Miike Snow – Genghis Khan

Mă ucide această piesă, dar videoclipul mă învie și o iau de la capăt iar, și iar!

Să te îmbeți cu muzică, să dansezi în gând, să plutești drogat de ritm spre tavan poate fi periculos de necesar.

Doar dacă ești viu!

 I know there’s no form
And no labels to put on
To this thing we keep
And dip into when we need
And I don’t have the right
To ask where you go at night
But the waves hit my head
To think someone’s in your bed

I get a little bit Genghis Khan
I don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me
I get a little bit Genghis Khan
Don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me

And the lights, they glow
Like I just lost the world war
And the scene slips away
To the evenness I fake
It’s a cheat somewhere
Cause I don’t really want you, girl
But you can’t be free
Cause I’m selfish, I’m obscene

I get a little bit Genghis Khan
I don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me
I get a little bit Genghis Khan
Don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me

I wanna make up my mind
But I don’t know myself
No I don’t know myself
I wanna make up my mind
But I don’t know myself
No I don’t know myself
I wanna make up my mind
But I don’t know myself
No I don’t know myself

I get a little bit Genghis Khan
I don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me
I get a little bit Genghis Khan
Don’t want you to get it on
With nobody else but me
With nobody else but me

Anunțuri

48 de gânduri despre „Miike Snow – Genghis Khan

  1. Mie Gingis Han mi s-a parut ok, dar mai mult mi-a placut Waterloo ! Habar n-am ce cuvinte contine acel cantec, nu am reusit niciodata sa inteleg cuvintele cantate, si numai de vreo 2-3 ori am facut efortul de a asculta atent cantecul pe bucati, repetandu-le pana sa inteleg ce zice, (unul din cazuri fiind Will You Still Love Me Tomorrow, de dna Carol King, despre care am zis si pe Facebook), si de ex chiar si acum sunt total uluit ce am observat (cu ajutorul lui Mihaela pe acest blog) ce mi-a scapat din Non Je ne regrette rien, cantat de dna E Piaf, chestie pe care daca o observam e posibil sa fi banalizat total cantecul pt mine in loc sa mi-l aleg asa ca motto de viata.

    Insa desigur melodia lui Gingis Han e ff antrenant saltareata, nu cuvintele conteaza asa de mult. Mie mi se pare similara cu niste melodii folclorice din zonele Romania-Bulgaria-Ucraina, numai ca nu stiu exact care, ceva gen sarba sau batuta, asa gen darla-darla, hop hop tot pe loc…similar in mare parte si cu melodia cantata la inc decadei 70 de dna Dalida, numita chiar Darla dirla da da, francezii, de la dl Debussy incoace, cf wikipedia, fiind mai inaintasi decat nemtii in ceea ce priveste muzica si arta moderna, Gingis Han insa fiind nu un un simplu emul, ci un cantec original deosebit de onorabil de la sfarsitul acelei decade 70, o decada aparent amintita cu drag de diversi oameni cu care interactionez, insa care mie nu-mi zice mare lucru decat amintirile unor povesti din familie. De Waterloo imi place poate mai mult pt ca imi e mai familiar, (si cand ma gandesc la muzica lui, mie, om desigur afon fiind, mi se pare chiar similara cu muzica militara turca a fostului Imperiu Otoman de epoca tarzie, orchetrele alea de mehterani sau cum naiba le zice), ca in casa la noi, cand eram mic, mereu punea mama sa cante Abba. Acum ca ma gandesc mai bine la alte melodii Abba, mie mi se par similare si cu alte muzici civile populare in Turcia prin sec 19. Dar asta nu e ceva rau. E ceva asa istoric, plus istoricul competitiei Eurovizion nu e totusi acelasi lucru cu istoria razboaielor reale din
    Crimeea. De aceea nu cred ca trebuie sa ne fie frica daca auzim numele ala de groaza Gingis Han, repetat in continuu, (desi recunosc ca suna oarecum aiurea, asa cum ai canta, Stalin si poporul rus fericirea ne-au adus pe muzica populara), insa putem aprecia melodia si estetica comicului contrastelor.

    Apreciază

    • Rudolf ești nostim dar pe lângă subiect.
      1. Nu există nimic care să lege cele trei melodii în afara numelui conducătorului mongol.
      2.Videoclipul este o poveste în sine. Se vede că nu l-ai văzut, că te prindeai că finalul pică fix pe tema gay cu copii plus „scandalul” Barnevernet VS români.

