Sindromul Stockholm

Ieri m-a pus un amic virtual în fata unei dileme existențiale. M-a întrebat dacă relația pe care o am este una deschisă sau închisă. Am constatat că nu m-am gândit prea mult la asta deși m-am jucat mereu cu termenii de gen.

Și mi-am dat seama ca am o relație închisă deși nu ne leagă nici o promisiune sau act, dar că meritul nu e la mine ci la el. Pur și simplu mi-a oferit suficient cât să nu mai caut. I-am și zis asta, dar totodată i-am zis că e liber să… bla bla bla. Dar odată cu faza de ieri mi-am dat seama că n-am nici un chef să-l pierd din cauza unei „indiscreții” și că ce ziceam e de fapt bravadă de doi lei.

Contrar credințelor și citatelor bombastice de tipul „dacă-l iubești lasă-l să zboare” și alte căcaturi inspiraționale despre iubire, în realitate, dacă iubești pe cineva, acea persoană trebuie închisă undeva și tratată cât mai ciudat, pervers și abuziv până când dezvoltă Sindromul Stockholm și te iubește înapoi. Punct.

Pentru că dacă-l lași prea liber, poate se întoarce înapoi, dar cu vreun pui de sifilis sau, Doamne apară și păzește, mai rău, pretenții si figuri noi!

Deci baby, mesaj necodat pentru tine: coae, dacă mă înșeli, te belesc ca pe veveriță! Capisci?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s