Te-ai lăsat păcălit de clișeul ăla despre inimi, stomacuri și alte organe care se zice că palpită dureros în amor. Așa a fost să fie deși ai zis că nu vrei copilării de genul strângeri de mână, mesaje siropoase și panseluțe transpirate în pumn. Spuneai că vrei un bărbat, nu un copil ca tine. Iar el taman despre siguranță, sex și control îți vorbea. Tu vroiai atunci de fapt orice oricum. Acum îți muști din pumn.
Copil neștiutor, ai îngenuncheat în fața bărbatului, l-ai primit în gură și l-ai iubit până la capăt într-un delir. L-ai iubit prin fiecare por. Habar nu aveai ce făceai, tu doar simțeai. Simțeai că îl vrei peste tot, că vrei în același timp să-l respiri să-l înghiți și să-l vezi. Îl venerai din genunchi. N-ai realizat decât târziu că simultaneitatea e mit și că în dragoste toate se întâmplă consecutiv.
L-ai supt până i-ai auzi gemetele și l-ai simțit fremătând, iar când te-a tras înapoi de ceafă smulgându-se dintre buzele tale l-ai privit disperat și flămând. Văzând ploaia albă sosind ai deschis ochii și gura fericit. Nu te-ai ferit. Ai primit jetul în ambele cornee și ai văzut stele de durere. Prin nervul optic ți s-a transmis în creier și ți-a rămas întipărit acolo în fiecare neuron faptul că mădularul unui bărbat nu oferă rouă ci acid, nu nectar din flori ci pârjolul unui duș cu meteori.
Nu știai nimic despre pH, concurență seminală și cum e un fel șperaclu celular fiecare spermatozoid. I-ai primit sămânța direct în ochi, ai țipat și ai plâns. Te-ai temut că ai să orbești, că o să mori. Ai bâjbâit după el în genunchi. I-ai apucat piciorul, i-ai strigat să îți dea un șervețel deși vroiai un sărut, o confirmare că merită, dar el era ocupat să-și pună prezervativul. Cum a reușit, te-a apucat și te-a răsucit pe burtă cu o mână la spate și una sub tine.
Degeaba ai urlat nu, că ești virgin, crud, nepregătit. Exact asta vroia, exact așa, nepregătit. Te-a pătruns violent, ușor cam grăbit a zis el, dar tu ai simțit că te scobește cu fierul încins. Te-a luat repetat până la leșin, până la ură și înapoi la iubire. Asta a fost pentru tine, că pentru el a fost doar sex dur, sex sportiv, un exercițiu pe care l-a practicat până a terminat jumate în tine, jumate pe tine.
L-ai iubit că a terminat, în sfârșit. S-a smuls din tine scânteind ca un ștecher din priză, ca un morcov din brazdă șiroind de lut. În timp ce el se ștergea cu un șervețel umed, tu îți spălai sperma din ochi cu lacrimi, cu sfincterul inflorit ca un trandafir perlat de iubirea lui și maculat de propriile fecale ca un altar desacralizat. Umilit și înspăimântat ai ridicat privirea la bărbatul idol și cu gândul la ora târzie și drumul spre casă, l-ai întrebat:
– Și eu acum ce fac, cine mă mai ia acum pe mine?
Iar el ți-a aruncat un prosop deja folosit și a zâmbit sarcastic:
– Spală-te puștiule și te mai iau eu odată!
Acum știi: dragostea unui bărbat nu doare, dragostea ustură înfiorător.
foto: Han’s dream
pederanger 
Cu ce personaj te identifici, suflet in suferinta ? Sa fii inocentul, sa fii durul, sau ambii pe parcursul vietii … Nu te transforma in cinic fara duh, poate doar in cinic literar.
ApreciazăApreciază
Eu nu mă identific cu nici un personaj în postarea asta. Aici sunt povestitorul martor. Am altele scrise la persoana întâi unde nu-i pasa nimănui că nu mă identific real cu personajul.
Ah da, bine ai venit Mr. Godling! 🙂
ApreciazăApreciază
N-as putea sa spun exact de ce, dar postul asta nu pare scris de unul care tocmai si-a luat o p… in cur. 🙂 Poate e scris de o mama incurcata de intamplare care nu stie cum sa reactioneze, de un tata care se simte cumva culpabil ca a lasat sa se intample asta, de un partener ravasit de momentul adevarului dar… nu de unul care si-a luat o p…la in cur. De ce spun asta? Simplu… ultimul lucru de care are nevoie o astfel de persoana in astfel de momente este compatimirea, bocitul sau isterizarea sentimentelor. Asa ca, n-am sa ma adresez celui care tocmai si-a luat o p…la in cur din naivitate, dorinta, prostie… nevoia de apartenenta, securitate sau de a epata… sau pur si simplu ca un sacrificiu pentru o cauza nobila pe care poate ca nici el nu o mai intelege acum. Am sa ma adresez celui care vrea sa sprijine, sa sustina o pierdere plasandu-se din start pe postul de bocitoare. Dragul/ draga mea, daca cel care tocmai si-a luat o p…la usturatoare in cur ar fi mers la un medic pentru o examinare rectala si si-ar fi luat un aparat in cur, cum te-ai fi comportat cu el? E o simpla pierdere… una cu implicatii in mai multe planuri: fizic, emotional, moral, social. Trebuie restabilita o noua ordine pe fiecare din aceste planuri pana se ajunge la intelegere si acceptare. De asemenea, trebuie luata o decizie pentru viitor ceea ce impune confruntarea sincera cu ceea ce s-a intamplat. Daca nu te simti capabil / capabila sa duci asta, stai pe tuse, dar nu incarca omul cu o atitudine din care n-o sa inteleaga mai nimic decat poate ca e vinovat si de suferinta ta. Daca ai sentimente contradictorii spune-i ca te simti nitel confuz /confuza, ca trebuie sa meditezi la asta, ca te-a ravasit cu povestea lui, fii furios/ furioasa daca asta simti dar fii sincer(a), deschis(a), onesta(a), dureros de deschis(a) la ce se intampla cu tine vis-a-vis de poveste fara a incerca sa manevrezi situatia. Altfel…. ai sa-l pierzi. Desi pare cinic, mi se pare potrivita remarca aluia pentru o aducere ferma cu picioarele pe pamant. „Spala-te ca te mai iau eu o data” aruncata in contextul unui dialog postum prin care se incerca crearea unei dependente prin plasarea vinovatiei si responsabilitatii e o remarca de o maturitate uluitoare care ii spune clar „tu ai ales, tu alegi si esti responsabil pentru ce alegi. Mergi si priveste la tine si vezi daca asta iti doresti cu adevarat. Eu te astept aici”. 🙂 Nah… nu te obliga nimeni sa mergi pe drumul asta daca nu vrei. Uneori gresim, alteori suntem doar curiosi dar asta face parte din viata. 🙂
P.S. Povestea ta mi-a amintit de un banc. „Iese o prostituata manga impleticindu-se dintr-un bar, ajunge cu greutate la usa jaguarului din parcare, da sa-l deschida, aluneca si cade. Stand ea asa jos dezgolita isi vede pasarica si incepe sa murmure ca petru sine: „Vezi, din cauza ta am fata asta noua, toti barbatii alearga dupa mine, am numai toale de firma,, am masina asta fitoasa un apartement in Paris si o casa pe Coasta de azur…” Tot monologand ea asa incepe sa se p…se si ezitand o clipa adauga induiosata… „da’ de ce plangi? ca nu te certam…” 🙂
ApreciazăApreciază
Mihaela scuze că ți-o spun așa. Te rog frumos să-ți iei rapid o pulă în cur fără clismă și după aia să revii la analiza pe text, da?!