      Apreciază

  2. Interesanta intrebare pune si Carol King, desi nici filmul nu e de aruncat la gunoi… Chiar, ce face diferenta intre placere si magia unui moment ce dureaza peste vreme? 🙂 Tanti asta care imi place mie mult, incearca sa dea un raspuns… raspunsul ei. Da’ fiecare cu raspunsurile lui… 🙂

    Apreciază

  3. Si eu am auzit de titlul acelui film Bollywood My Name is Khan insa nu l-am vazut.
    Dar despre ce film era vorba mai sus in asociere cu cantecul Will You (Still) Love Me Tomorrow compus de dna C King ? Ca eu nu stiu decat cantecul, nu stiu nimic despre un film, habar nu am nici daca e asociat distant vreunui film gen coloana sonora. Adica as fi curios, daca ar exista un film asociat acelui cantec, sa aflu despre el. Ma rog, stiu ca pot sa caut, dar am bateria pe sfarsite.

    Apreciază

    • Ha ! Ha ! Ce am gasit ! O comedie romantica gay din Taiwan din 2013 in lb chineza mandarina intitulata chiar „Will you still love me tomorrow ” (in original Ming tian ji de ai shang wo), in care apare la un moment dat in coloana sonora si cantecul despre care vorbeam, desi e fapt titlul original al cantecului compus de dna Carole King era Will You Love Me Tomorrow, dar in versuri zicea si Will you still love me tomorrow,
      Tonight you’re mine completely
      You give your love so sweetly
      Tonight the light of love is in your eyes
      But will you love me tomorrow

      Is this a lasting treasure
      Or just a moment’s pleasure
      Can I believe the magic of your sighs
      Will you still love me tomorrow

      Tonight with words unspoken
      You say that I’m the only one
      But will my heart be broken
      When the night meets the morning sun

      I’d like to know that your love
      Is love I can be sure of
      So tell me now and I won’t ask again
      Will you still love me tomorrow
      Will you still love me tomorrow
      Will you still love me tomorrow
      Will you still love me tomorrow.

      Si, acum inspirat de lb chineza, am gasit si o versiune separata (fara legatura cu filmul) a cantecului de mai sus si in lb chineza !!!! Ha ! Ha ! Multumesc, Mihaela !

      Apreciat de 1 persoană

    • Nu ai pierdut nimic. Filmul indian e pentru ăia care au afinități culturale zonale. Eu zic să rămâi pe nordici, măcar ăia nu se cacă în mijlocul străzii, dimineața când ies de sub cortul făcut din pături.

      Apreciază

  4. Haaaaaa ! Haaa ! Abia acum am vazut tot videoclipul lui Pederager, ca eu credeam ca e doar o versiune moderna a cantecului german de la Eurovision din 1979, si tot ma uitam la videoclip si vedeam imaginile asa mai retro, dar in sinea mea tot asteptam sa inceapa, ca in cantecul din 1979, Hu, ha, hu, ha… hu, ha, hu, ha…https://www.youtube.com/watch?v=B_ZKxA25nk8

    Zau, chiar am fost initial dezamagit…desi desigur ca si videoclipul asta suedez e total OK, coregrafia e misto, mi se pare un colaj artistic chiar adorabil de estetic plus total PG…insa din pacate nu avea ce voiam eu…Hu ha !!!

    Haaa ! Haaa ! Ce m-am distrat ! Multumesc, Pederanger, ca prea ma chinuisem zilele astea cu ingrijorarile politico-electorale UE, (inclusiv, indraznesc sa zic, sa citesc cu atentie serioasa sporita atatea articole de analiza postate de Viski pe Facebook pt ca sa ma decid caruia sa-i dau Like), si acum in sfarsit am avut ocazia sa rad in continuu cu ocazia acestui articol…(de mine insumi desigur, nu de altii).

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mda… ma bucur ca ti-am dat de lucru. 🙂 A mai fost folosit si in alte filme. De exemplu, fara a fi coloana sonora, apare si in filmul Dirty dancing. Te provoc sa-l gasesti, daca chiar vrei sa ne jucam de-a cinefilii. Eu eram sigura ca este in film si l-am gasit. 🙂

    Apreciază

    • Uite ca nu stiam. Dar eu nu am vazut nici Dirty Dancing. Eu nu sunt henul ala de cinefil care e atent la felul asta de detalii si le mai si retine, mai ales daca au deva face cu detalii muzicale sansele ca eu sa retin ceva sau chiar sa caut sunt minime. Eu sunt un cinefil mult mai superficial plus total afon !

