Arhive

La Gropeni

Când Biș povestește despre lucrurile din trecutul apropiat, ai senzația că s-au petrecut ieri, lângă tine. Asiști la un fel de spectacol în care actorii îți devin apropiați chiar dacă nu i-ai văzut în viața ta, indiferent de cât de puțin îți sunt descriși. La experiența asta participă toate simțurile, mai puțin mirosul.

Despre Florans se pot povesti foarte multe fără a exagera nimic și fără a epuiza subiectul pentru că există în permanență un stoc din care poți extrage întâmplări interesate. Una dintre ele este însa destul de definitorie pentru modul în care se desfășoară viața „Ruptei”. Așa îi spune Biș când este supărat pe “ea”.

Florans are un iubit permanent, unul la care revine indiferent de ce puli suge sau își înfige în cur. Adi este a doua constantă în viața lui Florin (așa apare Florans în CI) în afară de bere, dar dacă socotim și vânătoarea de pulă, este de fapt a treia. Vânătoarea asta a purtat-o pe Florans de la faleza Brăilei la Munchen și retur, cu escale la Gropeni.

La Gropeni locuiește unul dintre tipii pe care Florans i-a sponsorizat constant în scopul de a suge și ea o bucată de pulă neaoș românească. Tipul este căsătorit, are copii și o nevastă care știe că soțul ei scapă piciorul și în bătătura poponeților. Indiferent dacă femeia acceptă asta pentru că-i deschisă la minte sau din interes, pare că nu exista animozitate între cei doi soți pe acest motiv. Și uite așa cu o femeie înțelegătoare și un amant generos, și-a pus taximetristul nostru parchet în casa, și-a săpat fântână, și-a tras gaze și a găzduit petreceri pe care nu și le permitea din banii lui.

În ajunul ultimei lui aniversari, Florans intrată în criză de pulă a început să se agite până la nivelul în care l-a exasperat pe Biș. Anunțat cu câteva zile înainte că e party la Gropeni, Biș și-a închipuit că o sa fie ceva clasic. A cumpărat un mic cadou și a stat liniștit așteptând evenimentul.

În ziua Z, trezit cu Adi și Florans la usă, Biș a urcat la volan și a luat drumul Gropeniului, nume premonitoriu și generic pentru calitatea asfaltului. Ajunși pe la centura Brăilei au primit telefonic vestea că trebuie sa facă ceva cumpărături pentru petrecere.

După ce au încărcat portbagajul cu băutură, carne și mici, Biș a realizat că ceva nu-i chiar în regulă cu aniversarea asta. Cumpărăturile achitate cu cardul lui, că Florance uitase portofelul pe pat, l-au cam deranjat. Apoi presimțirea i s-a confirmat imediat ce a ajuns în bătătura sărbătoritului unde nu era nimic. Adică nu exista nimic care să de de înțeles că omul s-a pregătit să primească musafiri. Culmea, sărbătoritul părea iritat de viztă și ușor nemulțumit de cantitatea și calitatea cadourilor. A pus mâinile cruciș în piept și a zis că nu are chef de suflat în mici taman de ziua lui.

Pentru că nevasta taximetristului nu se zărea nicăieri, iar petrecerea fără mâncare, e ca butoniera fără floare, Biș s-a pus pe aprins grătare, modelat mici, aranjat mese și spălat pahare.

Și ce să vezi, de la câteva beri încolo lucrurile au început sa se aranjeze. Din senin au apărut petrecăreții în persoana cumnaților, fraților, verilor și nevestei. Ba chiar ca prin minune au apărut și doi țigani cu o orgă și un acordeon care au început sa spargă timpanele audienței cu manele.

De voie de nevoie, ca să suporte atacul fonic, Biș a luat câteva berici la bord care l-au transformat în fan Guță și admirator al petrecerilor cu lăutari. Nu a supt multe, doar cate știe că duce, ca unul care a șofat prin țări străine și nu se teme de poliție mai mult decât e cazul. După berile alea însă maneaua a început să-i placă.