Și da, bancul cu pizda beată e genital de mișto. :)))
ApreciazăApreciază
Nah… razi tu, glumesti da’… brisca-i la mine. Asa ca nu prea ti-as recomanda sa incerci. Da’ daca iti doresti musai…. se rezolva si treaba asta. Si apropos, clisma ca clisma da’…. alifie-mi dai? 🙂
ApreciazăApreciază
Vaselină din ce-a mai fină! 😛
ApreciazăApreciază
Vaselina poti sa o pastrezi pentru tine. Eu vorbeam de alifie. Da’ chiar nu vad de ce as vorbi cu tine despre alifie ca tu nu prea stii d’astea. 🙂 Apropos, una dintre etapele rezolvarii traumei, e confruntarea cu agresorul. Cica poti sa-i dai si doua labe daca iti vine… asa ca nu ma agresa prea tare ca poate… cine stie ce bucurie iti mai fac… Oricum la cati ma agreseaza pe mine zilnic fara sa pot riposta… odata si odata tot trebuie sa ma descarc si eu pe cineva. Deci, nu ma provoca.
ApreciazăApreciază
Parafina e bună? 😛
ApreciazăApreciază
Nu e scris de parintele copilului, e scris de copilul ala care a devenit adult si isi scrie lui insusi cel care fusese in trecut copil.
ApreciazăApreciază
Cam istericoasa postarea. Cel care a scris-o probabil se simte tare singur in astfel de momente. Dar tot nu inteleg… care era scopul final al acestei relatari? Ce aduce ea bun pentru cel care scrie? 🙂
ApreciazăApreciază
Am auzit că isteria e o chestie feminină, așa că bănuiesc că se potrivește părții androgine din gay. Istericalele scrise sunt oricum de preferat poalelor puse în cap și părului jumulit în real. La întrebarea finală nu răspund că s-ar putea să treci la din alea mai grele gen care e scopul existenței, etc. 😛
ApreciazăApreciază
Isteria e o „chestie”… in egala masura feminina cat si masculina. Cu cat te inalti mai sus pe culmile progresului si civilizatiei si te indepartezi de natura ta umana, pe atat esti mai predispus. In contextul asta era folosit sub sensul de teatralitate. 🙂 Da’ vad ca aveti dintr-o data chef toti sa ma luati la bataie. Oare de ce?! Oricum n-o sa ma convertiti la profesia de bocitoare, asa ca…. hai sa o lasam mai moale ca nu va gasirati cu cine sa va bateti si… inca mai am reflexe bune. 🙂
ApreciazăApreciază
Drama e o chestie atât de gay că a trebuit furată de la bărbați de către femei!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nah… eu la drama nu ma prea pricep dar la capitolul psihodrama nu stiu ce gaseste lumea la mine, da’ ma iubesc aia cu patima de fiecare data cand reusesc sa mai dau cate un spectacol asa spontan. Mi-au zis si niste englezi care venisera la Cluj sa ne predice de hot-line ca am un talent nemaipomenit sa enervez omul si ar fi pacat de el sa se risipeasca. Eu una n-am inteles niciodata in ceea ce consta acest talent al meu, mai cu seama ca de fiecare data fac pe cate unul sa se dezlantuie furios pe mine si apoi sa boceasca si eu ma simt asa de vinovata si… nici macar nu as vrea sa planga ca eu nu prea stiu ce sa fac cand omul plange si ma simt incurcata si… ma enervez pe mine ca l-am facut sa planga. Da’ daca ei zic ca am talent si tu zici ca e furat de la barbati… poate ca am si eu o latura asa mai masculina in mine nedescoperita care se cere exprimata cumva. Nu m-am prea gandit la asta dar o sa studiez problema. 🙂
ApreciazăApreciază
E scrisă de mine mă, ce aveți de discutați ca și cum nici n-aș fi pe aici!? :))))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bun. Asta am vrut sa aflu. E bine ca esti dispus sa vorbesti despre o astfel de experienta. E a ta? Fiindca daca experienta e a ta chiar apreciez din toata inima curajul de a deschide un astfel de subiect cel mai ades bun de facut baza sau tabuu tocmai pentru cei care au suferit o trauma in contextul descris de tine si se tem sa nu fie judecati sau marginalizati sau raniti printr-o atitudine inadecvata sau pentru cei care nu au trecut dar au fost partasi sau mai mult sau mai putin constient sunt tentati sa incerce. 🙂 Daca povestea e a ta si ai putut scrie despre ea, nu pot sa spun decat ca dupa parerea mea in momentul asta esti vindecat de ea. Daca insa nu e a ta… mai prelucreaza nitel si da-i o forma mai bruta fiindca n-ai sa prea vezi d’astia tarati fizic care atunci cand isi amintesc de trauma sa umble cu floricele in ceea ce priveste abordarea propriului corp fizic. 🙂
ApreciazăApreciază
Eram sigur că am pus prea multe floricele la cur! Uff… 😛
ApreciazăApreciază
Eu când vreau să fluier, tac. Că nu mai ştiu şuiera cum o făceam odată.
Iar când ceva mă doare artistic, fac la fel. Tac frumos şi mai vreau. Am privit postarea cu sufletul, trecând-o prin sfincterul imaginar, chinuit în iubirea intuită mai sus. Şi logic, doare. Sau, ilogic doare. Forma în care alegem să iubim sau să ne lăsăm iubiţi e doar o cale. Restul devine doar un pretext ca să evadăm din incomoditatea adevărului în social.
Dragostea şi capriciile ei nu ne triază în gay, lesbiene sau hetero. Suntem aşa de umani încât ocazional ar trebui să ne şi simţim astfel. Diferenţierea pur artistică doar ne asmute când ne expunem literar.
Unii sunt dependenţi de această senzaţie şi plăcere vinovată. Eu sunt unul.
ApreciazăApreciază
Irina, devii queer. 🙂 Mersi că treci pe aici.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si eu m-am enervat imitial asupra comentariului lui Mihaela si aveam de gand initial sa raspund cu un comentariu mai lung care sa reprezinte nervii mei, pe urma m-am razgandit si as fi vrut sa scriu unul in 2 puncte in care punctul 1 sa fie ala pe care l-am scris initial (care era despre poveste, nu despre Pederanger), si punctul 2 sa fie despre
enervarea mea fata de Mihaela pe care urma sa o acuz de incompetenta, pe urma am lucrat la punctul 2 pt ca nu mi se parea destul de riguros argumentat, pe urma am renuntat la el din 2 motive: ca era dificil de formulat astfel incat sa fie inteligibil plus just fata de o audienta mai larga plus din cauza ca mi s-a parut neetic sa discut cu Mihaela ca de la persoana la persoana, in timp ce cu Pederanger adresam doar textul, si astfel a
ramas punctul 1 care era doar despre text.
