Închis temporar

Trebuie să admit,  viața reală își revendică timpul și gândurile noastre din ce în ce mai mult și încă la modul stresant, nu oricum. Credeam că sunt imun, că sunt prea indolent ca să mă afecteze. Ei bine, nu. Fac parte dintre cei cărora timpul începe să nu le mai ajungă iar gândurile li se îndreaptă tot mai des către stomac, acoperiș, rate… moarte. Da, și noi bulangii suntem muritori, muritori în criză de timp. Timp consumat pe nevoile de subzistentă în majoritate.

Din puținul ce rămâne scăpăm pe net un banc copiat, o poză cu motani, câini, bărbați sexi sau deschidem o fereastră de mesaje în care punem un emoji incert și închidem la loc. Dacă ar fi numai una dintre astea, oamenii ar scrie măcar un rând de conținut pe săptămână. Blogurile agonizează pentru că postatul pe blog este prea laborios și serios față de Facebook, Grindr, PlanetRomeo. Este mai ușor să postezi o butadă copiată sau o cerere de sex urgent. Cel putin pe saitul de agățat Planetromeo, comunicarea s-a simplificat la modul grotesc. Nu mă plâng, doar mă mir.

Vii să ne futem, m-a întrebat unul ieri?! Nu tu salut, nu ce mai faci, mă placi, te plac… nimic. Nu ne cunoșteam, nu mai vorbisem nicicând. Nu eram nici măcar în același oraș, zonă, nimic și el poc: Ne futem? Întrebare la care dacă răspund știu reacțiile. Varianta unu – da, ok mai vedem, bla bla, zero rezultat. Varianta doi – nu, cum adică nu?! Dar de ce? Ești al dracului ai fițe, huo curvo! urmează bălăcăreală ori șicane până când rămas fără răbdare ori argumente tot el dă block. Genul ăsta de reacții mă fac să cred că e ceva în neregulă cu mine. Dacă ei sunt majoritatea deci normalitatea, atunci eu sunt cel defect, dement ori cel putin autist.

Prin urmare dragii și puținii mei consumatori, azi fac cinste cu băutură la toată gașca apoi trag obloanele Barului Gay. Teoretic doar o vreme, până mă lămuresc ce-mi trebuie, gen trimiteri, analize, internare. Poate un concediu neplătit, chiar nu știu. Cum nu sunt sigur dacă la spitalele care se ocupă cu capul de sus au wi-fi, sau dacă permit accesul la sala de internet, vă pup virtual între sprâncene și vă urez succese până și dacă ne vom mai citi.

Săpun

Ce-am făcut șefu?

Cafea cu spermă

BenGay

Nutria

Moș Crăciun, am înțeles că urșii sunt grei, lupii mușcă, vulpoii zgârie, dar măcar o nutrie poți să-mi aduci? Modelul de sus te rog!

Scara care urcă la queer

E greu, e foarte greu să te dai jos după cele șase beri din fiecare ieri. Te dai jos că asta știi tu să faci. Nici nu mai trebuie să știi, e automatism. Ăsta e drumul, șanțul din discul de vinil, canalul preferențial săpat de lacrimi în beton, făgașul ce duce mereu în jos, tot mai jos. Se spune despre coborâre că este inerție. Dacă este așa, de ce îți e atât de dificil să respiri, de ce te doare?

E greu, e foarte greu să te dai jos din pat în fiecare zi cu ideea damnării în cap. E greu să viețuiești printre semeni care te consideră eroare sau mai grav, oroare. E și mai greu greu să știi că încercând să schimbi ceva riști să obții efectul contrar, că în loc de acceptare o să primești o și mai puternica marginalizare, că în loc de iubire o să capeți ură, că în loc de zâmbete o să primești flegme.

E greu, e foarte greu să ți se repete zilnic că nu exiști, că ai fost ucis de Dumnezeu. Atunci, în lipsă de idei cadru și modele alegi tot un simbol biblic pentru salvare. Imaginar pășești pe scara care urcă la queer, locul unde nu există moarte și nici întristare, locul cel mai înalt de sub curcubeu.