      Apreciază

    • Parca am auzit melodia asta undeva, habar nu am unde, si parca era cantata intr-un ritm usor mai rapid. Nu tin minte contextul, asa ca nu imi zice nimica asa la prima ascultare, desi parerea generala pe care mi-am putut-o formula este ca pare a fi o melodie clasica de curent romantic europeean de secol 19, probabil un cantec mai scurt gen slagar-sonata de pian, nu ceva care apartine unui spectacol mai mare gen opera, nici macar concert nu cred ca este, (desi in legatura cu asta nu sunt sigur pt ca a existat la un moment dat, am impresia, un trend mai cvasi-proto-precursor-post modernist clasic premodern, catre sf sec 19, de a incerca concerte gen colaj, din mai multe sansonete separate, care totusi nu aveau legatura una cu alta decat la nivel abstract aplicabil unui fir tematic comun propus de obicei de catre artistul ccreator, insa posibil identificabil si liber de catre receptorul artistic, (nu neaparat obligatoriu identic cu acela al artistului).

      Apreciază

      • Te grabisi ca fata mare la maritat. 🙂 E dintr-un film celebru, cel care recita a fost gay 100% dar… e cel mai frumos poem de dragoste care s-a scris vreodata fiindca… surprinde esenta iubirii in cateva cuvinte simple… 🙂 Normal… pianul suna bine… fiindca nu avea cum sa sune altfel in mainile celui mai mare producator de spectacole artistice… 🙂

        Apreciază

      • Stai asa ca nu am ascultat decat pianul, si am oprit inainte sa-mi dau seama ca urma si o poezie, pt ca nici muzica nu imi zisese mare lucru in plus nude ce zisesem mai sus, nici imaginile nu-mi ziceau nimic in mod special, si acum am pornit de pe la mijloc si am auzit inceputul poeziei…pe care nu am stat sa o ascult pana la capat pt ca nu mi se parea ca are vreo legatura cu muzica…am recunoscut desigur vocea dlui Michael Douglas, o voce cu dictie placuta care si un timbru nesuparator…ha ! Ha ! Primul gand care nu i-a trecut prin cap a fost sa intreb uluit, „Michael Douglas e gay ?!”. Abia pe urma mi-a trecut prin cap aca poate fusese din filmul despre interpretul star Liberace ! Ha ! Ha ! Am vazut filmul, mi s-a parut OK, plus tin minte ca am apreciat talentul dl Douglas mai mult decat filmul in sine care mi s-a parut cam lent si nu deosebit de captivant, chiar tin minte o usoara dezamagire ca filmul mi se paruse usor cam pc-didactic si nici dl Douglas nu prea avusese ce sa apuce cu dintii asa ca rol dincolo de cateva chestii mai de suprafata, desi cred ca ar fi fost in stare, si de fapt chiar tonul vocii din poezia asta captureaza partea pe care mi-as fi dorit-o mai puternic prezentata in film, partea mai negativa legata de narcisismul personajului, dar sincer cred ca dl Douglas si producatorii nu au indraznit, filmul fiind totusi uman omagial, insa efectiv nu retinusem poezia asta…o rostise asa poate la sfarsit, cand deja nu mai eram atent. Acum nu trebuie sa se inteleaga og ca eu am o parere negativa despre Liberace, ca doar a fost si el om, plus nu a facut cine stie ce imense greseli, ba chiar efectiv s-a descurcat ca entertainer in drag larg popular de nivel de star realmente VIP longeviv, plus cu o etica de munca extraordinara, adica nu chiulangiu sau diva cu fitze legate de munca efectiv bruta asa timp de decade, (ceea ce eu admir ff tare, si nu numai in legatura cu interpretii in drag). Il consider pe Liberace un inaintas de tip exemplu profesional bun pt tineretul (gay si non-gay) interesat de drag spectacular ca meserie. Desigur eu fusesem mai curios despre timpul off serviciu, si aici am fost oarecum dezamagit…insa de fapt, asa e omul muncii in capitalism, nu prea are timp liber decat pe apucate, nu apuca sa se manifeste asa mai complex, si cu parti bune, si cu parti mai negative, se supune chiar fara sa vrea marelui cliseu „boulot dodo”, si abia cand e sa cada jos lat, pe ultima suta de metri, mai apuca sa zica ceva…aceasta suta de metri insa fiind mai accentuata si prezentata in ampla ei valoare mai mult in literatura clasica rusa in proza decat ar fi fost realmente posibil intr-un film…insa totusi dl Douglas s-a straduit sa redea cateva nuante ale acestui cantec de privighetoare, numai ca au fost prea estompate, (plus si eu mai neatent, ca de obicei).