Dupa aia totusi nu mi-a venit sa plang ci mi s-a facut somn din cauza efortului de comunicare in scris, asa ca m-am dus la culcare. A doua zi insa m-am dus sa imi cer iertare de la Vasi le R von Siret de Bucovina pe blogul caruia imi exprimasem, cu o zi inainte de a citi textul asta si comentariul lui Mihaela,
enervarea fata de cantareata cu voce vaicareata Indila care se dadea desteapta in fruntea unui cor de voci de copii in contextul in care aceste comentarii cantate nu ma
lasasera sa ma relaxez cu imaginile videoclipului cu imagini frumoase despre natura oferit cadou de V l R v S d B, si fata de care ma simteam acum cu musca pe caciula ca nu cumva sa creada ca eu fusesem enervat pe competentele lui de blogger sau gusturile lui muzicale, cand eu de fapt pe el il ignorasem total si dorisem sa ma bucur de cadou, insa explicatia mea a fost asa de complicata incat mai bine nu o scriam nici pe aia plus in timp ce o scriam mi-a venot sa plang si de mila mea de ce dobitoc sunt daca e vorba de a comunica ceva clar in cuvinte dar
si de mila fata de V l R v S d B ca el chiar nu avea nici o vina la faza asta. Si pe urma azi am aflat ca V l R v S d B a ramas aristocrat imperturbabil cum trebuie si nu s-a suparat plus aici continua sa se vaite Mihaela desi e destul de clar ca (din fericire) pe ea nu a violat-o nimeni niciodata cand era minora plus ca nici nu s-a intalnit vreodata cu vreo persoana acut traumatizata de ceva (si asta fiind natural de vreme ce traieste intr-o zona unde nu se intampla traume acute chiar asa la tot pasul si daca se intampla violuri majoritatea oricum nu sunt raportate nicaieri iar daca sunt totusi raportate sunt raportate laPolitie si la camere de garda cu servicii medico legale unde Mihaela nu are ce sa
caute oricum), decat poate ca s-o intalni cu
persoane care au fost traumatizate mai de
mult (viol sau alte chesti) a caror motivatie de
a relationa cu Mihaela nu e mereu neaparat
aia de a adresa trauma din trecut ci alta, plus
probabil Mihaela ii confrunta si aia desigur ca plang pt ca le e rusine ca au ajuns sa
trebuiasca sa o satisfaca pana si pe Mihaela,
in halul asta li s-a deturnat tot sensul vietii, de
a ajuns sa ii faca ei terapie unui terapist…desi
de fapt in asta consta vindecarea, a dori sa
faci bine altor semeni, inclusiv terapisti, vecini,
societate, (mai ales daca esti britanic).
Asa ca pana la urma eu consider ca totul a decurs chiar natural, nimeni nu a suferit daune majore in decursul acestui circuit al comunicarilor de pe bloguri, nici nu conteaza cine e competent sau nu, Vasi l R von Siret de Bucovina nu s-a suparat si e la fel de marinimos fata de cititorii lui, textul de mai sus a ramss publicat, asa cum si trebuia, comentariul lui Irina e obscur indeajuns pt a atrage si pe cei mai pretentiosi intelectuali inclusiv Pederanger, care chiar s-avsimtit inspirat sa creeze un articol explicativ a unei chestiuni care suscita curiozitate si discutii, ce e aia queer pe lb romana, mai ales ca abia ne revenisem din marea schisma asupra homofilofil vs omofilofil, totul e spre bine plus in cea mai buna lume dintre toate lumile posibile, asa cum ar spune unul din profesorii mei preferati, Panglos.
ApreciazăApreciază
Rudolph, ce te-a enervat mai exact? Si pe cine esti furios? Pe faptul ca eu am o calificare pe care tu nu o ai si vorbesc de fapte care nu sunt ale tale? Pe faptul ca nu ma plasez pe un post de victima sa ma violezi si tu o data, ca de dragalit nu cred ca ai putea sa ma dragalesti tu? Pe faptul ca spun niste adevaruri pe care tu nu le poti inghiti? Pe faptul ca nu ma dau in vant sa privesc la lume cum se dezbraca in public? Englezii aia nu erau niste victime, era o reuniune stiintifica, se vorbea asa cum spuneam despre hot-line, adica abordarea in criza care in Ro nu se prea practica si oricum… nu prea am vazut rezultate daca se practica. Au fost niste ateliere de lucru, eu am nimerit la unul de psihodrama si s-a intamplat sa supar o doctorita plina de basini careia nu-i placea sa vorbeasca nici cu un „pacient tampit” (rolul ales de mine), nici sa joace rolul de pacient (schimbul de rol) nu o prea incanta si aia s-a pus pe urlat si englezii au vazut pe camere si Wau! Doar ca eu chestia cu Wau ce tare esti! n-am inteles-o atunci chiar daca a facut valuri. Am inteles-o mai tarziu cand am facut psihodrama in cadrul unui master, dar dupa cum spuneam, eu personal nu ma identific cu postura de agresor, desi ‘oi avea talent cu carul care a fost mereu apreciat in afara tarii, niciodata insa in Ro. Oare de ce?!… 🙂 Cat despre trecutul meu, nu ma cunosti, n-ai fost la fundul meu sa vezi ce mi s-a intamplat si nu cred sa ma fi dezbracat vreodata in fata ta pentru a ma cunoaste si nici nu simt nevoia sa o fac. Asa ca…. falsele tale presupozitii despre mine nu se pun. Da’ daca nu poti accepta si o alta parere decat a ta, e de rau ca nu esti buricul Universului chiar daca iti place tie sa crezi asta despre tine. 🙂
ApreciazăApreciază
Si apropos, masterul de care vorbeam imi da dreptul sa am acces tocmai la camerele de garda cu servicii medico-legale chiar daca nu ma folosesc de acest drept. 🙂
ApreciazăApreciază
De ce nu te folosești de ecrane? Am înțeles că trasul cu ochiul la ritualul de împerechere al animalelor crește pofta de viață. La fel și filmele horror. 😀
ApreciazăApreciază
Mihaela, să fii dramatică la momentul nepotrivit e o chestie care ți se potrivește mănușă, chiar dacă tu nu o știi. O simt eu de aici. Uite de exemplu chiar acum ești dramatică. Dar să știi că eu te plac și te accept așa. Promite-mi că nu te dezbraci ca să te cunosc. Îmi placi strict în scris. 😛
PS: n-am pomenit nimic de Rudolph, care e mama lu’ Drama Queen când se enervează… ssst! :)))
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Calaretule, tu asa faci cand n-ai pofta de viata? Te uiti la animale cum se imperecheaza si fantasmele care ti le provoaca iti cresc apetitul de a trai? Hmmm… si din care categorie animala fac parte ritualele de imperechere care te satifac pe tine?
ApreciazăApreciază
Nu am așa fantasme, dar găsesc interesantă împerecherea la rinoceri. Așa am aflat de ce sunt pe cale de extincție. În afara de vânătoare, acuplarea e greoaie, violentă și traumatizantă pt mascul. Pică ca o broască țestoasă pe spate după ejaculare și în junglă mai repede găsești ceva prădători oportuniști decât o macara.
ApreciazăApreciază
„De fapt in asta consta vindecarea, a dori sa
faci bine altor semeni, inclusiv terapisti, vecini,
societate, (mai ales daca esti britanic).”
Moooor, râd ca nebunul în birou! Rudolph mi-ai ucis depresia, terapistule!
ApreciazăApreciază
Hipocrate zice ca cel mai bine e sa incerci sa nu faci rau. Da’ am observat uneori ca se intampla miracole dupa cate un rau d’asta necesar facut cu pasiune si mare scoala de care majoritatea se feresc sa-l faca, asa cum si faptul ca cei mai multi psihoterapeuti din zona iau bani buni cultivand doar o dependenta morbida fara sa-i rezolve nicio problema clientului. M-am mai mirat iar ca sunt chiar emisiuni TV in care in loc sa fie tratata mama care e dusa bine cu pluta, i se pune sula in coaste copilului care inca mai are mecanismele alea naturale sanatoase de a se lupta cu psihopatul. Cat despre disponibilitatea de a ajuta, depinde daca te simti capabil si iti permiti sa ajuti orice, daca ala are nevoie de ajutor si o cere, daca ajutorul tau chiar ajuta, daca…. Eu una nu am chef sa ajut decat daca am pe cine si consider ca pot. Oricum, nu cred ca e prea placut ajutorul meu si n-am nevoie nici de galerie din partea unor neaveniti care mai intai iti sparg capul ca ai tinut de dobitoc sa nu o ia si mai rau pe aratura si apoi cand ala e bine, se impodobesc cu laurii tai. Si ca sa fiu sincera si sa inchei subiectul asta in care nu eu dramatizez ci voi incercati sa faceti din drama un comic de prost-gust tocmai ca nu o puteti duce…. te poti impodobi cu penele altuia, dar nu poti zbura cu ele.
