Gay-ul articulat

De când și-a dat muierușca aia obraznică în petec dând muie la gay, în mediul online s-a creat mare panică mare. Cel mai penibil moment e ăla în care Mihaela Rădulescu recunoaște că o încurcă gay-i, pentru că-i strică povestea cu barza pentru fie-su. Adică două berze ambele masculi e deja prea mult. O barză care își bagă ciocul în fătătoarea femeii e mai normal și ușor de explicat, după Miaeila. Chiar nu m-aș fi supărat dacă criticile privind falsitatea stridența și imoralitatea homosexualilor n-ar fi venit de la o curvă sintetică care este sub nivelul estetic al celui mai nereușit travestit.

Dar motivul discursului de azi nu e bârfa, nu e nici corectitudinea politică sau partizanatul ci faptul că majoritatea blogăriror și blogăroaicelor n-au habar cu ce se mănâncă cuvântul gay și mai ales cum se declină. Eu însumi peiorez și aberez stâlcind cu bună știință o etichetă mică ce include un foarte adânc conținut, pe motiv că e mai cool să scriu gheu/ghei. E corect? Nu. Ce-i corect e în rect.

Prin urmare fără să cer permisiunea și pentru că n-am găsit butonul de re-blog pe sait, am să pun aici o postare de pe Diacritica. Toate meritele aparțin autoarei cu fix minus unul care-i al meu că am citit-o:

Un gay, doi gay, gay-ul, gay-i

Că tot glăsui (sau scrise?!) doamna Rădulescu, mi-am adus aminte de trebuşoara asta: cum introducem, dom’le, gay-ul pe stil nou în conservatoarea limbă românească?

Îl introducem carevasăzică după cum urmează:
– plural nearticulat: nişte gay;
– cu articol hotărât: gay-ul acela, gay-i aceia;
– la genitiv / dativ: gay-ului, gay-lor.”

Anunțuri

53 de gânduri despre „Gay-ul articulat

  1. Stiam eu ca pana la urma e si vina mea pt ca nu m-am ocupat mai mult de istoria culturala a filozofiei stiintei sexualitatii umane (inclusiv ramurile cu aplicatii juridice) la mine pe blog (daca de scris poezii sau fictiune tot nu ma pricep). Zau, efectiv nu am timp. Nici sex nu am mai facut de nu stiu cand, daramite sa citesc ce mai e nou in acest vast domeniu cu adevarat interdisciplinar al sexualitatii si sa mai si incerc sa si explic asa pe intelesul tuturor plus intr-un mod cu adevarat antrenant. Si cand ma gandesc cum atatia cititori, mai ales tineretul, poate chiar asteapta insetati si infrigurati sa primeasca cunoastere, sa se lumineze…

    Apreciază

    • Macar de dragul lui Cosette Gabardin ar fi fost cazul sa ma fi simtit asa impins de constiinta mea morala sa fiu mai activ dpdv larg public educativ…insa refuz sa particip la acest fel de initiativa in fond galvanizat tocmai de M Radulescu, (care a reusit sa ma faca sa-i pomenesc numele in scris in public de atatea ori deja, tocmai pe mine, care tind sa fiu atat de cumpatat si de discret in legatura cu pomenirea unor persoane inca in
      viata).

      Apreciază

  2. Eu nu inteleg un lucru… cand am vorbit despre stiinta mi s-a retezat ca ma arat prea docta si ma limitez la un domeniu de activitate, cand vorbiti voi… nu e limita de asta. Cat despre articulari ale cuvintelor imprumutate…. da’ de ce sa nu fie bulangiul si tocmai gay-ul? Si ca sa nu para ca sunt total contra… voi daca nu m-ati baga pe mine la mijloc cu cine v-ati mai certa? Si nu in ultimul rand… la ce bun asta pentru voi? 🙂