        Apreciază

    • Ha ! Ha ! Stiam eu ca gresisem pasarea, pt ca sensul a ce voiam sa zic (referitor la naratiunea propusa de film) era „cantec de lebada”. Insa a fost un lapsus efectiv omagial admirativ deoarece se povesteste cat de frumos canta privighetoarea, si aceasta chiar toata viata, nu doar pe ultima suta de metri.

      Apreciază

  6. E frumoasa legenda privighetorii. Aminteste cumva de Odett si poate de aici si actul ratat. Desi privite pe alte planuri… exista o diferenta de nuanta intre munca lui Sisif si lupta pentru a-ti salva dragostea. Dar… vorba ceea „nici voi stelelor nu aveti in calea voastra nicio tinta si… poate tocmai de aceea cuceriti nemarginirea” 🙂

    Apreciază

  7. Mie mi-a placut acest articol al lui Pederanger pt ca a prilejuit o mica petrecere asa ca intre prieteni, desi mai mult am vorbit eu, insa a participat si Mihaela, plus a fost cu muzica si poezie, si povesti despre filme, si unii dansau, plus fiecare a fost liber sa se exprime cum voia si sa zica ce ii place, adica in nici un caz nu a fost de tip sedinta corporatista. Cand eram eu mai mic si adultii uneori aveau prilejuri din astea, cel putin in cercurile de clasa de mijloc laburiste din Romania, insa nu am mai fost inconjurat de acest fel de mediu, eu ca adult, de chiar multa vreme, nici in real life, nici in mediul virtual. Desi nu cred ca intreaga clasa de mijloc a disparut, dupa cum se zvoneste, insa e posibil ca sa nu am eu acces la ea deoarece nu sunt familist, si astfel sunt obligat ori sa petrec timp cu boemi pe cale de parvenire, ori cu diversi aristocrati degenerati corporatisti, (pt ca VIPii mereu superiori ma cam enerveaza asa in timpul liber, indiferent ca sunt nobili sau nu, desi la serviciu sunt ok, cred pt ca in preajma lor trebuie sa fii mereu atent la ce zic plus la ce le transmiti astfel incat sa fii acceptat ca fiind distractiv spiritual, si nu ai voie sa faci prea multe greseli).

    Unii spun ca nu numai clasa de mijloc e pe duca, dar chiar si familia ar fi, insa eu nu cred ca situatia este chiar asa de catastrofala, ci cred ca solutia cea mai simpla si etica de a o largi este de a facilita accesul mai multor oameni la ea, inclusiv (desi nu numai) prin permiterea casatoriilor homogame, chiar daca eu personal nu ma voi casatori, si voi ramane sa imi petrec timpul cu boemii sau degeneratii, si timpul la serviciu printre VIPi.

    Apreciază

  8. Apoi nu stiu cum ajunsaram noi de la petrecere la nunta, da’…. poate ca e in voia firii sa fie asa, desi eu ma asteptam acum mai degraba la o discutie existentialista asa despre cum e trairea pe 2 sau pe 3, despre pasiune, dragoste, daruire, teluri de neatins, speranta, sens… 🙂 In fine, nici pe mine nu ma prea atrage genul de nunta traditionala cu bataturi in talpa sa multumesti lumea, jucatul camasii date cu cerneala si apoi o viata plata, ipocrita, supusa convenientelor sociale cu mici drame conjugale, restrictii planificate si atacuri de gelozie la batranete. Nah… daca tot deschisasi subiectul, fara a o exclude asa radical din discutie ca si tine, eu mai visez totusi uneori la o casatorie gen parteneriat incheiata din pura intamplare intr-un moment de acord tacit in fata Lui Dumnezeu, intr-un schit singuratic din mijlocul naturii salbatice de o neasemuita frumusete. 🙂 Poate pare nitel mai rebel visul meu de parteneriat, dar visez sa pastrez in el ceva din atmosfera asta blanda, liber combativa si implicativ democratica, modelator creativa si deschisa la comunicare. O relatie bazata pe prietenie care sa ofere libertate totala ceiluilalt, respect, incredere, dragoste… Stiu, sunt pretentioasa… da’ ma incita gandul de a avea alaturi de mine unul suficient de anormal ca si mine impreuna cu care sa cutreier lumea si s-o intorc cu susul in jos restabilindu-i ordinea fireasca… 🙂 Da’ vezi tu, eu sunt un copil mare care inca mai viseaza la dragoste si inca mai crede in dreptul firesc de a se juca de-a viata. Tu… din nefericire… nu mai crezi in Mos Craciun.