ApreciazăApreciază
Da dragă Mihaela, am înțeles: un șut în cur poate însemna un pas înainte pt receptor, dar noi fiind gay ar fi mai degrabă footing (sper că așa se numește penetrarea anală cu laba piciorului).
ApreciazăApreciază
Insa am recitit comentariul re ajutor….totusi aici era vorba de un text si mie nu mi s-a parut ca era nimeni care cerea ajutor…adica zau, singura chestie pt care am zis de minim competenta nu competenta medie si inalta a fost o oarecare senzatie ca tu uneori comentezi din punctul de vedere al unui terapist cand e clar ca nu esti la serviciu, si asta e ok daca ai spirit ff caritabil, insa poate fi considerat nepotrivit in anumite situatii mai ales ca nu ai o relatie de terapist-client cu Pederanger si inca nu ai stabilit una cu mine…dar eu sunt dispus de a primi psihoterapie pe gratis daca e de la cineva asa mai necunoscut, ca totusi daca ar fi de la o persoana cu care chiar as dori sa interactionez ca client, in primul rand nu ar fi pe gratis, chiar as considera impropriu sa fie pe gratis, plus, ca orice client platitor ar trebui sa am minime informatii despre educatia si certificatele de competenta respective plus si ce tip de terapie e oferita, pt ca desigur ca ori as avea trimitere de la un medic pt anumite afectiuni si cu o recomandare cat de cat minim descriptiva la ce fel de terapie sunt trimis, ca sunt mai multe,
si nu toti terapistii le folosesc pe toate sau sunt certificati in toate, sau daca m-as duce fara trimitere desigur ca as incerca sa ma informez si eu cum pot de pe Google sau wikipedia pt ca sa nu risc ca eu, de ex cu atacuri de panica, sa ajung din intamplare la cineva care ofera terapie gestalt care sa ma puna sa ma dezbrac brusc in pielea goala si sa incep sa tip sau ceva de genul, ca daca patesc asa ceva, pot sa zic clar ca probabil imi trece panica pe loc, doar ma ingrozesc mai simplu, fara nici o panica, asa natural si total fiziologic si
o iau la goana !…desi desigur reprezinta si asta o vindecare chiar rapida prin flooding probabil, adica eu nu zic sa nu mai existe terapisti gestalt, doarbsa nu ma trimita cineva nepregatit asa la unul, ca totusi panica aia ca panica, e a mea, face parte din mine, parca as dori sa ma despart mai lent asa de ea, daca e chiar sa ma fac bine, nu asa de brusc de nivel sa-mi treaca panica dar sa fac infarct !
Insa, daca e pt scop educativ pt tineret si reclama asa pt tine, ca sa vada toata lumea ca eu am incredere in terapie si diversi terapisti acreditati, asa ca Mihaela, eu sunt dispus sa fiu client in
public pe gratis al lui Mihaela, pt ca sa
fie clar ca eu o consider un terapist
minim competent. Plus eu pot suferi
asa oricum teoretic de destul de multe,
nu stiu cat de valide sunt chiar toate
diagnosticele posibile din ICD sau DSM, (in afara de cateva afectiuni mintale sau unele deficiente destul de clare care au fost descrise de veacuri in diverse culturi sub diferite nume, insa de alea am fost norocos sa nu sufar inca, desi stiu ca ma paste o dementa vasculara la un moment dat plus minim 1/5 adulti risca sa sufere un episod depresiv major in viata plus desigur de diverse anxietati nu scapam decat putini, mai ales in mediu urban pe cale de globalizare…nu mai stiu altele asa de bine, insa uite, poti sa alegi tu Mihaela de ce anume ai dori sa sufar, si fara misto, chiar resimt ca ai acest impuls saritor, este ok sa imi propui sa sufar de o afectiune si sa imi pui intrebari si eu sa-ti povestesc si tu sa imi propui un plan terapeutic…insa te rog sa fii calma ca eu sunt nevricos plus nu stiu sa ma exprim in cuvinte asa de bine.
ApreciazăApreciază
Ai pus punctul pe y Rudolph. Eu nu mă văd client, tu la fel. Deci Mihaela, ce ar fi să îți lași trusa de competențe acasă și să stai la o cafea cu noi ca între prieteni?!
ApreciazăApreciază
Pai eu m-am enervat doar initial, apoi am vrut sa-mi revars nervii in mod pe care l-am judecat ulterior ca injust si neetic fata de toti, (inclusiv Mihaela), drept care am precizat ca NU am mai acuzat-o de incompententa, ca doar NU am mai scris acel comentariu, si pe urma am evaluat revenind ca totul merge ca si mai inainte, deci nu s-a suparat nimeni mai rau decat era initial, si pt mine asta a fost exact asa ca in viziunea ptof Panglos, si asta e bine.
Asa ca NU inteleg intrebarea re de ce sunt nervos, ca NU sunt, a durat doar o secunda aseara. Plus repet am RENUNTAT de a scrie evaluarea incorecta facuta la nervi cum ca mi-a venit sa scriu ca Mihaela e incompentetenta, si pot preciza acum chiar simai calm si mai clar ca parerea mea e ca Mihaela ESTE minim competenta in activitatea ei profesionsla, ba chiar mai mult decat minim competenta pe destul de multe aspecte ale meseriei ei complexe, (care nu includ totusi trauma acuta, insa nici pe aia nu zic ca e incompetenta, ci doar minim competenta, si este BINE ca Mihaela a decis sa nu lucreze in camere de garda acute medico-legale, atat pt ea cat si pt altii, ceea ce este BINE pluss denota chiar un grad de competenta crescuta in ceea ce priveste propriile alegeri din partea Mihaelei.
Disclaimer: aceasta evaluare este in scop de entertainment, deoarece eu nu ma simt si nici nu sunt si nici nu voi fi vreodata expert
acreditat pe evaluari de competente ale unor diverse meserii din nomenclatorul regasibil inRomania din trecut, prezent, sau viitor, ci doar amator fantezist global fan al tuturor meseriilor di al oamenilor care se chinuie sa munceasca.
ApreciazăApreciază
Rudolph, vorbeam pe marginea temei deschise din punctul de vedere al abordarilor care se pot aplica. N-am incercat deloc sa fac cuiva terapie aici, ba chiar am subliniat ca nu mi se pare etic sa o fac pe un blog. Mi-am expus sincer parerea mea generala despre tema deschisa. Faptul ca tu te-ai simtit amenintat si te-ai identificat cu un posibil client, ar trebui sa-ti dea de gandit dar nu e vina mea, iar faptul ca ai spus ca te-ai enervat pe mine consider ca imi dadea dreptul sa intreb de ce. Chestie cu competentele mele si accesul meu in serviciile de medicina legala, iar sunt chestii care nu te privesc pe tine si nici in ceea ce privesc deciziile mele n-am de ce sa ma justific in fata ta, nici de ce sa iti cer parerea. Am o calificare care imi da dreptul legal si care nu are nimeni dreptul sa mi-o anuleze asa ca e treaba mea ce fac cu ea si n-as fi vorbit de ea daca nu faceai tu afirmatii nefondate despre mine. Cat priveste oferta ta de a juca rolul de pacient, consider ca provine din dorinta ta de a iesi in evidenta si nu dintr-o nevoie constientizata de ajutor, asa ca nu vad de ce te-as ajuta. Asa ca desi… fondul tau zbiara dupa ajutor, eu nu vreau sa te ajut si esti cel mai putin calificat sa ma judeci pe mine de ce n-o fac. In conditiile respective, avand in vedere ca homosexualitatea era pana nu demult incadrata ca boala in DSM si tratata in consecinta, eu una o consider cel putin anormala si nu vad de ce as face plecaciuni in fata ta fiindca esti tu fenomen al naturii si trebuie sa fi protejat.