    Apreciază

    • Eu ti-am raspuns partial si sub articolul anterior chiar acuma desi e posibil sa nu fi inteles ff bine.
      Insa doresc sa clarific ca eu personal am avut absolut niciodata intentia de a te izgoni ca comentator, nici de a ma certa vreodata cu Pederanger, si nici nu tin minte vreo conversatie in contradictoriu despre stiinta pe acest blog.
      Dupa cum ziceam, cand apar suparari si sentimente neplacute asa in oricare mica societate din jurul meu, virtuala sau reala, eu
      am aceasta prejudecata ca e si din vina mea
      ca nu am inteles sau nu am facut ce trebuia. Uneori chiar exagerez in acest sens. Dar e pt ca imi place sa fiu in control. Chiar si asupra mediului din jur, desi desigur asta e imposibil deoarece nu sunt o paparuda care poate aduce ploaia. Nu ma pricep sa fiu diplomatic nici in conditii de grup. Efectiv sunt aproape sigur ca oi fi scris ceva care te-a facut sa te simti izgonita, insa repet ca nu a fost ceva intentionat din partea mea, in legatura cu absolut nici o tema de conversatie chiar si in contradictoriu despre stiinta sau altceva. Eu imi cer sincer iertare daca te-ai simtit suparata sau jignita sau ignorata/exclusa sau chiar izgonita din cauza vreunui comentariu de-al meu de pe acest blog sau de pe alt blog.

      Apreciază

      • P.s. eroarea nu a fost un lapsus cu vreo semnificatie, a fost ceva tehnic ca ma oprisem din scris sa beau niste cafea si pe urma am reluat scrisul crezand ca il luasem deja pe NU in brate, dar luasem doar cana de cafea in brate, nu fusese cuvantul NU ! Pe urma m-am grabit sa clarific si fiind inca emotionat de erorilemele, plus anxios si cu palpitatii si tremuraturi de la cafea, in loc sa apas pe Reply am apasat pe Like sub propriamea erata !!!! Ca sa vezi ce efect poate avea o observatie atat de grava din partea ta alaturi de cafea asupra starii mele de functionare…adica zau, comentariile tale SUNT ff importante si chiar semnificative pt viata mea, (si nu sunt ironic decat cel mult fata de mine insumi ca sunt asa de impresionabil si nevricos !)

        Apreciază

    • Mihaela, posibil ca am fost prea tăios crezând că o să replici ceva de genul: Ia mai pupați-mă undeva! Și ca să vezi ca într-adevăr apreciez comentariile tale, propun să nu fie acceptat neologismul gay în română, pe motiv că bulangiu sau curlangiu sunt mai ușor de manipulat. Șa mijloc, între mine și Rudolph? O să tremuri de frig că e distanța mare între paturi! 😛

      Apreciază

  3. Acum on topic. Mie imi plac multe articole scrise de Diacritica, un blogger totusi profesor de meserie, deci cineva care lucreaza zi de zi cu tineretul in formare, plus profesor care doreste sa contribuie la continuitatea si propasirea lb romane, si am si blogul ei in blogroll la blogul meu chiar daca ma banase o perioada cand incercasem sa fac pe nebunul pe blogul ei (din punctul ei profesoral de
    vedere) cu niste comentarii total off topic asa
    in stilul meu divagativ, si chiar si daca in paralel apreciez si pozitia oarecum critica a dlui Stephen Fry impotriva corectorilor si criticilor hiper-corecti gramaticali si lingvistici de stil Lynne Truss…insa Diacritica mi se pareoarecum o idee mai inclinata etic justitiar si social politic un pic mai larg decat dna Truss, si asta mi se pare ca aduce un plus de nuanta artistica literara, (desi asta ar putea fi interpretat de unii ca exagerat de grandios, insa partial asta tine probabil de un usor defect profesional deoarece Diacritica inca activeaza ca profesor, nu doar intr-un birou personal de scriitor, plus partial si de faptul ca Diacritica se exprima in lb romana in cadrul
    culturii si societatii de lb romana, nu in lb engleza si doar pt o anumita parte din
    societate asa ca dna Truss, si chiar imi permit sa cred ca dlui Fry i-ar place ff mult Diacritica daca ar sti de blogul ei, ba chiar ar tinde sa o dea exemplu dnei Truss).

    Stiu ca este importanta ideea incorporarii neologismelor intr-o limba vie astfel incat acealimba (si utilizatorii si fanii ei) sa nu se simta agresati. Este totodata un act educativ esential in legatura cu care exista neliniste in UE, o neliniste care mie personal ca om imi displace daca mi se pare deosebit de intensa, o neliniste fata de care as putea sa afirm ca si eu personal sunt oarecum o idee exagerat de sensibil, atat din cauza ca sunt din fostul bloc de Est, cat si pt ca sunt gay (sau homosexual sau omofilofil ?! ), dar si pt ca sunt eu asa mai nevricos din fire si nu imi place sa fiu anxios ci prefer sa fiu calm, (plus sa am oportunitatea cat mai frecventa de a motai in liniste plina de relaxare si incantare daca tot ma apuc citesc ceva…asta din start eliminand o mare parte din beletristica ba chiar si de non-fictiune, in cazul afinitatilor mele literare, mai ales literatura de secol 20).