    Apreciază

    • Si eu sunt adeptul casatoriei ca parteneriat egalitar, insa fara ceremonie la vreun schit izolat plus fara plan de calatorii activiste ulterioare care sa rastoarne vreo ordine a lumii, cel mult sa impingem sau sa ridicam si sa translatam asa usor rotata diagonal vreo mobila care trebuie mutata dintr-un loc in altul, desi fara a o rasturna. Ceremonia nuptiala in sine (dincolo de semnarea contractului de asociere legala la primarie) depinde, dupa parerea mea, de obligatiile pe care le au casatoritii fata de familiile lor de origine si fata de societate plus/minus fata de eventuali sponsori finantatori in caz ca se preconizeaza un soi de reality show la TV sau difuzare mai larga in mass-media. Efectiv nu pot asocia contractele legate de ceremonia nuptiala cu contractul propriu-zis de casatorie, sunt chestii total diferite, prima tinand cel mult de contracte care tin de codul comercial, (cu restaurantul, cu florarii, fotografii, muzicantii, eventual si o trupa de entertaineri si animatori religios spirituali), cealalta de codul familiei, (chiar daca ambele vin in tomuri asociate sub umbrela codului civil si nu a celui penal).

      Apreciază

      • Cand am zis fara ceremonie la un schit izolat asta nu inseamna ca resping vreo ceremonie, doar ca eu personal nu am obligatii asa de puternice nici fata de familie nici fata de societate, insa imi plac nuntile asa ca element estetic si de voie buna, (si in acest caz nu cred ca ar fi chiar asa de bine sau practic sa oblig eventualii invitati sa se pregateasca de traversat paduri si sa urce pieptis pt a sosi la acel schit plus ar fi deosebit de costisitor sa aduc si muzicanti si lucratori religiosi si sherpashi care sa care mancarea si alcoolul), insa nu
        exclud ca eventualul partener sa aiba obligatii, plus poate sa aiba sponsori care sa organizeze logistica unei nunti la un schit, sau pe o insula, (desi nu cred ca e ceva prea realist), doar ziceam ca nu sunt impotriva unei ceremonii de nunta, doar ca aia e altceva decat contractul de casatorie. Daca ar fi dupa mine, ce fel de ceremonie as vrea eu, am scris deja ca eu mi-as dori sa am posibilitatea de a o face pe un vas similar cu o galera din antichitate, cu mirii si invitatii tragand la galere plus cu un maestru de ceremonie care sa dea ritmul in care trebuie tras de vasle plus cu pauze de masa si hidratare, (si derogare pt pensionarii cardiaci, sau altii care vin cu scutiri medicale, care sa nu fie obligati la efort excesiv, dar e voie sa stea pe bancute si sa faca figuratie, fiecare cum vrea, costumat fie in sclav nevaslitor, fie in capitan/management de corabie). Mie asta mi s-ar parea atat distractiv cat si spiritual, plus ar sublinia aspectul simbolic al efortului care trebuie depus de ambii casatoriti in ulterioara lor casatorie. Insa ar fi ff costisitor. Doar ca am zis asa ce mi-ar place mie cel mai mult !