Și cum naiba să nu-ți placă orice melodie, când acordeonistul poartă pantaloni de trening alb și nimic altceva pe dedesubt? Cum să nu oftezi pe ritm de manele când vezi cum l-a făcut mămicuța lui cu ditamai puletele care în stare flască arăta ca un dovlecel bine crescut?

Florans care a văzut prima umflătura acordeonistului, la căpiat pe Biș cu exclamații:

– Fă, asta n-are chiloți pe el, tu vezi?! Mm, ce pulă are fă soro!

Cum Florans era postată la masă cu fața exact la nivelul de maxim interes, îi dansau ochii în cap pe ritmul în care-i zvâcnea jucărica virtuosului acordeonist. Adevărul este că în afara de dotarea minunată, lăutarul era bine clădit și arătos ca un ginerică în seara nunții.

Cumnatul sărbătoritului era și el un macho cu fata unui înger dar cu mintea și atitudinea unei cloști, completate cu un tupeul unui pește. Cumnățelul știa cum decurg treburile cu mulsul bulangiilor de bani, că a început să se dea pe lângă ei. Dacă de la Biș n-a reușit sa smulgă decât un zâmbet și un “ține-ți mâinile acasă”, de la Florans, omul a fumat doua pachete de țigări și a confiscat o pereche de ochelari de soare Police, pe care și i-a însușit cu cel mai firesc gest posibil: Ăștia sunt ochelarii mei, nu-i așa?!

Adi deja beat crăci, nu vedea nimic din ce făcea Florans, mai ales că era absorbit de disputa pe teme fotbalistice purtată cu sărbătoritul.

Și dă-i cu berică, dă-i cu mititei, dă-i cu limba pe buze, Florans s-a dezinhibat complet, încurajând lăutarul sa treacă la dedicații de mare finețe:

– Și de la Florin pentru prietenul lui cel mai bun Adi, „Hai nu da mamă cu biciu în mine”!

– Și de la Americanu’ pentru Florin, cu dedicație: „Cica laca, cica ciea”!

Americanu‘, adică Biș a cotizat de atâtea ori la lăutar că i-a chelit portofelulși a început să-i piară cheful. Ba parcă nici dovlecelul țiganului nu mai era chiar așa de mare um părea inițial.

În momentul când gazda a anunțat ca s-a terminat mâncarea și băutura, s-a lăsat o tăcere atât de apăsătoare că puteai auzi cum îți crește părul pe picioare. Toată lumea se uita către eroii noștri ca românul la accident: să facă cineva ceva!

Simțind lasere plimbandui-se pe portofel, Biș a început să caște și să se lamenteze că este obosit, că ar fi timpul să meargă acasă, că a doua zi ar avea treaba dimineața devreme.

Sărbătoritul a insistat, că nu se poate să plece, că e devreme, că e păcat să spargă cheful și că mai bine oaspeții ar mai dea o tură pe la non-stop să facă plinul cu crăpelnița și trăscău.

Pentru că se terminaseră banii cu adevărat, au reușit relativ să se băloșească în pupături cu toată lumea, să-și ia rămas bun și să se încarce în Dacia lui Adi. Pe drumul spre casă, făcând calculul banilor sparți pe chef, toți trei s-au jurat că nu mai calcă la Gropeni. Doar „americanu” a reușit să se țină de cuvânt.

O perioadă scurtă de timp, vânătoarea de pulă i-a mers Ruptei de minune. Adi era plecat la facultate și afacerea îi mergea din plin. Dăduse cam patru telefoane și un parfum, ceea ce înseamna cinci amanți. Apoi mai erau zece note de plata la restaurant, zeci de taxiuri plătite pentru pulile migratoare, total câteva sute bune de lei cheltuiți pe bărbați. Dar au trecut și astea. Cum a observat că telefonul sună mai rar, cum a început Florans să caute alternative. Simțind că se apropie o eclipsă totală de pulă, a pus întâi mâna pe agenda telefonică, lăsând-o pe aia cu coperți de vinilin, pentru situațiile de L.A.P adevărat.