    Dar, e ok sa reflectam si la propria noastra pozitie legata de cum ne numesc altii si cum ne-ar place sa ne denumim noi insine, atat fata de noi cand suntem in cerc restrans cat si in societatea mai larga, fie ca individ, fie chiar si ca grup de indivizi…ca eu de ex sunt si roman, sunt si bucurestean de origine de la mahala, sunt si functionar prin profesie (destul de solidar chiar si cu Internationala Functionarilor Fara Frontiere trecuti, prezenti si viitori), sunt si blogger (de tip personal pt relaxare si activitati caritabile non-profit, inclusiv fata de mine insumi), nu sunt „doar” gay. Plus aceasta reflectie in esenta despre identitate si apartenenta de grup plus de prezenta mai evidenta a persoanei/personalitatii mele in plan social, care sunt destjl de caracteristice pt perioada adolescentei mai tuturor celor totusi cat de cat contemporani noua, (adolescenta si personalitatea aparand ca notiuni mai conturate asa abia in ultima suta de ani), ma
    face sa ma simt si eu mai tanar ! Adica e total ok sa imi permit si eu sa reflectez uneori (preferabil calm si fara sa ma enervez asa din prima si fara sa imi sara tandara in mod precipitat sau fara sa ma angajez emotional in
    mod exagerat plus de la o distanta prudenta) la diverse denumiri si activitati si la articulatiile si declinatiile lor in cadrul uzului lui curent contemporan.

    Apreciază

  4. Sunt in masura sa afirm ca nu am ajuns inca la o concluzie clara definitiva asupra denumirii mele preferate sau nici macar al unui top de preferinte, plus este clar ca ele depind ff mult si de context. Plus e oarecum asemanator si cu cuvintele „nigger” sau „jidan”. Pot doar sa descriu in mod deosebit de superficial ce chestii asociez eu personal din prima daca citesc pe undeva asa de gen blog oarecare diverse denumiri.

    „Bulangiu” mie personal mi se pare ff asociat cu grupul leather pt ca mi se pare ca e de la bulan al cuiva imbracat in militian ! Mie bulangiu in clipa de fata imi place si mi se pare ceva destul de umoristic deci distractiv ! Asa gen Keystone Cops plus nu mai zic ce haioase sunt versiunile contemporane de leather din RFG, in ciuda unor asocieri istorice cam sinistre plus in ciuda asocierii leather-ului american in trecut (prin anii 70-80) cu chestii cam daunatoare, de ex trafic de droguri.

    „Poponar”…si asta mi se pare destul de sic…zau, de parca ar fi cineva defiland la o parada de mode ! Ca mie imi place sa ma uit la parade de mode chiar daca sunt impresionat ff rar de diversele modele prezentate, de cei sau cele care le prezinta nici nu mai zic, (in mod clasic modelul ne trebuind sa iasa el/ea de fapt in evidenta ci doar hainele prezentate de el/ea), insa mie personal industria modei imi e simpatica pt ca strabunica mea materna dorea sa se faca designer de mode si daca ar fi devenit sunt
    super-sigur ca ar fi devenit un designer
    deosebit de apreciat.

    „Curist”…mie asta mi se pare usor anxiogen pt ca asociez acest cuvant unei alergari, (fara sa vreau, din verbul a fugi in lb franceza)…si desi alergarile pot fi simplu sportiv amicale, totusi si in acest caz implica competitie si disciplina si uneori chiar tortura a propriului corp, iar alteori o alergare pare a denota ca e posibil ca cineva sa te fugareasca, nu neaprat cu intentii seductive. Plus nu stiu de ce asociez acest cuvant nu numai cu un alergator per pedes insa si cu un biciclist care pedaleaza disperat
    asa in Tour de France…e o cursa oricum destul de dificila si competitiva, chiar daca exista si cantece sau texte omagiale dedicate ei, exista si umor asociat…insa doar ziceam asa ca mie deja mi se pare ceva care implica efort mai serios.