        Apreciază

  9. Cand am spus incheiata din intamplare intr-un schit in sanul naturii si in fata Lui Dumnezeu… ma gandeam la altceva… nu la o ceremonie. Stii… mie imi plac intamplarile astea simple, neprevazute care vin pur si simplu si te fac sa faci ceva pe loc acum si aici, ceremoniile imi repugna poate si fiindca pe fondul meu interior sunt o mare timida. Nah dar poate ca esti impresionat de emotia celuilalt in fata maretiei naturii, poate ochii lui iti spun ptr prima oara altceva, poate simti in tine un fior care te indeamna sa iti doresti sa fie acolo langa tine o viata… De ce nu ai pecetlui atunci pe loc acel moment? De ce nu i-ai spune si Lui Dumnezeu ca omul ala te face fericit? D’aia pomeneam de un schit singuratic. In plus… eu cred in promisiuni si tin sa mi le onorez asa ca…. poate ca d’aia era important pentru mine schitul ala si pura intamplare. 🙂 Cat despre presupusa „calatorie activista de dupa”, eu ma refeream la o altfel de calatorie… una in doi care incepe in orice casatorie dar care eu simt ca ar fi bine sa ne uneasca printr-un sens comun si atunci cand ne plimbam prin lume sa ne aduca la un numitor comun. Cat despre actele de la Primarie… nu-mi aduc aminte de vreo mare poveste de dragoste care sa fie scrisa de un act de identitate, nici primarita nu o cunosc desi mi-e tiza… da’ daca e asa important pentru ea, poate sa vina sa ma cunoasca acasa cu registrul starii civile cu tot ca nu ma opun sa dau cu semnaturi cu orice nume vrea ea. Chiar as zice ca sunt nitel cam experta la grafologie asa ca n-am cum sa nu o multumesc. 🙂 Vezi tu, Rudolph, pentru mine e important ceea ce simt eu pentru celalalt si el pentru mine… restul… cutume sociale, familia indoliata ca le pleaca fata de acasa cu un nenorocit de bosorog care a imbrobodit-o sau ca fuge cu un vagabond fara identitate sa cutreiere lumea intr-o continua aventura… astea chiar n-au nicio importanta cata vreme simt ca acolo e cel pe care il caut eu, cel care ma tine in brate si ma salveaza pana si din cele mai negre cosmaruri ale mele. Dar… cine mai stie unde o fi si ala de il astept eu?! Cel care ma cauta pe mine… 🙂

    Apreciază

    • Eu tocmai mi-am dat seama, citind comentariul de mai sus, ca nu am asteptarea ca un singur om sa imi aduca mie fericire, ci eu chiar sincer cred ca am asteptarea (chiar poate si pretentia) ca ff multi oameni (de toate varstele, genurile, etniile, nationalitatile, meseriile, etc) sa contribuie la fericirea mea personala ! Zau, suna ff trufas…nu sunt sigur
      ca e bine ! Cred ca e bazat pe chestii din copilarie cand eram obisnuit ca membrii unei familii destul de largi sa aiba mereu grija de a ma face pe mine fericit ! Plus, totusi chiar si acum asa per general, chiar mi se intampla sa devin fericit datorita a vastei majoritati a
      oamenilor care ma abordeaza sau cu care
      interactionez, atat real cat si virtual ! Pai si tu
      si Pederanger ati contribuit la fericirea mea
      numai si sub acest articol ! Pe bune, eu m-am
      simtit ff bine, chiar fericit, aici, acum ! Plus
      numai cand ma gandesc cati lucreaza in clipa
      asta ca sa ma simt eu fericit, fara sa-mi
      ceara mare lucru decat o parte din salariu (in
      caz ca sunt bugetari) sau un click (daca sunt
      jurnalisti), sau un bilet de film sau de
      spectacol (daca sunt producatori de filme, artisti, scriitori, profesori, oameni de stiinta, etc)…zau, o lume intreaga chiar si de
      necunoscuti anonimi se chinuie si se zbate
      numai ca sa ma faca pe mine fericit ! Si chiar
      si reusesc cumva. Desi desigur, se poate si mai bine. De exemplu, mi-as dori ca jurnalistul profesionist CTP sa ma slabeasca cu panseurile lui personale despre casatoria homogama si sa-si faca mai bine meseria de jurnalist profesionist si sa educe lumea referitor la chestiunea juridica in mod oarecum mai usor inteligibil decat a facut-o comunicatul Accept (care acesta pe mine m-a facut fericit pt ca a abordat cazul cu explicatii clare si satisfacatoare pt mine personal, insa nu stiu daca are audienta CTP plus habar nu am daca toata lumea a inteles ff bine partea absurditatii juridice total nerealiste plus ilogice de a modifica constitutia). Desigur, pt mine personal fericirea nu consta numai in satisfactie estetica si erotica, sau momente de intimitate alaturi de o persoana care-mi place si care ma place (desi si ele pot contribui la fericirea mea si nu sunt de loc nesemnificative), dar pt mine fericirea e mult mai complexa. Si desi mie personal mi-e cam teama de mama Natura, daca sunt totusi inconjurat de oameni si structuri care ma ocrotesc, sunt fericit si de a ma plimba prin parc si a admira zapada, chiar azi mai devreme am fost fericit in acest sens. Ba chiar m-am simtit asa cam vinovat ca nu iesisem din casa mai devreme plus ca statusem cu nasul in Iphone mai multe minute decat am stat sa admir gheata de pe poteci si copaci. Insa, ma rog, am admirat si zapada, si am vizionat si un film ff placut despre cum se juca un catelus cu o mierla in Australia, unde e vara in clipa asta. Si ambele momente au contribuit la fericirea mea, ba chiar m-am gandit o clipa si la sf Francis de Assisi, cum povatuia el lumea sa fie indulgenta cu animalele. Adica am avut si un moment spiritual teoretic crestin chiar daca habar nu am despre ce e crestinismul. Plus am dormit si dupa amiaza, ceea ce zilele astea pe mine chiar ma face mai fericit deoarece deprivarea de somn, desi este uneori folosita ca metoda in extremis pt a reduce melancolii mai grave, pe mine personal nu ma face de loc fericit, ci ma face ursuz si anxios…chiar daca in copilarie nu puteam sa sufar sa dorm dupa amiaza. Si cand scriu asta eu nu trivializez fericirea reducand-o la momente de satisfactie personala, sau o simpla stare clinica de bunastare, ci chiar respect fericirea mai complexa, asa per total, desi nu stiu sa o
      explic asa la nivel ff cult Aristotel. Insa chiar sincer nu cred ca am avut vreodata aceasta asteptare sa existe un singur om pe care sa cada indatorirea de a ma face pe mine personal fericit. Asa ceva mi s-ar parea oneros pt o singura persoana, zau chiar si special sa fie asa gen Iisus Christos…nu cred ca as putea sa concep sa fie doar unul…aici probabil ma despart oarecum de crestinismul ala mai evanghelist plus de meseria unor soiuri de calugari (care mi se par cam cultisti) care se logodesc sau chiar se casatoresc la
      figurat cu Cristos, inclusiv cu inel cu tot din cate am citit.