ApreciazăApreciază
Am citit cu atentie. Sunt de acord cu observatiile tale pertinente in legatura cu tinuta mea comunicativa inadecvata din seria comentariilor mele de mai sus care se refereau la tine (Mihaela). De obicei evit sa am interactiuni asa de confruntativ directe cudiverse persoane, chiar daca le cunosc, daramite daca nu le cunosc, nici macar in gluma…adica eu sincer in mod real sunt o persoana care poate fi descrisa de ff multi ca avand „un bat in fund” plus care tinde sa comunice oarecum in limbaj de lemn plus evitand dezordinea publica, ceea ce nu e adecvat chiar mereu in timpul liber. Plus poate crea situatii de neintelegere masiva atunci cand comunic cu oameni care vorbesc limbi straine si provin si din culturi straine, mai ales, am remarcat, in randul persoanelor cu studii superioare de tip uman, un anturaj carre este chiar cultural strain pt mine in oricare limba ar comunica. Zau, pe bune, adica eu nu am avut niciodata cunoscuti de timp liber sau chiar asa de familie in copilarie, care sa fie absolventi de fac de literatura, arte, istorie, psihologie din asta de tip interpretativ si terapeutic, etc. Adica pana si bruma de psihologie despre care stiu e asa din aia cu aplicatii in economie pt ca parintii mei sunt economisti asa ca desigur ca si la mine in casa se discuta despre economia behaviorala sau chestii de behaviorism economic, (desi nici acum nu as sti sa zic diferenta intre astea, insa pot sa zic ca eu si acum despre ce mai e nou in psihologie aflu intamplator din articole din astea din Wall Street Journal sau The Economist, cat despre critica de arte aflu din Time si din ziarele gratis de la metru…pe bune, nu glumesc.) Doresc totusi sa fac o precizare si sa pun si o intrebare.
Precizarea se referea la identificare. Eu initial desigur ca m-am identificat cu copilul din povestea scrisa de Pederanger. Asta a fost o chestie nu neaparat bazata pe poveste insa ceva aproape automat din partea mea cand citesc o poveste cu mai multe personaje sa tind sa ma identific cu unul sau cateva din ele mai mult, si de obicei chiar tind sa ma identific cu underdog. Plus daca in vreo piveste apare unul mai slab si necajit aparent asuprit de un bully mai tare, chiar fara sa vreau o sa tin cu David, nu cu Goliat, desi ma rog, daca Goliat e descris asa mai complex, la un nivel mai deliberativ rational secundar incep pe urma sa ma gandesc, curios, si la perspectiva lui Goliat. Si cand tu ai zis in primul comentariu ca „nu asa reactioneaza cine a fost violat”, plus pe urma ai inceput sa dai exemple de terapie profesionala, abia atunci am observat eu ca tu vedeai pe David ca pe un potential client, ca mie asta nu-mi trecuse prin cap, pt ca realmente eu ma feresc cat pot sa fiu pe langa copii oropsiti, zau, pe bune, ca stiu ca m-ar afecta asa de mult incat as deveni total incompetent, as incepe sa dau cu barda rau de tot, indiferent de daca e spre binele cuiva, as reactiona instinctiv, si asta nu e bine….asa teoretic deliberativ. Si abia atunci cs tu ai adus „clientii” in discutie, plus eu in paralel incercand sa ma temperez pt ca urma sa comentez ceva in cuvinte, in mediu public, totusi, fata de un text care mie mi-a placut ca text si referitor la care am deslusit ca transmise emotii bine descrise, aproape de autenticitate, (si fara presupozitia total aiuristicaa SF ca Pederanger ar scrie despre el insusi, insa scria cu intelegere si empatie autentica despre David…ma rog, nu ala Biblic, ci un David al meu textual narativ literar), abia atunci am ales sau mi-a venit sa ma identific cu un potential „client”, plus sa imi permit sa fac si niste comentarii mai „suparate”, asa de fapt de frustrare fata de circumstantele lumii, inclusiv si aia in care exista clienti, dar si aia fara clienti, fata de „univers”, in care tu veneai asa ca Ioana D’Arc, totusi cu o oarecare experienta reala insa probabil si manata de acel impuls empatic si bine intentionat de a sari in ajutor, acelasi impotriva caruia eu tocmai ma abtinusem sa ii cad prada, si realmente am exagerat pt ca am reactionat exact la fel de gresit cum as face daca de ex ar fi in fata noastra un copil cazut, si eu vin dintr-o parte si tu din alta, zau, Mihaela, sincer zic, spre rusinea mea eu probabil ca in loc sa stau sa lucram in echipa, cred ca te-as fi imbrancit ca nu cumva sa ma incurci in goana mea sa salvez copilul…desi desigur ca asta nu ar fi profesional, dar de aia si zic, dandu-ma exemplu rau, ca sa vezi cat de si mai incompetent as fi eu intr-o camera de garda medico-legala.
Si dupa aia, m-am gandit si la tine, dupa aia mai rational, ca totusi stiu ca esti om bun plus profesionist. Doar am vrut sa explic. Desi nu conteaza, si NU pt ca „sa ies eu bine sau destept”, ci tot cu gandul la David, efectiv mi-am permis sa pun problema competentelor si incompetentelor asa in cuvinte…dar am dat si Disclaimer, pe care tu (din pacate) ai ales sa-l interpretezi jignitor fata de tine, dar NU asta era intentia mea.
ApreciazăApreciază
Intrebarea se refera la afirmatia ca „fondul meu zbiara dupa ajutor”. Nu disput insa nu am inteles despre care fond e vorba ? Ala ca fac comentarii prea lungi ? (Ca pe asta il stiu…de la prima compunere pe care am scris-o in clasa a 2a plus pana la ultimul comentariu fata de comentariile mele de pe blogul lui Lospa unde am comentat mai recent…zau, si la serviciu, nu numai la scoala…feed back-ul primit de la oameni totusi credibili si reputabili, cu talent de educator si nu numai, chiar si de birocrati, sefi sau colegi, a fost sa ma implore sau sa-mi
ordone, „Mai concis !” Sau despre care alt fond e vorba ?
ApreciazăApreciază
Văd că oricum aș da-o se ajunge la competențe. Nu știu voi ce faceți, dar eu nu mă prea distrez, blogul fiind clar ceva fără pretenții profesionale. Nici măcar clipuri muzicale nu pot să postez just for fun.
ApreciazăApreciază
Sunt foarte trist Mihaela că tu ca medic mă consideri bolnav. Nu mă așteptam la asta.