    Gay…zau, mi se pare politic asa de greu, ca un bolovan, in ciuda faptului ca inseamna vesel…e ceva de-a dreptul ca o munca sisifica de carat bolovani de colo colo…insa eu apreciez munca, efortul si „calra cea grea”…adica nu e ceva total negativ pt mine, e legat si de morala crestina…e complicat chiar daca e un cuvant scurt, pe mine ma face sa ma simt asa oarecum obligat sa devin mai puternic si mai eficient, plus sa invat sa lucrez in echipa, dincolo de orice bancuri…e un cuvant care pe mine ma face adesea sa oftez si sa-mi zic, aoleu, ce de treaba am, nu mi-am terminat nici indatoririle de serviciu, nici articolele de blog, sunt un indolent, insa trebuie sa ma injug deoarece e pt o cauza buna, chiar daca e ca la piramide si uneori ma simt cam sclav, etc

    „Homosexual”…e deja in faza in care trec de studiul aprofundat necesar de pe wikipedia despre diplomatie si relatia Romaniei nou independente cu Ungaria si cu Austria, si deoarece in sfarsit am trecut cu bine si de Tratatul de la Trianon, parca parca imi permit
    sa incep sa zambesc usor auto-ironic insa
    totodata destul de interesat si intrigat insa totusi prudent in legatura cu ce zic mai ales ca sunt tufa la istorie si geografie, la relatii internationale nu mai zic, etc…insa totusi mie imi placea sa rasfoiesc numere vechi din revista Lumea cand eram mic, sunt interesat si de istorie uneori, si atata vreme cat declar sincer ca nu ma pricep, cred ca e ok sa iau si eu cuvantul din cand in cand, (desi stiu ca daca m-ar scoate la tabla Mihaela Vasilescu, de exemplu, precis as lua nota 4 !)

    „Omofilofil”… (ca „homofilofil” nu-mi prea vine sa zic, pt ca sincer mi se pare ca „furculition”)…am mai scris despre asta pe
    blogul tau in trecut…cred si chiar sper ca ar reprezenta o posibila punte de autentic dialog cu BOR.

    Nu am terminat lista desigur, plus ca in cap am si multe denumiri in lb straine, fiecare cu asociatiile respective. Insa a fost ok asa ca
    exercitiu. E ok sa fiu intrebat ce impresii personale am eu despre diverse alte denumiri. Chiar si alte cuvinte sau expresii, de ex „model heteronormativ”, sau familii „homoparentale/omoparentale”, sau „casatoria homogama in model heteronormativ vs alte modele”

    Apreciază

  5. P.S. Urez credinciosilor crestin ortodocsi (indiferent de genul, sau sexul lor, sau de apartenenta lor clara sau mai putin precizata, declarata sau nedeclarata, la diverse grupuri sociale cu diverse afinitati, inclinatii, sau orientari sexuale, inclusiv chiar si preferinte personale pt diverse fetishuri sexuale nedaunatoare social, plus chiar indiferent de daca sunt interesati sau nu de a se angaja in activism politic, (desigur de tip intotdeauna etic si responsabil, preferabil si optim competent), si/sau in activitati larg public educative, (cu aceleasi caracteristici
    deontologice), Pasti fericiti, plus imi permit sa pronunt in stil traditional pt cultura majoritara de lb romana contemporana, „Cristos a-nviat” !

    Apreciat de 1 persoană

      • In lb romana transliteratia este Hanuka. In lb engleza se scrie Hanukkah, sau, un pic mai rar Chanukah, desi in paginile ziarului de lb engleza Jerusalem Post apare Hanukka. H-ul de la sfarsit, care apare in transliteratiile respective din lb engleza, galeza, italiana, si vietnameza, apare acolo din ALT motiv de transliteratie fonologica decat H-ul care apare la inceput (fie in varianta engleza
        care incepe cu H fie in varianta engleza
        care incepe cu Ch), si H-ul de la sfarsit apare acolo pt a ajuta punerea corecta a accentului pe silaba propriu-zisa, (un lucru care nu este necesar in lb romana), pe cand H-ul de la inceput apare pt a ajuta pronuntia literei Chet.

        In lb romana e asa cum a scris initial
        Pederanger, Hanuka.

        Insa, daca Mihaela dorea, prin corectia ei, sa se refere in mod aluziv la fenomenul comercializarii mai largi a acestei sarbatori care a pornit, la fel si cu comercializarea mai larga a lui Mos Craciun, (si a sf Valentin, si a Halloween), in sec 19 in SUA…e poate ok sa se scrie si cum zice ea pt a evidentia, in contextul potrivit, si fata de un public cititor destul de restrans care e obisnuit sa citeasca si sa interpreteze si chiar sa aprecieze diverse chestii scrise asa mai printre randuri, (nu neaparat numai romani contemporani, de exemplu, dar poate si romani antici alfabetizati in perioada de argint a literaturii romane antice clasice, o perioada oarecum asemanatoare dpdv politic cu literatura de la vremea RSR)…atunci poate avea si Mihaela dreptate.

