Arhivă | Martie 2015

NU manifestul

ManifestDestiny-FEATURE

Nu mai am chef să dau socoteală despre socoteala mea. Nu mai am chef să explic să relev, să ascund, să mă las citit de lăsații delăsați de citit. Nu mai am chef să las să se întrevadă cum mă exclud din întrepătruns. Nu mai am chef să am răbdare cu grăbiții, cu proștii, cu leneșii cu mult prea voios curioșii. Nu mai am chef să am răbdare cu pretențioșii, cu sportivii, cu veganii, cu asociații la disociații, cu proteicii belicoși și anxioși. Nu mai am răbdare cu handicapații sănătoșii, cu bicicliștii, cu nudiștii rumeni și crocant de casanți în cancerul lor de baterii solare ambulante.

Nu mai am chef de căutare, de negare, de nefumători drogați cu mătreață de pe gulere de paltoane, de căutători în căcat care nu recunosc că beau pișat pisat din gheață, că ce și cum caută fără să caute nod în papura plutei procesului de prospectare. Nu mai am chef să am răbdare la tortură. Nu mai am chef de lipsă, nu mai am chef de prea mult ori prea puțin; nu mai am chef de atâta decât. Nu mai am chef de atâta nu, nu mai am chef de căutat alt cuvânt care fiind negație să nu fie negativ până la pământ. Nu mai am chef de gust de sânge în gură în lipsa pumnului ce nu m-a izbit psihic în laringe.

Nu mai am chef să-mi măsor viața în ani, sexul în centimetri și fizicul în kilograme. Nu mai am chef să râd când văd banane, nu mai am chef să cânt imnul când văd steaguri puse pe cap drept basmale. Nu mai am chef să fiu singur condamnat între două plutoane, legat la degete în locul ochilor, legat la nas în locul gurii, dezlegat la ombilic, legat la pudoare. Nu mai am chef de aripi, de petale trântite de pământul simulat de asfalt, nu mai am chef de beton proaspăt uscat pe picioare și apoi udat de ploaie. Nu mai am chef de laba mută făcută chinuit cu talpa contorsionată de gută.

Nu mai am chef să scriu cinstit corect educativ, nu mai am chef de povești în care îmi dau șuturi în tibia pe care îmi circumcizez superlativ vena portă. Nu mai am chef să primesc condoleanțe pentru job și înjurături pentru mort. Nu mai am chef de propriu-mi bombeu înfipt în cur, de mațe ghem de lacrimi șnur. Nu mai am chef să mă doară să-mi placă, nici să-mi placă să mă doară. Nu mai am chef de nu mai am chef, de nu mai am.

Nu mai am chef să mint că vreau să urlu ca lupii fără să fi auzit lupul dispărut de pe pământ înainte să scot primul cuvânt. Nu mai am chef să fiu speriat ca puii de găină pe care i-am auzit plângând în pungile de plastic cu capul înfipt în dos și picioarele în gât. Nu mai am chef de mâini împreunate în parc, înfipte între pulpe în gang, de inimi desenate în formă de cur și de cururi ventricule surprinse grotesc de infarct. Nu mai am chef de trac fix la antract și în lipsă de lut, nu mai am chef de coasta de drac.

Nu mai am chef să am pe cineva care nu mă are, neavând astfel pe nimeni dar fiind indisponibil pe motiv de posedare. Nu mai am chef de ură, de gură nesătulă, de pulă, de cur, de cianură dozată în vin prin dopul de plută. Nu mai am chef de mine, nu mai am chef de tu. Nu mai am chef să zic că adevărul e fumat pentru că mi-ai rulat jointul din ziar, sperând să mor intoxicat cu plumb. Nu mai am chef să mă prefac imun la alergie, la astenie, la depresie, la moarte. Nu mai am chef de tine deși mereu e vorba de mine când mor și de tine când dor. Nu mai am nevoie să am parte de am chef. Fugi de-aici, nu sunt, nu am, nu vreau!

imagine: majorspoilers

Erecție Punct

Tu

O ploaie pentru sămânța

Din care cresc bulbii gândurilor tale

Să facă din florile lor un codru de versuri

Purtate ca refren la încheietura mâinii ce ți-o sărut

Tăcut, gălăgios, tremurător

Pentru fiecare strop

În care imaginea copiază detalii la xerox

Rezoluția vibrațiilor glasului tău.

Eu

Chem ploaia pentru toate semințele

Din care cresc bulbii gândurilor tale

Până rodesc codrii de flori fără petale

Împletite în salbe la încheietura minții

Pe care o culeg din lut fără s-o rup

Tăcut, orgolios, învingător în întristare

Pentru fiecare stamină un bob de salivă

Un sărut în lipsa corolei, un pistil supt

De reverberația glasului tău ce-mi lunecă

Adânc, atât de viu și-atât de lung, pe gât.

Curățenia de primăvară

judges-caught-watching-porn

Există un comportament tipic gay-lor și pizdelor, acela de acumulare a contactelor fără afinități și fără noimă. Așa a fost pe hi5, pe Yahoo mess, așa este și pe Facebook, o adăugare continuă, să fie, să aibă de unde, că cine știe.

Deși este sceptic, gay-ul suferă să aibă mulți amici sau prieteni știind clar că la un necaz sau o problemă ăia fug sau îl ignoră. Dar așa este el învățat să se descurce, să se descarce. Asta îl face fericit, îl gâdilă suficent la orgoliul său mărunt, încât preferă să aibă unul sau doi prieteni reali și mulți mulți virtuali.

Și bineînțeles, pentru că goana lui după cantitate este mai mereu în detrimentul calității, acest abuz de contacte inutile la un moment dat îl deprimă pe bietul gay.

În consecință, odată pe an gay-ul simte că trebuie să facă ceva și face. Se apucă să șteargă din contactele care nu i-au adus nici măcar un motiv de labă. Bineînțeles că înainte să se apuce de treabă, postează ceva avertisment astenic, doar doar s-o ruga vreunul de el să nu-l șteargă.

Asta se numește marea curățenie de primăvară. O săptămână omul e mândru de ce a făcut. Apoi în scurt timp se apucă din nou de adăugat. Pentru că gay-ii sunt ciclici ca anotimpurile și pentru că e primăvară, anotimpul în care anul își dă cu adevărat restart.

sursă foto: Mirror