Cimitirul gay

rainbow pebels

Este atât de multă lumină și sunet în acest cimitir, că sunt gata să țip la vrăbii să ia soarele în cioc și să tacă. Pașii mă poartă pe alei însorite, printre insule de verdeață. Marmura zâmbește, bronzul vibrează, crengile îmi ning flori de tei în creștet. Simt așa, o senzație de gâdilat în talpă, de îmi vine să trag iarba de ciuf ca să crească mai repede. Și totuși percep o lipsă ciudată aici. Parcă ceva stă să înceapă acolo unde ar fi trebui să se termine tot.

Abia cândîmpiedic de plăcuța înfiptă superficial în pietriș înțeleg. Cimitirul ăsta e gay. Pietrișul cantă curcubeu: gay gay gay, este Dumnezeu! Înfige-ți degetele în mine, susură lutul; strecoară-te sub noi, clincăne vitraliile; vino să te cuprindem în rădăcini, mustăcesc copacii. E atât de frumos acest cimitir că nu pot să refuz.

Cândva o să vin și o să rămân, promit! Trebuie doar să-mi rezerv un loc. Și tot undeva aici, o să-l îngrop pe el, dacă o să consimtă. Deocamdată vrea să ardă ceea ce mă întristează profund. Suntem datori acestui pământ prea mult ca să îl privăm de trup, risipindu-ne cenușa în vânt. Nu, nu plâng. Nici nu râd, doar zâmbesc invidios pietrișului curcubeu. El rămâne, eu plec.

Moartea e mai lungă ca viața oricum!

Anunțuri

14 gânduri despre „Cimitirul gay

  1. Nu e obligatoriu sa fii inmormantat. Adica si incinerarea e OK. Plus mai e o chestie de penultima ora cum ca decedatul poate fi incinerat plus transformat in piatra pretioasa, de obicei diamant (dar am auzit ca e posibil si altele), pe care sa o puna indoliatul la gat daca doreste, http://mymemorialdiamond.com/MemorialDiamond/. Eu personal chiar vreau sa fiu incinerat, insa parca nu mi-a s dori sa devin piatra pretioasa ca nu doresc sa fiu asa agatat de gatul a cine stie cine, sau pe urma ma da cadou la altul, sau ma vinde sa-si ia o masina in rate, zau, nu mi-ar place asta, mai bien cenusa raspandita asa unde e voie pe un ocean, de fapt eu vreau Pacific, insa nu stiu daca o sa am bani pt asa ceva, adica trebuie sa scriu un testament si sa platesc dinainte, sa platesc drumul pt cenusa si hotelul alora care sa ma duca acolo, etc, ar fi chiar destul de scump.

    Apreciat de 1 persoană

    • Mai si cand ma gandesc ca exista si o sansa sa ajung la groapa comuna, zau, ma apuca groaza, ca nu vreau, dar daca nu ma ingrijesc din timp sa ma afiliez si cu o biserica specifica si sa am si bani si testament, zau,unde naiba sa am duca ? Dar eu nu-mi iau loc de veci. adica ce naiba am refuzat sa-mi mai cumpar casa si sa-mi iau loc de veci ? Ce, am innebunit ? Adica sa fii chiar asa de obligat sa investesti in real estate chiar daca nu vrei ? Dar da, maapuca si pe mine uneori anxietatea re ce o sa fac dupa ce ies la pensie, si la care mamanaibii de azil o sa ajung…pt ca eu sunt FERM hotarat sa traiesc cat mai mult timp posibil deci e inevitabil sa nu ajung la un moment dat la azil. Dar e ff dificil de prins loc la un azil ca lumea in zilele noastre. Eu de ex am auzit de unul din Olanda unde recent exista o initiativa sa ii oblige pe studenti sa vina sa zica povesti la batranii de la azil nu stiu cate ore pe saptamana si le da case mai ieftine bazat pe asta. As fi de acord cu asa ceva,adica ar fi misto sa am tineret asa in jurul meu sa-mi zica povesti. Desigur o sa scriu de dinainte ce preferinte am, asa inaltime, greutate, ce fel de tunsoare si gen de corp, ce limbi straine sa cunoasca, etc Chiar ma gandeam sa ofer oportunitati si la cativa studenti minoritari, ca sa nu fiu asa prea elitist.

