Da, mamă, parafrază

O cât iubesc geometria în iubire
Triunghiurile în dragoste, plimbările pe muchii de hârtie
Și nu mi-e frică să cad, mi-e frică că nu mă ridici tu

Am învățat să-nec în vin amarul prea mult timp
Dar timpul trece și vreau să văd și dragostea înecată
Să-i văd iubirea umblând prin lume beată

Mai am o geantă plină cu păcat
Mi-e frică de lumină, dar merg prin peisajul luminat
Ca să mă vadă toți cum mă legăn și cad
De dragoste de tine beat

Că nu durerea, ci frica mă omoară
Și-ncerc să-l dau uitării în fiecare seară
De frică că-l pierd, mi-e frică să nu pierzi tu

Îți jur că nu-l mai sun, chiar dacă-s disperat
La fel cum o făceam de fiecare dat
Zâmbesc acum, doar pentru că nu mă vezi tu

Nu, nu mai plâng acum
Mi-a fost ultimul pahar destul
Ca să înec iubirea lui în scrum
Și să o beau postum.

Da, mama, sunt beat, da
Pentru ca altfel nu îl pot uita
Și n-am nevoie de iertarea ta
Nu-mi spune că n-ai fost și tu așa, cândva

Anunțuri

12 gânduri despre „Da, mamă, parafrază

  1. F misto poezie. Nu cred ca exista multe poezii in care un fiu sa vorbeasca ff deschis cu mama lui despre nefericirile lui de dragoste erotica. E ciudat dar eu cand eram mic am asistat ca martor o data la o chestie de genul asta de real life cand au venit in vizita la mama o prietena a ei care avea o fata cu vreo 10 ani mai mare decat mine, (chiar daca colega era cam de varsta lui mama ea avusese copilul relativ devreme pe cand mama mea avea peste 30 de ani cand m-am nascut eu), si de obicei eram obisnuit cu conversatii intre mama si colega in care colega aia se mai vaita de chestii legate de relatiile ei si ma rog, eu ascultam asa mai mult pt ca imi placea de colega lui mama ca semana oarecum cu Audrey Hepburn la corp desi la cap semana mai mult cu Barbra Streisand, dar oricum imi era simpatica plus ea a fost asa ca un soi de prototip de femininitate schematica non-materna pt mine, si eram oarecum obisnuit asa cu discutii intre femei care sa contina uneori vaitaturi legate de relatiile lor amoroase, (plus eram ff curios drspre iubitul colegei lui mama pe care eu nu-l stiam decat din auzite insa care se pare ca avea motocicleta plus cu ocazia povestilor despre el aflasem ca si mama mea se plimbase si cu scuterul si cu motocicleta inainte sa ma nasc eu, ceea ce mi se parea chiar ff interesant plus e unul din punctele pt care chiar o admir si acum pe mama pt ca eu personal nu m-am plimbat niciodata cu motocicleta). Insa inapoi on topic, intr-o zi a aparut si fata deja de vreo 19 ani a colegei lui mama si in acea zi conversatia s-a indreptat catre niste nefericiri de dragoste ale fetei colegei. Si tin minte ca am fost chiar asa impresionat cand la un moment dat fata aia a inceput sa povesteasca lui mama ei dar si fata de mama mea, (plus oarecum si fata de mine desi eu eram pe hol si ma jucam in timp ce trageam desigur cu urechea la tot ce discuta oricine venea sa converseze in casa la mine cu mama si tata si asupra carora tineam desigur dosare mai amanuntite decat alea din arhivele Securitatii…pot sa descriu si cu ce erau imbracate doamnele respective plus ce au servit la acea gustare de la ora ceaiului, care a avut loc dupa Revolutie insa inainte de Prima Mineriada, intr-o dupa amiaza de joi), o poveste exact ca in poezia de mai sus, care mi-a adus aminte de acel moment.

    Si desi si eu sunt deschis fata de mama, ba chiar ne-am si surprins reciproc in timp ce faceam sex, (desigur fiecare cu altcineva, si nu in aceeasi zi, si nici in aceleasi circumstante, plus desi a fost cam jenant totusi pana la urma ne-am revenit), totusi eu nu am avut
    conversatii chiar de genul poeziei de mai sus sau a aceleia dintre fata aia fata de colega lui mama, si uneori am avut impresia, asa cand am ajuns si eu pe la 19 ani, ca mama poate ar fi vrut sau oricum ar fi fost dispusa sa ma asculte daca i-as fi spus eu vreodata despre vreo tristete amoroasa de-a mea…insa nu cred ca a stat in firea mea sa fiu chiar atat de talentat poetic. Insa m-am gandit la toate astea cand am citit poezia de mai sus, si din cauza asta mi-a placut si poezia, cred ca a capturat sentimente asa spontane total autentice, chiar daca nu mereu ele vor fi redate in conversatii reale intre multi fii si mamele lor.