        Apreciat de 1 persoană

      • Ah, abia am observat ca Pederanger scrisese si Happy in lb engleza. Asa ca Mihaela are dreptate si la modul concret daca dorea sa corecteze in mod formal o urare in lb engleza. Insa acest blog fiind in lb romana, si fiind un blog mai degraba literar si cultural decat unul politic, (ma rog fara a lua in consideratie functia mai larga si poate mai vaga politica a artei, inclusiv literatura), plus tonul tuturor comentariilor fiind jucaus, plus tinand seama si de primul meu comentariu legat de dl Fry, si de Diacritica, eu tind sa opinez ca „Happy Hanuka !”, asa
        cum a scris Pederanger, suna mult mai
        natural in acest intreg context, plus totodata mult mai larg inteligibil pt persoanele care nu stiu lb engleza si carora le plac sarbatorile de orice gen, inclusiv chiar si oportunitatea de a participa la aspectele lor comerciale larg cunoscute azi contemporan, in mod traditional burghez insa in maniera totusi internationalist social progresista si cat mai egalitara…adica indiferent de sex, origine etnica, persuasiune specific religioasa, etc. Este o pozitie adoptata, dupa parerea mea, si de ziarul de lb engleza Jerusalem Post, si nu este o pozitie care trebuie respinsa in mod automat fara oarecare deliberare.

        Apreciat de 1 persoană

      • 🙂 Rudolph… multumesc pentru increderea ta in capacitatile mele caustice, dar era doar o corectura prieteneasca fara nicio subtilitate in dos. Recunosc ca imi lipseste mult exersarea ironiei, a subtilitatilor culturale, a spiritului ascutit. N-am mai gasit de foarte mult timp un partener de disputa redutabil care sa ma contrazica nonagresiv dar antrenant si productiv si imi dau seama abia acum, discutand cu tine cat de mult inseamna asta pentru mine. 🙂 Dar deh… turma agreaza orice altceva decat un spirit viu. Asa ca… fur si eu clipe de conversatie d’asta proaspata de pe unde gasesc pe net. Si la tine gasesc cu prisosinta. Dar nu e cazul sa ma laud cu mai mult decat am avut intentia sa spun, desi suna mai haios cum ai interpretat tu. 🙂

        Apreciază

  6. @Rudolph, te-ai gândit vreodată să scrii și mai în serios despre treaba asta? eu unul te-aș cumpăra.
    on-topic: treaba asta cu gramatica mi se pare importantă, mai ales că lumea ce o cunoaștem, la nivel ipotetic, este rezultatul structurilor gramaticale și de vocabular cunoscute de individ. când se construiește realitatea se construiește cu denumiri, nu?

    Apreciază

    • Mda, o idee draga (si utila), pt breasla creatorilor de content. Sunt de acord cu ea, a fost introdusa de precursorii iluministi in UE. (Tocmai citeam despre asta pe wikipedia in legatura cu un nou articol de blog la care lucrez, o poveste thriller gen Numele Trandafirului de dl Umberto Eco). Pacat ca nu ma pricep si eu sa scriu asa ca dl de Montaigne…

      Apreciază

      • De aia nu pot sa scriu eu linistit fictiune asa cum poate dl Eco, in paralel cu articole de nonfictiune de nivel academic…am niste standarde atat de inalte incat ma pierd in amanunte total nesemnificative. Stau asa sa contemplez manuscrise din secolul 16 si 17 (prezente azi pe Google pt oricine ar avea chef) si ma apuca disperarea
        cand vad ce ignorant plus incompetent sunt…cum naiba sa-mi permit eu sa
        scriu ceva real publicabil si inca si numai despre mine personal…ce, eu sunt asa ca E Cioran sau chiar A Telespan ? Cel mult o caricatura daca ma exprim in scris…si daca e ok sa ma caricaturizez pe mine insumi la nivel amator sau de sueta pe Facebook, asta e una, insa sa incerc sa impun asa ceva la nivel mai larg plus sa vand contra bani…mie asta mi se pare ca implica un nivel de raspundere responsabila prea dificil de atins de mine personal. Dar am eu fixuri asa cu etica si deontologia, chiar si in legatura cu exprimarea artistica prin cuvinte…adica e un
        handicap, recunosc. Aplic (si imi aplic mie insumi) niste standarde formal birocratice prea inalte pt orice ar fi distribuibil pe piata, chiar si beletristic, dar si jurnalistic…nu degeaba am fost poreclit eu (ironic, dar cu drag), „dl inspector” !