Trebuie să o faci, altfel o să înnebunești și o să-ți sufleci venele ca să scapi de eczemele de pe suflet. Zâmbește, te rog. Acum urcă, urcă dragul meu! Și dacă sus nu e nimic, rămâi acolo pe scara care urcă la queer, cu un picior postat înaintea celuilalt ca și cum încă ai urca, bea cele șase beri din fiecare ieri și aruncă lumii dozele în cap.

foto:  Erik Johansson

Dragostea ustură

Te-ai lăsat păcălit de clișeul ăla despre inimi, stomacuri și alte organe care se zice că palpită dureros în amor. Așa a fost să fie deși ai zis că nu vrei copilării de genul strângeri de mână, mesaje siropoase și panseluțe transpirate în pumn. Spuneai că vrei un bărbat, nu un copil ca tine. Iar el taman despre siguranță, sex și control îți vorbea. Tu vroiai atunci de fapt orice oricum. Acum îți muști din pumn.

Copil neștiutor, ai îngenuncheat în fața bărbatului, l-ai primit în gură și l-ai iubit până la capăt într-un delir. L-ai iubit prin fiecare por. Habar nu aveai ce făceai, tu doar simțeai. Simțeai că îl vrei peste tot, că vrei în același timp să-l respiri să-l înghiți și să-l vezi. Îl venerai din genunchi. N-ai realizat decât târziu că simultaneitatea e mit și că în dragoste toate se întâmplă consecutiv.

L-ai supt până i-ai auzi gemetele și l-ai simțit fremătând, iar când te-a tras înapoi de ceafă smulgându-se dintre buzele tale l-ai privit disperat și flămând. Văzând ploaia albă sosind ai deschis ochii și gura fericit. Nu te-ai ferit. Ai primit jetul în ambele cornee și ai văzut stele de durere. Prin nervul optic ți s-a transmis în creier și ți-a rămas întipărit acolo în fiecare neuron faptul că mădularul unui bărbat nu oferă rouă ci acid, nu nectar din flori ci pârjolul unui duș cu meteori.

Nu știai nimic despre pH, concurență seminală și cum e un fel șperaclu celular fiecare spermatozoid. I-ai primit sămânța direct în ochi, ai țipat și ai plâns. Te-ai temut că ai să orbești, că o să mori. Ai bâjbâit după el în genunchi. I-ai apucat piciorul, i-ai strigat să îți dea un șervețel deși vroiai un sărut, o confirmare că merită, dar el era ocupat să-și pună prezervativul. Cum a reușit, te-a apucat și te-a răsucit pe burtă cu o mână la spate și una sub tine.

Degeaba ai urlat nu, că ești virgin, crud, nepregătit. Exact asta vroia, exact așa, nepregătit. Te-a pătruns violent, ușor cam grăbit a zis el, dar tu ai simțit că te scobește cu fierul încins. Te-a luat repetat până la leșin, până la ură și înapoi la iubire. Asta a fost pentru tine, că pentru el a fost doar sex dur, sex sportiv, un exercițiu pe care l-a practicat până a terminat jumate în tine, jumate pe tine.

L-ai iubit că a terminat, în sfârșit. S-a smuls din tine scânteind ca un ștecher din priză, ca un morcov din brazdă șiroind de lut. În timp ce el se ștergea cu un șervețel umed, tu îți spălai sperma din ochi cu lacrimi, cu sfincterul inflorit ca un trandafir perlat de iubirea lui și maculat de propriile fecale ca un altar desacralizat. Umilit și înspăimântat ai ridicat privirea la bărbatul idol și cu gândul la ora târzie și drumul spre casă, l-ai întrebat:

– Și eu acum ce fac, cine mă mai ia acum pe mine?

Iar el ți-a aruncat un prosop deja folosit și a zâmbit sarcastic:

– Spală-te puștiule și te mai iau eu odată!

Acum știi: dragostea unui bărbat nu doare, dragostea ustură înfiorător.

foto: Han’s dream