    Apreciază

    • Pe cat mi-a placut poezia chiar de la prima citire, pe atat mi-a displacut videoclipul chiar de la prima vedere, nu atat referitor la vestimentatia de pseudo- motociclisti ca aia era singura pe care iti puteai fixa privirea ca sa scapi de restul elementelor din videoclip plus de muzica respectiva care nu era decat o zdranganeala fara nici un rost, plus prost acordata, si neglijent interpretata, deci pt ca m-au enervat vocea si melodia respectiva plus coregrafia, si de fapt intreg videoclipul, insa noroc ca nu m-am uitat la el inainte sa citesc poezia si sa scriu comentariul de mai sus, ca altfel nu mai primeai acel comentariu…si totusi nu cred ca asta urmareai. Si nu e ca nu-mi place rock-ul, insa e cazul sa fie mult mai stralucit ca sa-mi placa mie, asa ca o fanfara, disciplinat, si toata lumea aranjata, pregatita, plus cu abilitati de miscare ca la Marinskii, chiar daca danseaza dans modern sau se zvarcoleste pe scena sau se da cu capul de pereti, altfel NU.

      Apreciază

      • Mai ales cand e vorba de o conversatie de copil pe cale sa fie adult cu mama lui ! Zau, pai am facut eu o data o improvizatie in casa chiar destul de similara cu cea din videoclip cand aveam 4 ani, si mama a fost atat de suparata incat a trimis-o pe o matusa de-a mea sa-mi transmita ca i-a displacut spectacolul meu asa de tare incat nici nu merita o recenzie din partea ei, nici macar nefavorabila, si
        asta chiar ca nu pot uita, ca de obicei mama mea zicea direct ce-i place si ce nu-i place daca ma manifestam eu mai artistic, de cele mai multe ori radea, chiar si daca nu-i placea, macar o pufnea rasul fata de mine, insa cand am exagerat cu adevarat in ziua aia, efectiv tavalindu-ma pe jos si zbierand in gura mare cat de nefericit sunt eu…si nici nu mai tin minte de ce, era legat de ceva absolut neimportant, (ca alte chestii fata de care am mai cantat rock si care au primit recenzii negative directe de la mama si tata le tin minte, una era legata de ca am interpretat ceva gen Nu ma lasati sa ma plictisesc cu bunica si voi sa va distrati fara mine, vreau si eu sa vin cu voi, si la asta mama a izbucnit in ras, plus alta era Vreau pe girafa, nu pe cal la carusel, si la asta tata s-a enervat si a zis, mai dar ptetentios esti, altii nu au nici cal si tu vrei girafa, ce te crezi printul Sforza,), insa efectiv cand am dorit sa imi manifest supararea chiar asa ca in videoclipul de mai sus…zau, a iesit rau, mama nu a stat de vorba cu mine pana nu a venit tata de la serviciu, a trimis-o pe matusa sa-mi transmita ca nu am talent, si abia dupa vreo ora, dupa ce a
        venit tata si i-a povestit ce am fost in stare sa fac, au venit la mine si mi-au zis ca le-a trecut plictisul fata de productiile mele amatoricesti si total netalentate…drept care desigur ca eu de atunci nu mai confund rock-ul de calitate slaba de amatori cu rock-ul inalt calitativ chiar daca sunt afon, stiu sigur ce nu i-ar placea lui mama si lui tata, plus nici lui matusa din partea mea…fata de bunici nu cred ca as fi avut de ce sa cant rock, de fapt nici o muzica, fata de ei puteam sa si tac, si de fapt asta le placea chiar mai mult ei avand gusturi si mai expert rafinate decat chiar si mama si tata si mi-au transmis din prima ca nu am talent, ca s-ar fi uitat precis cu mila la mine in caz ca as fi inceput sa marai ceva, de gen, „uite-l si pe amaratul asta, vrea sa fie tocmai el star rock si abia se invarte, nu e in stare nici sa cada in fund gratios”, si asta mie personal mi-ar fi taiat imediat orice elan din prima, dupa cum ziceam ca nu suport sa se uite lumea cu mila la mine nici de cand eram
        bebelus ! Dar mama si tata nu aveau mila ca stiau ca asta-mi displace, si totusi erau mai indulgenti, nu doreau sa-mi zica mereu asa din prima cat de netalentat si nataflet sunt, si uneori chiar se puneau cu mine, imi ofereau o critica pe timpul lor, in loc sa se odihneasca ! Chiar s-au straduit asa de vreo 4-5 ori daca tin eu minte de cate ori am incercat eu chestii artistice prin casa ! Desigur fara vreun mare succes la public ! Dupa ce a venit si o alta matusa care ea chiar era expert in dans, (facuse chiar balet clasic si lucra profesionist in dansuri populare), si profesorul de cor s-a rugat si el de mama sa nu se supere daca el imi va spune doar sa ma prefac sa cant dar fara sa scot nici un sunet, dupa aia mama si tata chiar si-au dat seama pana si ei ca efectiv nu are rost sa ma mai dea la balet sau la muzica, ca nu risca decat sa supere pe toti, inclusiv sa piarda vremea sa critice si ei, au mai incercat cu pianul insa fara sa-mi cumpere pian, m-au trimis sa cant la altul in casa, si pe urma a venit profesoara si i-a rugat ca daca totusi insista sa o mai plateasca pt a-mi oferi cateva lectii, ea se va supune, deoarece nu doreste sa refuze sa stea cu un cipil totusi asa cuminte ca mine vreo 2-3 ore pe saptamana insa ar fi mai bine sa-mi
        cumpere pian in casa la noi ca alta lume nu mai suporta….si asa chiar ca mi s-a incheiat orice posibila cariera muzicala de viitor…doar la critica asa mai rar mai ma bag, insa bazat pe ce tin minte de la parinti nu de ce imi dau eu seama sau stiu eu precis, de aia nici nu spun prea des despre muzica pt ca stiu ca nu ma pricep si totusi am si eu un minim de deontologie, chiar si ca critic amator, adica de obicei comentez mai mult daca-mi place si daca nu-mi place explic de ce astfel incat sa fie cu Disclaimer de subiectivitate, si sa inteleaga lumea ca nu sunt contra muzicii insa am o relatie mai particulara cu ea.