        Apreciază

  7. Mda… realitatea… Realitatea e aia in care te regasesti pe tine. 🙂 Si apropos de asta… Imaginati-va un grup fericit de cretini care muncesc. Cara caramizi pe un camp deschis. In momentul in care au terminat de pus caramizile una peste alta la un capat al campului, incep sa le transporte la capatul opus. Treaba asta continua fara incetare si cate zile are anul ei sunt ocupati cu acelasi lucru. Intr-o zi insa unul din cretini se opreste pentru suficienta vreme cat sa se intrebe ce face punandu-si problema scopului pentru care cara acele caramizi. Si din momentul acela el nu mai este asa de fericit cu ocupatia sa precum fusese inainte…. Cretinul ala care se intreaba de ce cara caramizile sunt eu…

    Apreciază

    • Probabil pt mentinerea stabilitatii sociale, o chestie real importanta pt intretinerea economiei si civilizatiei, care de obicei sunt afectate negativ de perioade de instabilitate gen revolutii. (Asa la scara mai mare si pe termen mai lung). Adica totusi e util ca s-a creat si s-a mentinut o clasa burgheza chiar si in RSR asa vreo cateva decenii. Altfel ar fi fost mai rau in perioada de tranzitie post-revolutionara. Toata lumea zice ce rau e ca se restrange clasa burgheza si societatea se polarizeaza asa intre extreme de cativa bogati si o masa mai larga de proletari. Tu esti probabil in momentul asta la momentul dezvoltarii constiintei de clasa a proletarului, mai e putin si iar vine Revolutia din Octombrie, sau mai rau, vine iar Moise vs Faraonul, si trebuie sa reincepem Exodul, plus desigur acum suntem si mai sceptici moderni mai atei plus post-crestini fata de vreun posibil nou miracol, sau nou profet salvator de viitor, nu era mai bine oare asa la caramizi la piramide, aveam un salariu fix, stabilitate…zau, nu mai rezist la atatea revolutii, eu sunt burghez si
      vreau sa raman burghez macar vreo 10 ani
      dupa ce ies la pensie…nu mai vreau revolutii. Lasati-ma sa fiu burghez linistit si eu.

      Apreciază

    • Riscul să realizezi inutilitatea efortului, este minim în ziua de azi. Sistemul ne ține suficient de ocupați ca să nu căscăm gura aiurea la ce ne înconjoară. Dacă tu te-ai trezit din Matrix, chiar îmi pare rău Mihaela. Probabil nu e nici un Morpheus pe aproape sa te scoată din canalizare. Ori ai găsit vreo navă spațială?! 🙂

      Apreciază

  8. Vezi… asta e diferenta intre un burghez si un aristrocrat. Burghezul se teme doar ca o revolutie ar putea sa ii fure linistea precara data de confortul material, aristrocratul insa desi stie ca are ceva ce nu poate fi demolat de nicio revolutie, daca se opreste sa se intrebe la ce folos … are o problema grava de sens… 🙂 Oricum, in contextul dat, nu aristrocratul face revolutia ci pleaba suparata ca aristrocratul n-are chef sa mai care caramizi. 🙂

    Apreciază

    • Ce confort material ? Ca eu nu am mai vazut o cada de baie de nu mai stiu cand, de mancat o friptura sau macar o sarmaluta in foi de vita nici nu mai zic. Era vorba de confortul meu spiritual ! Sa ma plimb eu asa linistit pe strada si sa fie exact cum era in RSR cand eram la gradinita…eu asta urmaream de fapt. Cat despre aristocratie nu stiu ce sa zic, ca mie mi s-a spus de mic ca sunt un aristocrat…si e o raspundere asa de grea…de aia am aspirat eu sa fiu burghez asa ca majoritatea…zau, totul la nivel ff spiritual si ideologic ideal asa din punctul meu de vedere…

      Este intr-adevar posibil, ba chiar probabil, ca eu sa atribui niste definitii mai putin comune atunci cand ma gandesc la aristocratie si la burghezie dpdv ideologic…tine probabil de lecturile si experientele din copilarie mai mult decat ar tine de ca sunt baiat sau homosexual sau de ca lb romana e totusi tot lb mea materna chiar daca incepusem sa devin deja bilingv la inceputul sc primare si am devenit trilingv la sfarsitul ei, nu stiu ce sa zic insa mi se pare chiar clar ca exista niste posibile chestii in legatura cu care eu chiar nu inteleg sensul in care se exprima Mihaela si chiar si Pederanger, chiar daca se exprima in lb romana. E o chestie de tip lost in translation pe undeva. Pt mine notiunea de burghezie e ceva ff eteric si spiritual, e ceva asa pe deplin intruchipat de dna de Bovary, insa desigur ca eu efectiv nu pot intelege pe dna de Bovary decat la figurat. Plus ca dansa aspira sa devina aristocrat, insa eu aspiram sa devin mai burghez asa ca dna Bovary…insa ambii, si eu si dansa nostalgici si oarecum retrograzi. Ff greu de explicat.