      Apreciază

      • Dar eu nu propun o alta perspectiva, eu doar reflectam liber asa la mine. Eu am o perspectiva de burlac cam inrait. Probabil inspirata din literatura victoriana de secol 19 britanica, care literatura a influentat, dupa parerea mea, in mod inevitabil si multe mentalitati romanesti mai larg sociale, (nu neaparat si straturile intelectuale), de sfarsit de secol 19 via imperialismul britanic de la acea vreme.

        Apreciază

  10. Iar eu una de romantica incurabila care viseaza cu ochii larg deschisi sa se intoarca acasa… Si pentru mine acasa inseamna locul unde gasesc incredere, grija, blandete, dragoste, respect, speranta, sens… Si poate de aceea imi place sa cred ca toate astea le pot regasi intr-un singur om si imi e suficienta credinta simpla ca am sa-l intalnesc intr-o zi.. ,:)

    Apreciază

      • Sa-mi bag ce n-am daca o reduc… ca vorba aia: „acum au ramas doar 3: credinta, speranta si iubirea, dar cea mai puternica dintre toate e iubirea…” Da’ chiar daca tu ma vezi intr-o manastire, eu nu prea ma identific cu Ofelia si nici nu prea cred ca ma primesc aia ca mie inca imi mai vine sa-mi traiesc viata cu micile ei placeri nevinovate. Da’ pana la coada credinta nu tine musai de manastire sau de biserica ci de ce simte omul in sufletul lui chiar daca uneori e cam greu sa faci diferenta intre credinta si speranta. 🙂