ApreciazăApreciază
Eu nu sunt medic, Calaretule, si nu te consider nicicum pe tine personal. Iar daca ai fi bolnav, nu mie ar trebui sa mi te adresezi. Spun doar ca s-a facut o trecere mult prea brusca de la ideea ca homosexualitatea e o boala la cea ca e o virtute de care doar cativa alesi se bucura si aia trebuie protejati si pusi pe un piedestal. Eu una n-o vad asa si nu pot generaliza un astfel de comportament uman, d’aia imi si pare ceva putin mai mult decat anormal ce se intampla. Homosexualul nu e nici un om bolnav de ciuma care trebuie evitat desi poate sa sufere si el ca orice alt om de diverse afectiuni, nu e niciun neajutorat retardat care trebuie tinut in puf sa nu se dezintegreze dar nu e niciun zeu care imparte puterile in stat, imun la orice judecata de valoare. E un om diferit de majoritatea celorlalti, cu o anumita experienta de viata, asa cum fiecare om e unic in diversitatea lui. In rest, ce face fiecare in intimitatea lui, nu ma priveste pe mine decat daca ar fi un abuz la adresa mea sau daca ar ridica niste probleme celui care practica un anumit comportament si mi s-ar adresa mie sa il ajut. 🙂 In cocluzie, imi cer scuze daca eu am abuzat de o ospitalitate prost inteleasa. Abia acum realizez ca sub aparenta de oameni tarsiti prin viata care pot accepta si duce si o opinie contradictorie fara sa faca fitze si au o baza de cunoastere destul de solida, se ascunde un fond destul de vulnerabil nerezolvat care duce la interpretari din cele mai diverse, la teama si rabufniri cu scop de aparare. In acest context ma intreb si eu de ce e asa importanta parerea mea. Si de ce e asa trist sa pierzi pe cineva care ar putea fi de partea ta chiar daca iti spune sincer in fata ce gandeste? 🙂 Nah… da’ hai mai bine sa bem cafeaua aia promisa si poate apoi o sa interactionam altfel ca deja o daduram pe lacrimogene si mai am nitel si incep si eu sa ma vait de frustrari, gol, oboseala si lipsa totala de sens si chiar ca astea sunt ultimele lucruri pe care ati avea voi chef sa le auziti acum. 🙂
ApreciazăApreciază
Imi permit sa comentez re frustrarea Mihaelei,cu gandul ca poate i se va micsora frustrarea, desi nu stiu daca imi va reusi aceasta intentie buna, ca ideea ca „homosexualitad
o boala” a avut o durata mai scurta de 100 de ani, deci asta e o nimica toata, un fleac re ideile oamenilor despre diverse boli, (atat ale tamaduitorilor cat si ale publicului general). Deci nu vad de ce ar trebui sa se simta cineva
asa de ingrijorat sau anxios in legatura cu
scoaterea acelei notiuni dintr-un nomenclator
de boli, ca doar nu e ca si cum brusc ar veni
cineva si ar scoate maladia bipolara sau guta
sau epilepsia sau scarlatina dintre bolile
oamenilor,
acestea alaturi de alte boli, fie ele acute sau
cronice fiind fost descrise de mii de ani desi
poate au avut diverse denumiri, in diverse
nomenclatoare, insa au fost descrise asa
destul de clar plus cu toate criteriile care
definesc de obicei o boala, asa gen
constelatie de semne, simptome, faze de
evolutie, diverse ipoteze despre etiologie,
tratamente propuse, etc. Pana si anticii si
medievalii cunosteau ca exista o diferenta
esentiala asa de definitie, de concept, intre
„boala” si „pacat”…mai ales intelectualii
desigur, dar si o parte a publicului larg, chiar si
daca uneori despre etiologia unor boli se
opina de catre unii, in moduri mai mult sau mai putin superstitioase, (ca doar nu vor disparea superstitiile vreodata din lume, chiar daca se mai schimba uneori, dar mai ales alea legate de boala, zau, boala e ceva asa de rau, incat e aproape imposibil sa dispara superstitiile despre boli, e ceva uman), ca e
posibil sa contribuie si pacatele uneori ca etiologie de boala, (si uneori chiar sunt, vezi de ex chiar si sexul fara condom, indiferent ca e oral, anal sau vaginal sau MM, FF, MF, etc, re
BTS), desi de obicei mai des se pomeneau poate pacatele parintilor, ale stramosilor de fapt de a 7a generatie inapoi, (gen probabil o
idee mai degraba legata de mostenire
genetica) decat strict pacatele personale.
Desi, ma rog, si asta legata de raspunderea
personala re respectarea unei discipline de
viata, de a evita pacate gen indolenta, de a nu ne spala pe maini, de a sta bot in bpot cu pisici, de a manca o carne de porc neprajita ca lumea, etc, faceau oarecum parte dintr-un soi
de regim cvasi-terapeutic de imbunatatire
personala, si de regim de viata cat de cat
echilibrat sanatos. Insa totusi nu am auzit ca
ar fi zis cineva ca deochiul sau bila neagra/
melancolia ar fi fost cauzate de pacate
personale ca singur factor etiologic…desi
desigur exista preventie asa in popor de gen
fundita rosie sau existau sfaturi terapeutice de
miscare in aer liber, baie la spa, plecat in voiaj
calare pe cal sfatuitor terapeut si angajat in
fapte bune de a ajuta furnici sa treaca strada,
etc. Dar a scris cineva vreodata ca
homosexualitatea ar fi o boala ? Zau. Pana nu
l-a batut la cap Kertbeny pe Krafft- Ebbing (sorry de spelling dar mi-a fost lene sa verific)
de efectiv nu a mai scapat de el pana nu a pus acolo o anexa la perversiuni, (desi Krafft
Ebbing, neamt totusi riguros, nici nu a vrut asa
din prima ca si-a cam dat seama ca nu prea
seamana a boala….zau, pot sa mi-l si inchipui
uneori…dar efectiv nu mai scapa de biletelele
lui Kertbeny plus s-o fi gandit, zau, medicina e
totusi asa pe cale de dezvoltare plus se vrea si ea sa fie stiinta mai riguroasa totusi, naiba
stie, o fi o obsesie, cine stie, poate de la
de la scarlatina, zau…asa s-o fi gandit Krafft
Ebbing, hai sa pun asa un mic paragraf, ca sa
nu zica lumea ca nu am adresat si asta.. )…in
fine, nu conteaza, am dat asa niste amanunte
neesentiale in fond, plus povestite fantezist, pt
ca desigur nu mereu obsesiile sunt cauzate de o reactie autoimuna la o boala streptococica,
(o chestie autoimuna uneori mai mult la copii care dezvolta diverse complicatii dupa amigdalite sau scarlatina, desi nu mereu obsesii si compulsii desigur, exista si alte complicatii plus etiologia OCD nu e mereu asa clara, mai ales la adult, plus nu orice fetish sau addictie e neaparat obsesiva, dar desigur mai sunt multe de aflat despre diverse anxietati), insa mai mult ca sa evidentiez ce
recenta e notiunea de homosexualitate ca
„boala”.
Ca totusi sper sincer ca nici Mihaela nu confunda homosexualitatea cu sodomia, si nici su…a cu prefectura. Ca ar fi prea de tot. Zau, nici macar M Radulescu nu cred ca le confunda, daramite un om realmente educat.
ApreciazăApreciază
Acum sper sincer din tot sufletul ca lumea nu va crede ca e vina unui ungur (Kertbeny) ca a fost introdusa notiunea ca homosexualitatea ar fi o boala…ca asta ar mai lipsi, tocmai ce i-au facut si statuie de inaintas istoric LGBT…zau, ziceam si eu asa ca i-a placut probabil sa faca diverse comentarii lungi pe blogul lui Ebbing si l-a sacait atata incat i-a dedicat un paragraf dintr-un articol despre crimele pasionale din dragoste gay, ca Ebbing era medic legist de felul lui, ii placeau misterele Parisului probabil, plus ce criminalitate pasionala o fi fost prin secolul 19 in centrul UE, zau…adica trebuie privit asa mai de ansamblu inainte sa dam iar vina pe unguri…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rudolph, acum am vazut comentariul asta si sunt pe jos de ras observad grija ta aparte pentru unguri. 🙂
ApreciazăApreciază
Neică Rudolph ești năucitor, mor de râs. Să nu dăm vina pe unguri că au bagat Homosexualitatea în nomenclatorul bolilor. Ia tipărește fraza asta în Clik să vezi ce iese!