        Apreciază

  2. E interesant sa asculti melodia si sa citesti versurile din postare. E deja un alt sens, te duce spre antagonism, cumva. Si e atat de puternic impactul cu sufletul, incat am vrut sa intind mana, sa simt. E palpabila durerea poetica. Te expui, stii…
    Apoi am fredonat-o, tot cu versurile rescrise. A ajuns mesajul la cititori, e destul de puternic.

    Apreciază

  3. Cate legături r-oh sunt necesare pentru a te tulbura calaretule? Si daca esti tulburat si te tulburi iar se numeste ca esti clar sau ca vibrezi mai tare? ma amuz mereu in fata pretextelor când de fapt toti vor sa isi statele textele adevarate si textura si ce e ascuns in ea. Ca in versul ăla de la imagine dragons: „i wanna shelter you”. Dar fiecare adăpost are niste demoni. Si culmea e ca exorcizarea tot cu demoni se face. Fiecare poezie si fiecare cântec e tot o chestie diluată. Si luata din sine pentru pentru un mine sau un tine general.

    Apreciază

      • Ah ha ha, e genial bancul cu patul! :)) Mersi.
        Și da, firește că am și eu ceva bâzdîci de m-am identificat temporar (am făcut-o fix o zi, cât m-am saturat) cu de piesa aia. Dar eu obișnuiesc de asemenea că nu am o doagă în minus ci una în plus, dar din păcate cercurile sunt tot alea vechi.

        Apreciază

  4. Confesiunile furioase ale unui „son” catre mama sa… Nah deschisa relatie. Eu nu ma pot lauda ca am o astfel de relatie cu ai mei in ceea ce privesc problemele de dragoste. Bine, ai mei sunt mai pudici asa din fire si considera ca daca mi-o trag cu unul, mai bine sa nu stie, iar daca stiu, mai bine sa nu mi-o trag asa ca…. discutiile astea oricum nu si-ar avea locul. In plus daca in ciuda a tot si a toate ma mai si ard, sa nu care cumva sa ma vada plangand ca ei nu suporta d’astea. In concluzie… era cumva normala furia aluia ca doar nu era sa se simta vinovat ca gresise maica-sa candva si n-o ascultase. El se astepta doar sa fie inteles tocmai fiindca trecuse si ea prin d’astea… 🙂
    P.S. Nu m-am uitat la clip ca nu stiu de ce factura e si n-as vrea sa ma incarc cu mesajele subliminale ale altora. 🙂

