Arhivă | Mai 2015

Cimitirul gay

rainbow pebels

Este atât de multă lumină și sunet în acest cimitir, că sunt gata să țip la vrăbii să ia soarele în cioc și să tacă. Pașii mă poartă pe alei însorite, printre insule de verdeață. Marmura zâmbește, bronzul vibrează, crengile îmi ning flori de tei în creștet. Simt așa, o senzație de gâdilat în talpă, de îmi vine să trag iarba de ciuf ca să crească mai repede. Și totuși percep o lipsă ciudată aici. Parcă ceva stă să înceapă acolo unde ar fi trebui să se termine tot.

Abia cândîmpiedic de plăcuța înfiptă superficial în pietriș înțeleg. Cimitirul ăsta e gay. Pietrișul cantă curcubeu: gay gay gay, este Dumnezeu! Înfige-ți degetele în mine, susură lutul; strecoară-te sub noi, clincăne vitraliile; vino să te cuprindem în rădăcini, mustăcesc copacii. E atât de frumos acest cimitir că nu pot să refuz.

Cândva o să vin și o să rămân, promit! Trebuie doar să-mi rezerv un loc. Și tot undeva aici, o să-l îngrop pe el, dacă o să consimtă. Deocamdată vrea să ardă ceea ce mă întristează profund. Suntem datori acestui pământ prea mult ca să îl privăm de trup, risipindu-ne cenușa în vânt. Nu, nu plâng. Nici nu râd, doar zâmbesc invidios pietrișului curcubeu. El rămâne, eu plec.

Moartea e mai lungă ca viața oricum!

Anunțuri