ApreciazăApreciază
Rudolph, frustrarile mele nu tin de homosexualitate ci de alte incidente cotidiene si chiar is obosita. In plus, chiar n-am nevoie la ora asta nici de talmacitor nici de avocat si chiar daca as avea, nu te-as angaja pe tine sa ma reprezinti si nici de psihopati isterici nu duc lipsa. Asa ca… fa-ti si tu o viata a ta si nu te mai baga sa-mi interpretezi mie toate dialogurile si sa tragi concuzii anapoda despre lucruri despre care nu ai idee. Cat priveste boala autoimuna… poate ca e inradacinata intr-o amigdalita din copilarie, dar cu siguranta nu duce la nicio tulburare obsesiv-compulsiva si nici la anxietate decat poate daca se gasesc niste persoane „binevoitoare” care iti aplica o portie de hipnoza bunicica la fiecare intalnire in baza unei portite vechi lasate deschise. Oricum eu pana acum n-am gasit nicio legatura intre afectiunea autoimuna si anxietate. Asa ca nu e chiar lipsita de continut povestea cu deochiul. Cat despre tulburarile obsesivo-compulsive ce le pot dezvolta unii dupa un presupus viol, am vazut mai degraba o delasare si o indiferenta pentru curatenie decat o mizofobie + o obsesie pentru curatenie. Cel putin la persoanele intalnite de mine dupa un viol. 🙂 In consecinta, nu ma intereseaza prea tare de ce bati tu apa in piua, dar daca vrei sa ma mai impresionezi cu nu stiu ce mandra „violata” care trebuie sa mai scoata niste bani de la un fraier restant sau sa il oblige pe ala sa tina de ea ca altfel il da pe mana politiei si face o criza de isterie, chiar ca sunt satula de denaturarea unei povesti vechi si dramatice in aceasta adevarata industrie de curve incompetente care tin mortis sa se identifice cu victima pentru a mai obtine niste avantaje. Si uite, asta e un incident care ma frustreaza fiindca ma oboseste fara rost. 🙂 In consecinta, da cafeaua aia si hai sa ne ocupam de cazurile care chiar merita atentie. Ca nu e asa mult de cand a nimerit la mine o pustoaica de nici 16 ani, dusa de niste colegi cu masina pe un camp si facuta harcea-parcea si nu e deloc indiferet sa vezi asta si sa auzi cum abia putea sa lege 3 cuvinte, dar sa mai si tipe ca a fost violata. E trist cand se intampla asta, e nevoie de un suport extraordinar si e pacat ca din cauza unor psihopatei isterici care isi dau in stamba sa ajungem la indiferenta fata de astfel de cazuri reale si triste.
ApreciazăApreciază
Ok. Am inteles. Sunt de altfel de acord cu tine cu abordul tau in traumele acute. Imi pare chiar bine ca esti tu acolo pt ca in realitate nu mai vrea nimeni sa ofere servicii clinice directe la oameni, mai ales in urgente, nici macar asistentii medicali nu se mai baga la asa ceva in zilele noastre. De fapt, pe bune, si eu eram obosit. Identificarea mea cu
underdog-ul David nu fusese isterica ci una
comuna de cititor de povesti in care eu, de ex,ma identific uneori chiar si cu Dopey mai mult decat cu Doc, dintre cei 7 pitici din Alba
ca Zapada.
Dar just in case trece pe aici un elev/student
adevarat totusi, (ca eu mereu ma gandesc la
tineret), http://www.health.harvard.edu/blog/can-an-infection-suddenly-cause-ocd-201202274417 (asta mai recent din
2012, in care opineaza chiar un psiholog, care nu pare a-i infirma pe altii din 2001, din 2005, din 2009, din 2010, din 2011, nici un capitol
de 201 pagini despre aceeasi chestiune revizuita pe ultimii 10 ani gasibil in engleza, franceza si spaniola intr-un tratat european,
totusi reputabil, care desigur ca doar ridica intrebari, desigur ca nu transeaza
in mod definitiv vechea problema de
nivel filozofic a fiziopatologiei germane din
ultimele cateva sute de ani, aceea re daca oare inflamatia are vreun rol in ceva, daca nu
strict etiologic macar fiziopatologic, si prin
urmare daca o fi bine sau nu sa se vanda/
consume o aspirina Bayer pe zi in piata
publica in plus de un mar pe zi, pt mentinerea
sanatatii generale, sau o fi mai bine sa punem
marul pe capul unui tanar, aflat in fata unei salcii in a carei scoarta sa scrijelim o inimioara, in care sa scriem Rudolph + David,
si sa ne jucam de-a Wilhelm Tell…comentariul asta chiar a fost cam isteric, recunosc ! 201 pagini, zau…chiar credeam ca sunt povesti romantice !
Disclaimer: si Mihaela are dreptate, deoarece nu se stie, plus nu era strict vorba de boala
OCD asa in general, ci de un sindrom cu debut acut, un soi de subset conceptual
teoretic al unei boli, desi indemnul tuturor e
ca mai trebuie bani de cercetare, deoarece in stiinte probleme nu sunt niciodata transate.
Zau, in loc de „au trait fericiti pana la adanci
batranete”, maj articolelor astora se termina
cu, „mai e nevoie de cercetare pana la adanci
batranete”…pana si M Eminescu a scris parca
niste poeme filozofice despre savantii astia
germani care stau asa intr-o mansarda langa
o lumanare, insa habar nu au ce frumos e la
craci, in natura, dar a scris cu simpatie si
despre ei, parca, de aia i-am mentionat si pe ei, in mod desigur patriotic).
Zau, eu nu ma cert, si in nici un caz nu eram avocat. Eram la o cafea. Am si eu acelasi acces la acelasi Internet ca majoritatea. Citesc, ma mai uit la poze, ce sa fac altceva, asa ca mai toti crestinii, duminica…
ApreciazăApreciază
Studii d’astea statistice pentru promovarea unui medicament am vazut o gramada, dar dupa parerea mea n-au nicio relevanta… decat poate ca un potential de sau probabilistica. Adica daca 10 dintr-un lot de 15 au OCD si au avut si o infectie cu streptococ in copilarie, sigur cauza OCD e streptococul fara a se lua in calcul variabilele independente. Asa cum daca 30 de bolnavi din acelasi spital carora li se administreaza tratamentul x raporteaza ca dupa o doza de 200mg au facut diaree si au varsat, sigur doza de 200 duce la diaree si varsaturi fara sa se tina cont de mancarea stricata consumata de astia cu o seara inainte. Devine ridicol ca in bancul ala cu puricele caruia i s-au taiat toate picioarele dar nu mai poate sa sara ca a fost imblanzit de melodia fredonata. 🙂 Cat despre DSM 3, era totusi o scala de evaluare diagnostic destul de completa dupa care s-a lucrat ani de zile. Eu una am prins-o si p’aia si nu era chiar de aruncat avand in vedere ca e mama tuturor scalelor actuale. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu vreți voi să vorbiți un limbaj comun curvelor isterice banale, ca să înțeleagă și gay-sta care dă pula la supt în păpuriș ce naiba e OCD?! 🙂
ApreciazăApreciază
Fiindca tot ne sunt gazde rabdatoare, sa explicitam si pe intelesul curvelor isterice din papuris ce e OCD. Prescurtarea e in engleza si inseamna tulburare obsesiv-compulsiva. Mai pe larg, asta trage concluzia ca daca ai avut streptococ in copilarie o sa faci mai tarziu o obsesie pentru ceva pe care cu cat vrei sa o stapanesti mai tare cu atat scoate coltii mai rau, ceea ce eu nu prea cred fiindca si pe mine ma pasioneaza pustile, da’ nu cred ca ma obsedeaza inca, devreme ce nu visez decat noaptea ca trag cu ele. 🙂 Apoi, mai vorbiram de OCD cand veni vorba de niste treburi asa mai neortodoxe cum ar fi spre exemplu sa-ti iei o p..la in cur, ca unii cred cu staruinta ca dupa un astfel de eveniment neasteptat faci o obsesie pentru curatenie. In baza acelorasi stadii psihanalitice insa, ba chiar din vazute, eu ii zic ca ce mi s-a aratat mie, nu doar ca nu prea par obsedati de curatenie, da’ le e cam frica si sa se stearga la… locul faptei. Da’ daca vorbim strict de curatenie la locul de munca, nah… si eu visez uneori ca trag cu mitraliera si nu ma consider obsedata fiindca totusi ma gandesc ca o pusca cu luneta e mult mai potrivita si mai pasnica. Acum sper ca te-ai lamurit cum sta treaba cu dezordinile astea americane si nu te mai simti exclus din discutiile din casa ta. Desigur ca eu ca om care viseaza la pusti (bine recunosc… uneori si la pustoaice) iau in calcul orice variabila independenta ca de exemplu locatia, coordonatele, structura geologica, etnografia… si nu pot sa generalizez. Asa ca desi ma acrediteaza asta cu adjectivul „cel rau” eu zic totusi ca nu sunt chiar un Erik… Poate un walther asa mai mititel dar cu toate dotarile. 🙂
ApreciazăApreciază
Craving for candies is a disease then. Damn you streptococcus musculus!