    Apreciază

    • Mihaela, tata… Nu stiu cum sa spun, dar atitudinea ta fata de clipul Deliei e un pic ciudata. Cum naiba vrei tu sa intelegi o parafraza, fara sa vezi fraza originala? Pe Rudolph il pot intelege, ca e gay si probabil n-are chef de femei bete, cu machiajul intins de lacrimi. Dar tu? Hmm… Tu esti genul de om care rade la parodii fara sa fi vazut obiectul parodiei?

      Apreciază

      • Imi place cum incepi si… ca sa-ti fac hatarul m-am uitat putin la clip fara sonor. Pute a border ce e acolo ca si versurile si e mai degraba trist decat de ras, dar cu siguranta nu vrei sa te apuci sa cioplesti un border. E munca titanica. Asta daca gasesti cu adevarat pe ce sa il asezi si cine sa ti-l tina. Vorba bancului aluia, mai bine tai picioarele la pat.:) Daca totusi e asa important pentru tine, cauta-ma si te ajut eu. Asa … ca tot ma bagasi in familie… 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • Eu știam altfel bancul.
        La clinică vine un tip cu pula de 50 cm să se opereze. Pentru că au considerat că nu pula e problema, asistentele au aranjat cu chirurgul să-i lungească picioarele tipului.
        Cât despre border line, sună el pretențios dar e un mare fâs. Ceva ca boala aia cu nume de curierat rapid inventată pt copiii obraznici pe care nu știu să-i controleze părinții. Adică border line-ul ce mi-l atribui mie e închipuit. Cel mai probabil mă alint.

        Apreciază

      • Border-line-ul in acceptiunea pe care o folosesc eu aici, departe de a fi dissocialul pe care il cunosti tu, e ceea ce numesc americanii personalitate multipla produsa de o fisura a nucleului personalitatii instalata post-traumatic care din fericire se trateaza. Cei mai multi ii zic „emo” dar cum e netul plin de emo si e o moda „emo”, ceea ce prezinti tu aici nu garantez ca nu e un model copiat isteric, d’aia si ziceam de evaluare. Oricum, nu m-am gandit sa iti pun tie un diagnostic, dar daca te identifici cu clipul… cine mai stie? O doaga sarita ‘oi avea si tu daca promovezi d’astea. 🙂 Cat despre banc: Cica se duce unul la psihoterapeut: „va rog ajutati-ma! Sunt terminat. N-am dormit de 1 saptamana. O sa mor daca continui asa.” „Da’ luati va rog un loc sa discutam. Ce se intampla? De ce nu dormiti?” „Domnule draga, apoi sa vedeti. Mie seara imi vine somn, pic de somn, da’ cand ma asez in pat, mi se pare ca vine unul si imi cotrobaie pe sub pat. Atunci nu ma pot abtine si ma dau jos din pat, ma uit si…. nimic… Apoi iar ma urc si iar mi se pare si iar trebuie sa cobor si uite asa o tin toata noaptea.” „Am inteles. O sa incerc sa te ajut si impreuna vom rezolva si problema asta a ta.” „Apoi, domnule, costa mult?” „Ei apoi inmulteste si dumneata 100 roni cu 1 sedinta pe saptamana timp de 5 ani si… cam costa, dar e in timp si beneficiile sunt mari pe termen lung… Important e sa rezolvam problema.” „D’apoi nu se poate. Imi cer scuze. E prea mult pentru buzunarul meu. Multumesc de intelegere, da’ vad eu cum rezolv problema si singur.” Pleaca asta si peste 1 luna se intaleste psihoterapeutul cu el – intolit, dichisit, cu o masina trasnet si o gagica pe masura. Il intreaba curios: „Hei, ce mai faci? Cum stam cu treaba aia?” „D’apoi, domnule draga, de cad am plecat de la dumneata toate imi merg struna. Parca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. Am bani, distractii, gagici… tot ce imi doreste inimioara.” „Bine, bine… lasa asta, dar cu somnul cum stai?” „Aaaa, aia am rezolvat-o intr-o jumatate de ora. Am gasit pe unul care petru 50 de roni mi-a taiat picioarele la pat.” 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s