      Apreciază

      • Insa sunt de acord sa nu exageram cu visarea si cu utopiile narcisiste pt ca dl Nabokov ne arata ff clar ce patologie sociala se poate intampla in Lolita. Pt mine personal multe din tragediile reale ale sec 20 in UE mie mi-au fost inteligibile prin lectura acestor 2 romane, Dna Bovary si Lolita, pt ca altfel eu de unde sa stiu sau sa inteleg ceva despre societatea moderna europeeana…mai ales ca nu am studii
        din astea umaniste la baza…pur si simplu am citit romanele, le-am interpretat pur alegoric (desi nu opinez ca asta ar fi singurul mod in care ele trebuie citite sau interpretate, ziceam doar de mine ca asa am facut eu cand le-am citit plus in reflectiile mele ulterioare despre ele…in care adesea am remarcat ca altii le citisera si le intelesesera altfel), si le-am admirat ca
        pe niste adevarate capodopere
        descriptive si explicative si cam atata,
        adica nu am ceva special de opinat doar ca incercam sa-mi explic de unde vine neintelegerea…e clar ca e din cauza ca eu am interpretat acele romane in mod alegoric si nu ca lecturi de beletristica oarecare, asa ca de ex Cei 3 Muschetari sau chiar Razboi si Pace si Casa Buddenbrook. Insa nu as avea tendinta sa propun cumva acele 2 romane ca fiind super speciale…era vorba doar de mine, de experientele mele personale.

        Apreciază

      • Stii ce s-ar fi intamplat cu Anna Karenina daca nu o calca trenul? Ei bine, cel mai probabil ar fi fost revendicata de Gustave Flaubert al tau. 🙂 Oricum povestea idiotului apartine altcuiva, dar ma bucur ca esti aici si din punct de vedere literar, nu doar birocratic psihanalitic. Ce ar fi ca in loc sa te apuci de scris carti sa incerci sa construiesti un om? Poate ca ai succes, poate ca nu…. dar ce mai conteaza. Important e sa incerci. 🙂

        Apreciază

      • Rudolph, ai cada de dus? Nu te mai plânge. Așează-te în cur în ea, cu o bucată de sushi din cele cu orez și alge verzi la exterior. Seamăna destul de bine cu o sarma, nu-i asa! :))

        Apreciază

  9. @rudolph, ne bucurăm că ești un veșnic nemulțumit, asta te va ajuta să scrii, prin urmare, așteptăm, domnule, o lucrare ce va fi cel puțin egală lui teleșpan, șchiop sau mai știu eu cine.

    Apreciază

      • Adrian Șchiop – Soldații. Poveste din Ferentari. Cartea asta …. mă uit la ea zilnic și nu gasesc timp si curaj să mușc din ea. O fi din cauza spoilerelor scăpate despre conținut, o fi din cauza ca pt prima dată în viata ar trebui să port ochelari si amân… Nu știu.

        Apreciază

    • adjuvant, omul a repetat că nu ar putrea scrie fictiune. Eu as astepta o lucreare de genul: „Bulangii, Istoria poponărimii române din secolul țâșpe pană în secolul douășunu!” Asta a fost exeplu de titlu atat.

      Apreciază

      • Si asta e tot fictiune… doar ca e ridicata la rangul de istorie. De unde sa stie asta ce s-a petrecut si cat de satisfacuti au fost aia de acum cateva secole, in spatele usilor inchise? Ca doar n-o sa punem acum si mortii sa ne vorbeasca?! 🙂

        Apreciază

      • am dat niște exemple, nu am zis că ar trebui să facă exact chestia asta.
        m-ar bucura mai tare să știu că ar exista o istorie de tipul ăla decât niște scriituri ficționale. ce-i real e real.