Și ce și-a zis, ia să vedem ce mai e pe la Gropeni!? Problema este că până să aranjeze ea ploile, a venit vinerea cu Adi cu tot, așa că în momentul în care a primit invitație la Gropeni, a trebuit să-l ia și pe el. Planul ei inițial prevedea un Adi lipsă/îmbătat și o Florans înfiptă în cardan de taximetrist. Problema era că nu aveau șofer și degeaba a încercat să-l corupă pe Biș. Ăstuia însă i se acrise de frământat mici și noroaie la țară și nu mai avea chef de ascultat manele plătite la bucată.

Asta fiind situația, Florans a agățat-o în zbor pe Iulica, mare amatoare de distracții moca, de meserie vânzătoare de plăcinte și secrete la colt de strada. După tipic, la scurt timp după ce au anunțat că au pornit la drum, pac un apel telefonic de la Gropeni:

Luați ceva de mâncare și de băutură, că noi nu avem mai nimic”. Procedura standard fiind arhicunoscută, „fetele” au vizitat Billa, benzinăria și apoi zdranga-tronca-au pivotul, noi la țară frigem porcul.

Și au ajuns la Gropeni, țara lăutarilor și a dovleceilor pereni, unde dă-i repetir de chef cu băutură, manele și cu Florans dându-se fățiș la orice purtător de pulă. Numai că ceva era altfel de data asta.

Adi era treaz nemâncat și foarte ofuscat. Pe măsură ce situația se deteriora își schimba si el culoarea mai spre negru. Făcuse căzi de spume văzându-și „iubita” salivând după pulele țăranilor. Omul avea toate motivele și nici măcar consolarea unei beri, fiind șoferul. Dar din această cauză, nu i se poate reproșa că ceea ce s-a petrecut mai târziu ar fi fost efectul alcoolului. In fine a venit și momentul când Florans a trecut limita.

Gata, plecarea, a zis Adi! Ieșit din pepeni, a încărcat forțat “fetele” în mașină și a decolat în trombă. Răpită de la petrecere, plină de bere dar în sevraj de pulă, Florans a început să-și dea ochii peste cap ca melcul pe motocicletă, să gesticuleze și să trântească obiecte prin mașină. Că de ce au plecat, că ea se simțea așa bine. Că e o nefericită, neîmplinită și el nu o înțelege, că au, că miau… Degeaba a încercat Iulica să aplaneze situația. Nici nu e de mirare că nu a reușit, biata “fată” având cap doar să nu-i plouă în gât. Biș bănuia chiar că Iulica avea capul plin de tărâțe iar puținul spațiul rămas prin mijloc găzduia un creier cât o nucă. Oricum, meritoriu este că a încercat.

Florans însă nu se potolea. După ce a reușit să arunce pe geam scrumiera, pachetul de țigări, bricheta și câteva hârtii lipsite de importanță, a pus capac rupând o chitanță de la facultatea lui Adi.

Atât i-a trebuit ăluia. După o frână bruscă , un ocol prin fața Daciei, Adi a smuls portiera din dreapta și a început să-i umfle moaca parașutei. Iulica nu s-a sesizat cât de groasă e treaba, până nu a început Florans să urle:

– Ajutor, săriți că mă omoară… sări lume!

Atunci s-a precipitat afară dar după câțiva pași a început să șovăie, încercând timid, de la distanța, să oprească scuturatul zdrenței:

– Mei Adi! Las-o mei Adii, că o omori, las-o mă că-i beată!

Total neimpresionat de lobby, Adi îi cărăbănea pumni în meclă lui Florans, punctând din când în când:

– Na fă, na fă curvo, ține, să vezi cine-i bărbatul aici!

– Aoleu, săriți, ajutor!

– Nu mai da Adii, că o omori!

– Na fă panaramo, să te saturi de pulă de țăran, să văd ce țăran te ajută acum!

Bineînțeles că țăranii erau toți călare pe garduri, privind prin și peste porți minunata scenă de violențăbulangi-conjugală. Și la fel de ușor de înțeles a fost, că nu au avut de gând să strice frumusețe de spectacol gratis intervenind. Așa că Florans a fost bătută mar, după cum și merita o poamă ordinară. Există bănuieli că i-a și plăcut. Nu știm cât.