      Apreciază

      • Din nou, groază nejustificată. Odată mort, pentru tine nu o să conteze ce se întâmplă după cu carcasa. Groapă comună ori burta unui crocodil, nu va fi deloc o problemă de alegere. După știința mea, cimitirele se demolează și ele.

        Apreciază

    • Nu e obligatoriu, spune cine? Că ți-ai dori tu, e altceva. Trebuie să fii în pană de rațiune ca să plătești de viu servicii de care sunt dator să îți atrag atenția că nu o să beneficiezi. Morții nu consumă, știi?!

      Apreciază

  2. Bine, si atunci de ce sa ma gandesc la cimitire, ba chiar sa le mai fac si ode si poze si poezii omagiale daca nu conteaza pt cei care au decedat si nici pt mine dupa ce decedez ? Ca doar tu ai pus poza aia asa in vitrina cu cimitir asa decorat cu luminite plus vorbeai de a face o rezervare de parca si tu voiai sa prezinti un loc de veci pt vanzare sau asa o reclama turistica. De ce sa ma obosesc atuncea pana sa ma si gandesc sau sa si comentez daca nu are sens si nu foloseste la nimica ? Daca tot e vorba de reclame, plus fata de care erai asa in dubiu, am zis si eu acolo ce mi-as alege eu. Mie nu-mi place ideea de a fi asa fixat nici de pamant,nici de un lant de gatul cuiva, prefer sa ma risipesc. De cand am citit MIca Sirena asa am vrut si cu asta basta.

    Da, uite, recunosc in mod sincer si introspectiv, m-a spalat pe creier un gay nordic cu un bat in fundul lui protestant, si ce daca ? Ce, trebuie sa fim cu totii fani ai fratilor Grimm doar pt ca erau nemti sau ai dl Charles Perrault doar pt ca vorbea de abuzuri sexuale de la vremea lui de Game of Thrones, sau ai lui Urashima Taro doar pt ca unii din noi, (desi nu eu), am avut bunici rurali la tara, sau etc, etc…nu doresc sa discriminez…mie toti mi-au placut, chiar si Mateias Gascarul chiar daca era ungur, plus chiar si daca nu in toate povestile lor deceda cineva anume, poate doar o spaima, insa chiar si in Tinerete fara batranete si viata fara de moarte, la sfarsit dl P Ispirescu a zis cum oasele s-au facut asa pulbere si si tarana, nu a zis ca au fost ingropate, a zis ca pur si simplu s-au facut asa praf…mie mi-a placut mai mult varianta din
    Mica Sirena ca era asa mai de lux pe un iaht asa in bataia brizei si pe aripile vantului plus cu luminite sclipitoare de la zeul Apollo in jur, (luminite de altfel descrise si de tine in curcubeul ala numai ca in povestea si poza ta lumina lui Apollo nu ajungea chiar pana la decedat daca acesta era deja sub asfalt, ajungea doar pana la tine in timp ce te plimbai in ploaie), dar la urma urmei e ok si cenusa praf asa risipit pe jos plus fara nici o luminita speciala.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mda… cam morbida postarea ta. 🙂 Cimitirele nu stiu daca sunt frumoase sau urate, dar sunt linistite… ca si pamantul… In plus… soarele rasare si apune in fiecare zi in acelasi loc. Cat despre gay… fiecare cum s-a nascut. De unde sa stiu eu ce ai fost tu intr-o viata anterioara si cat de anapoda e orientarea ta de azi. Poate ca la nivel Universal…. altul e mai pe invers decat tine desi nu vrea sa recunoasca. 🙂

    Apreciază

  4. Fie un sicriu în cimitir, fie cenușă în vânt sau într-o urnă, până la urmă nu vom știi ce va fi de noi odată ce plecăm din lumea asta. Nimeni nu e nemuritor. Mai este totuși ideea de a dona organe. Chiar dacă un om moare, altul trăiește pe seama lui. O idee un pic morbidă dar are farmecul ei.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s