi că am să găsesc asta interesant, că amuzantul deja agonizează?!

      Apreciază

  8. Calaretule, am spus „LA final”, fara cratima. Invata cum se scrie romaneste inainte de a trage concluzii corective despre altii. Nu am intrat aici pentru consiliere. Rudolph pare interesat sa inteleaga ce vorbesc eu chiar daca asta tine de aspecte psihologice si am incercat sa-i explic, dar n-am incercat sa-i deschid niciun slit si nici nu am intrat sa te amuz pe tine asa ca nu ma intereseaza agonia amuzamentului tau, nici asteptarile tale nesatisfacute. Ba mai mult, cata vreme platesc internetul, sunt libera sa intru pe orice site care nu e parolat si sa vorbesc ce ma taie capul cu cine vreau… asa ca nu consider ca daca vorbesc pe site-ul asta, trebuie sa ma justific cumva. Cat priveste cosmarurile mele, chiar daca le-am mentionat nu am cerut consiliere, asa ca nu vad de unde atata patos din partea ta spre a-mi oferi chiar nitel abuziv un ajutor necerut, in conditiile in care eu care as avea pregatirea necesara sa o fac, nu o fac. Cat despre cat am vorbit eu pana acum, pot spune ca a fost raspunsul meu la intrebarile puse si ma indoiesc ca am facut concurenta la dialogul altora, poate doar din punct de vedere calitativ. Dar nu tin deloc sa iti fac umbra. Ba din contra, tu mi-ai intrat primul pe blogul meu si te-ai bagat in vorba, chestie care m-a facut sa vreau sa vad de ce m-ai cautat. De aceea am intrat aici. Nu stiu ce calificari ai tu, nici in ce domeniu de activitate te invarti, dar in comparatie cu tine, eu te-am respectat si nu m-am bagat in oala ta. Tu insa, ai pornit probabil de la ideea ca domeniul meu de activitate in care am niste specializari legale, e un domeniu de amuzament si posibil ca esti suparat ca nu sunt tot atat de superficiala ca tine cat sa il discreditez.
    P.S. Daca Rudolph vrea sa isi deschida slitul in fata ta, o sa o faca fiindca isi doreste asta si nicidecum fiindca il manipulezi tu. Si te inseli daca tu crezi ca e atat de limitat incat sa nu fi simtit inca de la inceput ce iti doresti tu. Dar fiecare are dreptul sa cantareasca si sa aleaga inainte de a decide ceva. Iar neincrederea ta, e posibil sa fie si a lui sau pur si simplu sa aiba mai mult respect de sine decat tine… 🙂

    Apreciază

    • Ca să vezi unde era problema. Fix gramatica. Ți-o spun pe aia cu bețivul și urâta, sau cauți singură bancul? Adică eu pot corecta o cratimă pusă în plus, dar tu poți corecta ceva în atitudine? Și pe bune acum, asta cu tu ai intrat primul, e infantilism de care ziceai că te-ai vindecat prin maturizare timpurie. Plus superficialitatea mea atât de dezgustătoare, că ai ajuns să locuiești la „superficial” pe blog… Haide zău, fă un efort minim, urmează exemplul lui Rudolph și ia-te un pic la mișto! Cum mama zmeilor poți arunca gume din astea mestecate că am tendința să manipulez pe cineva? Omul și-a găsit un nou teritoriu de exprimare aici ca și tine. Câteodată ești atât de încordată că ți-aș face masaj pro bono, numai să vad dacă te mai ții la fel de scorțoasă după. Numai muie la lindic, să nu mă pui…
      Crede-mă, o baie fierbinte, un masaj și un vin, te scapă și de pistrui!
      Restul nadelor, le ignor ca să vezi că sunt mai mult poponar decât bulangiu. Eu înțeleg că nu ești ca mine anonim, dar asta nu e problema mea, știi?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s