        Apreciază

      • Tot ce pot sa zic asa ca introducere la viitorul tratat istoric despre bulangii de pe teritoriile carpato-danubiano-pontice e ca am citit e ca la vremea cand stramosii nostri geto-daci faceau schimburi culturale deosebit de amicale cu celtii care au locuit si ei in anumite portiuni din aceste teritorii, (in principal asa Moldova, Bucovina, Banat…de Oltenia, Cetatea de Scaun, si Delta Dunarii nu sunt ff sigur), inainte ca acestia din urma sa isi ia lumea in cap si sa emigreze in Elvetia, vecinii barfitori greci antici scriau pe blogurile lor ca acesti celti nu pareau oameni ff seriosi, si aveau obiceiuri cam ciudate, de exemplu continuau sa se angajeze in relatii homosexuale, atat barbatii cat si femeile chiar si dupa ce implineau 30 de ani, fara sa se casatoreasca heterogam, o varsta la care un grec
        antic civilizat comun isi lua in serios raspunderea fata de societate, si nu isi mai permitea o atitudine juvenila perpetua, si intemeia o familie oficiala heterogama pt a procrea urmasi clari biologici oficiali pt proprietatea respectiva cu turme si alte acareturi cu
        tot, placerile sexuale fiind restranse asa in mod matur mai pt timpul liber, in weekend, sau de sarbatori legale, in care era ok ca sotii legali sa se distreze cum voiau daca voiau, fie intre prieteni si cei de-ai casei, (servitori, de exemplu), pe gratis, fie contra cost la
        serviciile legale de prostitutie din
        cartierele RFGiste…in acelasi timp laudandu-se calitatile autentic profesioniste ale servitorilor de casa de origine geto-dacica…(nu ma puneti sa vin cu citate si surse, ca nu am timp pt chestii frivole de genul asta in clipa asta, deoarece sunt ocupat momentan cu a cauta citate pt a explica tineretului despre sarbatorile Fordicalia si Parilia Mica din aprilie legate de focul sacru intretinut de Vestalele virgine, plus ce parere avusese Pliniu cel Batran despre diverse ritualuri religioase ale unor diverse popoare din vechime, nu ce parere avusese despre distractii)

        Apreciază

  10. Nu ma indoiesc ca ai citit. Intrebarea este insa: cata veridicitate poate fi data la ce ai citit? Fiindca e foarte greu sa nu pui niciun gram da subiectivitate in povesti daca esti implicat in ele si e cam greu sa intelegi ce s-a intamplat daca n-ai fost acolo si te bazezi doar pe probe furnizate de altii ca sa nu zic povesti. 🙂 Ar fi interesanta o culegere de texte, dar totusi prea putin relevanta din punct de vedere istoric. Asta am vrut sa zic. 🙂

    Apreciază

    • Cand pe aia altii ii cheama ceva gen Lucius Superbus…zau…cum naiba sa nu le dai crezare ? (Zic de Superbus ca tocmai citeam cu incantare cum au povestit si paganul Verro, citat de Lucentiu, si crestinul Origen, in original chiar el, nu la mana a doua, despre dramatica negociere a lui Lucius Superbus cu o Sibila pt a cumpara Cartile Sibiline de la ea,
      legate desigur de festivalurile Cibelei de
      Paste, nu de gay…eu imi fac lectiile serioase
      pt tineret acuma…nu ma ocup de gay, nu am timp de ei…zau, ultimul celt gay are monument in Turcia asa de la vremea lui Attalus si a lui Scipio Africanul de la vremea razboaielor punice nr 2…e trist asa Ultimul Gal, adica ultimul celt gay din regiunra respectiva, e asa ca Ultimul Mohican acolo, la vremea marii conspiratii celtice gay, care venea din toate directiile sa ameninte soarta Republicii antice Romane ba chiar si a Atenei…noroc ca i-a impacat Alexandru
      Macedon pe toti dupa aia si au devenit cu totii bisexuali pe aici prin regiunea BOR…celtii insa nu au disparut total, pe urma s-au refugiat la Paris ca sa se lupte ulterior cu Iuliu Cezar in Asterix si Obelix…dar au lasat urme…poezii, sculpturi, coifuri,
      cantece, povesti, etc, inca si azi ne amintim de ei, ba le cautam si le gasim urme si in Dacia…)

      Apreciază

  11. Are o… Noroc ca doar eu pricep ce vrea asta sa spuna ca daca ar incepe si cu explicatii academice am rupe-o in fericire. 🙂 Mai bine l-ai pune sa ne gateasca ceva sa aiba omul unde pune sarea si piperul ca mai am nitel si incep sa lacrimez… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s