        Apreciază

  11. Eu am remarcat, de mic copil, si in contexte diferite ca oamenii (fie dragi si cunoscuti, fie straini) se poarta ff optim de bland si calduros si cu incredere si cu respect, chiar dragastos fata de mine personal daca pur si simplu ii las in pace, nu ii sacai cu nimica, nu le cer nimica, si doar stau asa si zambesc decorativ incurajator. Cum incep sa ma agit chiar si cu un comentariu, cum incep toti sa se incrunte. Insa de mancare tot primesc, daca nu e bunica, precis vin niste caprioare si iepurasi si imi vor servi ceva bun de mancat si cate un pulover ca sa nu-mi fie frig, etc, adica de aceste chestii de baza nu am dus niciodata
    lipsa, plus chiar daca ar veni vreun vanator trimis de o mama vitrega sa-mi ia inima din piept, oricum pana la urma ar aleage o inima de porc din mila fata de mine. De aceea eu acum sunt in cautarea casutei cu 7 pitici, si sunt chiar linistit asa in sufletul meu ca e imposibil sa nu dau peste ea, plus si piticii se vor imprieteni cu mine, si vine si Bambi sa ma ajute sa spal vasele, pt ca asta e destinul meu ales de mine si asa am de gand sa il contemplez si sa il inteleg, mai ales ca sunt afon si habar nu am de cantecele alea gen, One Day My Prince Will Come, pt mine persinal acele cantece fiind asa de umplutura, o coloana sonora oarecare in timp ce eu zburd si contemplu natura din jur, admir si pe piticii
    proletari-mineri, (din aia integri care se spala
    pe maini, nu din aia zurbagii)…la, la, la… (nu-
    mi bat joc de nimeni, nici macar de mine
    insumi, zau, am sentimente chiar sincere, si
    cui nu-i place sau se simte jignit/a, sau
    simte nevoia sa ma jigneasca pe mine
    zicandu-mi cu dispret ca sunt dus cu pluta,
    treaba lui/ei…pt ca daca am o umbra cat mai mica de liber-arbitru, desi, ma rog, se pare ca nu prea exista din anumite perspective, eu personal il voi folosi pt a spune povestea mea, aia care-mi place mie, si care se potriveste cu mine si cu care creierul meu spalat de Disney e de acord !) De aia eu nu am avut framantari excesive ca nu e ca-n Disney, pt ca stiu ca nu e nici ca in Charles Perrault, nici ca in Fratii Grimm, nici ca in Petre Ispirescu, nici ca nu stiu care altcineva…din punctul meu de vedere e cum citesc si privesc eu aceste povesti, si eu nu voi da niciodata la o parte pe Alba ca Zapada doar pt ca unii prefera sa se concentreze pe print si o forteaza si pe Alba ca Zapada sa se conformeze familiei formate dintr-un barbat si o femeie, uitand de pitici si de Bambi, lasandu-i in urma ca si cum ar fi ceva asa utilitar…din toata povestea, printul e recuzita, din punctul meu de vedere, nu piticii…piticii sunt oamenii muncii proletari, trebuie luati ff serios in seama, de aceea imi stau mie pe creier…aici am glumit !…insa familia adevarata a lui Alba ca Zapada nu e printul, ci sunt tata si mama ei, plus mama vitrega, plus piticii si caprioarele si vrabiutele si iepurasii plus Chip si Dale, plus parca era si o broasca testoasa acolo…aia da, familie, eu asa vreau sa fie familia mea si chiar asa ma si gandesc la ea, nu la un cuplu izolat, din care unul din membri…si TOCMAI Alba ca Zapada… tocmai trezit din coma inca semi-
    constient…ma rog, e ok si asa din perspectiva jungiana, dar CJung a fost fiu de pastor protestant elvetian, normal ca era de genul care inchide ochii pe jumatate cand face sex, era probabil cam reprimat, de aia nu se poate gandi decat asa la stari de semi-lesin, de clar obscur, astea erau importante pt el, ca nu cumva sa-l mustre constiinta, sa nu cumva sa fie tras la raspundere, chestii de WASP…eu nu sunt WASP, eu sunt asa mai din sud-est plus tocmai de aia mi se pare extraordinar de dubios ca BOR sa adopte discurs de WASP atunci cand se gandeste la familie…BOR, revino-ti ! Gandeste-te la mine ca ma pierzi…mai e putin si iar ma indepartez de crestinism, care totusi mie mi se pare o religie destul de OK, asa gen naturista ecologica destul de zen plus mai ales pacifica, cu telul suprem de a o apara pe Alba ca Zapada plus pe pitici si pe biotopul padurii, plus de comercialism totusi sanatos, asa gen o aromaterapie de tamaie, un parfum de busuioc, miscari linistite, sarutari de icoane, cugetare contemplativa asupra unor moaste in drum catre care esti imbrancit sau calcat pe picioare, un exercitiu excelent pt a indeparta stressul produs de trufie exagerata, etc)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s