Gazda s-a relaxat deși tocmai a fost confirmată de oaspetele cu masterat în camere de supraveghere drept curvă de baltă. :))
Să fie primit.
ApreciazăApreciază
Pai da, ca parca sunt tot eu vinovata ca n-ai tu virgule… Nah, daca te ajuta cu ceva, si eu is boul baltii si nu ma mai strofoc atat. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Dar nu te acuzam, dragă (ochi dați peste cap, degețt mic ridicat în eter)! Eu doar jonglam cu niște diacritice, fără să fi vrut să-ți fac poftă că nu te știam consumatoare! :))))
ApreciazăApreciază
In primul rand ca aceasta caracterizare comportamentala nu ma reprezinta pe mine. Poate pe tine, dar asta nu e treaba mea. In al doilea, aveai cateva posibilitati simple vis-a-vis de modul de a jongla cu gramatica: sa ma informezi pe mine ca tu esti o curva isterica care nu pricepe ce e OCD-ul si tinand cont ca n-ai explicat tu daca stiai ce e, oarecum ai avea sanse sa te incadrezi ca… ceea ce justifica modul meu de adresare, sa ma rogi pe mine sa le explic unor potentiale „curve isterice” care iti viziteaza blogul ce e OCD-ul sau, daca ai fi pus o virgula in plus, as fi putut sa ma simt eu jignita de apelativul tau neintemeiat folosit la adresa mea. Dar cu asta m-am obisnuit in ceea ce te priveste si consider ca o faci doar pentru a te da in stamba. Am adus aceste explicatii pentru a intelege ca jocul tau cu virgulele (diacriticele sunt altceva) poate duce la interpretari din cele mai diverse de care nu ma fac eu vinovata. 🙂
ApreciazăApreciază
Dar că o fac ca să ne distrăm împreună, asta n-ai luat în considerare?! Cred că da, dar ești prea profi ca să te dai în stambă cu bulangii. Hai Mihaela, dă drumul la un nasture, suntem între noi, oamenii!
ApreciazăApreciază
Pentru a-ti da drumul la nasturi trebuie sa te simti in siguranta. Din nefericire, din ce in ce mai des eu ma simt precum Alice in Tara minunilor „printre oameni” doar ca in comparatie ce ea, nu ma intereseaza careul 8 fiindca acasa la mine sunt deja regina macar ca intalnesc din ce in ce mai multi in cale care confunda smerenia cu supunerea si ar vrea sa ma converteasca prin forta. 🙂 Sa ne amuzam impreuna? Hmmm… tu chiar crezi ca e asa simplu sa te joci cu mine? Sa ma inveti pe mine la varsta mea sa ma joc?
ApreciazăApreciază
Mihaela, acel articol nu era din ala „de vandut medicamente”. Eu l-am oferit cu prietenie, nu ca sa argumentez ceva. Am avut asa o senzatie scurta chiar de tristete pt ca mi-am amintit de cand o fosta relatie a mea cu „Erik cel Rau”, (de care m-am despartit cand am plecat ultima oara din Romania si desigur ca nu era rau, era om ca toti oamenii, ca mine, doar ca asa l-am poreclit eu in gluma relativ la relatia noastra care se destrama, si care desigur ca nu s-a destramat din cauza lui, ci a a noastra amadurora care nu putea comunica), pt ca nu era atent la mine, ci avea
agenda si preocuparile lui si schemele lui, deci
un dialog real era imposibil, chiar daca afirm
clar ca nici eu NU ma pricep sa comunic inteligibil si e posibil sa folosesc cuvinte care pot trezi asa reactii sau raspunsuri total aiurea si off topic la altii. Dar nu sunt suparat, si desigur ca nu cred ca esti ca Erik…el era chiar mult mai „rau” decat tine !…ha ! Ha ! Eu raman dispus sa conversam in continuare la cafele ca blogul lui Pederanger e tolerant si primitor ! (Culmea e ca relatia cu Erik a pornit tot intr-o cafenea…am avut o intreaga strategie de a-l seduce acolo…dar nu asta incerc acuma…doar glumeam)
ApreciazăApreciază
Am vazut articolul dar… talentul meu la limbi e relativ redus si… sunt cam lenesa la tradus din limbi pe care nu le-am mai vorbit de ceva mai multa vreme. Da’ la asta esti tu bun si ma bazez cu incredere pe tine atunci cand gogu meu traduce 1,2,3, aprile, mai… 🙂 Nah ca sa vezi ca spre deosebire de Erik, eu te ascult chiar daca nu iti cant in struna ceea ce ar putea sa ma apropie nitel de apelativul „cel rau” atribuit…. desigur lui Erik. Si chiar nu ma gandeam ca mi-ai face curte, dar acum ca te-ai disculpat asa indirect… nah, imi mai dadusi o tema in plus de gandire. Bag seama ca vrei sa ma vezi inhibata, timida si suficient de stangace cat sa iti torn cafeaua in poala… Ca eu asa sunt cand incepe sa imi placa careva. 🙂
ApreciazăApreciază
Sau povestea Mihaelei și a lui Rudolph cel Rău! :)))))
ApreciazăApreciază
Uite un subiect mișto: Povestea lui Rudolph și a lui Erik cel Rău!
ApreciazăApreciază
tu chiar daca scrii rar ramai scriitor 🙂
dualismul gemenilor in povestea ta si numa refer aici la pustiul care confunda dragostea si daruirea cu sexul lucid 🙂
ApreciazăApreciază
Pandhora închide capacul și așează-te bine cu fundul pe el, că cine știe ce-ți mai scapă! :))))
Ah da, mersi pt laude! 🙂
ApreciazăApreciază
Ca muiere str8 pot să-ţi spun că se aplică şi în dragostea eteristă.
Şi nu-i nasol când e doar acid. Nasol e când e otravă mascată în acid.
ApreciazăApreciază
Muierea str8 e deosebita mult de aia ne-str8? Sincer nu pricep ce e dragostea eteristă și acidul. Azi nu.
ApreciazăApreciază
Muierea hetero nu e bărbat gay – targetul tău de bază.
Tu defineşti dragostea bărbatului gay ca fiind acidă. Eu te asiguram că e acidă şi a bărbatului hetero.
ApreciazăApreciază
Cu ajutorul acestor comentarii interesante tocmai am cautat pe Google sa aflu cam cat de acida e dragostea barbatilor in general, (indiferent de orientarea lor sexuala) si am aflat ca daca e mai acida decat minimumul acceptabil de aciditate carear fi un pH de 7,2, asta poate insemna ca e posibil sa existe un blocaj pe una din veziculele seminale, iar daca nu e de loc acida, ci exagerat de bazica, cu pH peste 7,8 (cf OMS), sau peste 8 in regiunea geografic-culturala a Americii de Nord, exista o probabilitate ca individul respectiv sufera de o infectie.
ApreciazăApreciază
Nene ce aveți? Nu e o chestie de pH aici. Și substanțele caustice sutură. Știți bine la ce m-am referit. Nu știți, luați-vă un jet de spermă în ochi și vorbim.
ApreciazăApreciază