Anunțuri

Gay chat cu Biş şi Florans

Biş are trei prietene, două biologice şi o bulangioaică. Florans se numeşte cea din urmă. În afară de ea, omul are un iubit cu care întreţine o relaţie la distanţă şi pe care spune că îl iubeşte la nebunie. Probabil partea cu nebunia îl îndeamnă să-l înşele cu primul purtător de pulă disponibil. În oglindă, Florans are şi ea unu de bun, pe care bineînţeles că îl inşeală cu orice derbedeu.

În timp ce convorbirile virtuale sau telefonice ale lui Biş cu Biju al lui sunt ucigatoare de baterii si diabetic de dulci, cele cu Florans sunt scurte acide şi pline de viaţă. O viaţă împachetată ca un covor din care afară scapă franjuri roz.

Biş şi Florans sunt o specie aparte de tovaraşi, genul care împart între ei secrete ştiute de trei. Acesta este numărul de la care un secret nu mai este secret, numărul ce permite tainelor să rasufle, dându-le ocazia să se acuze reciproc de lipsa discreţiei. Această calitate quasi inexistenta în lumea lor, este la fel de supraestimată ca fidelitatea şi dragostea. Cei doi se supără, îşi plătesc poliţe şi se despart cel puţin de două ori pe lună. Definitiv şi irevocabil ai crede.

Apoi, indiferent cine greşeşte, Biş este cel care reînoadă legătura.Cu dispoziţia omului trezit cu faţa la cerceaf, sau cu capul în cur, după 3 buzz-uri pe mess, o prinde finalmente pe Florans online.

– Te-ai sculat Muista Biciclista?!

– M-am trezit făi Bişoanco, dar acum doarme al meu; tu ce faci?

– O frec!

– O freci în casă, sau freci prin casa? Ai ieşit astăzi?

– Daa, am fost în oraş şi am luat neşte medicamente.

– Şi nu mai ieşi, stai să te odihneşti?

– Păi ce să fac, să vă aştept pe voi, marile doamne?!

– Aha, deci nu mai ieşim afară?

– De două zile tot ies afară de mă ustură curul de atîta ieşit, iar voi nimic. Adică mă montaţi, mă puneţi să mă îmbrac, apoi vă închideţi telefoanele şi vă futeţi.

– Ai fată…

– Nu, fă. Nu.

– Bine, atunci io stau să mă uit ca proasta la tv, vai steaua mea, că sărmana şi oropsită mi-s!

– Aşa, tu stai, că eu ies sa mă aerisesc la creieri!

– Aaa, dacă e să ieşim te sunam, da?

– Mi sa descărcat telefonul pentru tine!

– Bine, ies şi eu. Mai vorbim la anu, da?!

Dupa hărţuieli şi tratative ajung iar să se întalneasca. Faţă de amant, Biş declamă principiul pe care îl încalcă cel mai des: “decât o companie proastă, mai bine fără companie”. Pentru că-l iubeşte aşa cum este sau pentru că l-a luat ”la pachet”, Biju înţelege sau înghite şi tace. Ştie că este greu să alegi lipsa companiei când stai închis în casă avînd tovarăşi televizorul şi două animale. Florans este rău dar mai rău e fără rău.

Locurile frecventate de cele două prietene sunt puţine şi “selecte”. Decorul şi anturajul mai variază, dar există o constantă: Florans se îmbată şi face show. A doua zi ori face pe mortul, ori îşi cere fals scuze tocind acelaş text calchiat şi acelaş zîmbet de traseistă surprinsă cu pula în cur de poliţie prin boscheţi.

Dacă nu ai cunoşte marfa, ai crede că-şi pune cu adevărat cenuşă pe scalp. Hai să fim seriosi, Florance nu are prea multe în cap! La capitolele etică şi morală, curvelor le ţine mătreaţa de cald şi promiscuitatea drept aer condiţionat. Biş o zgâlţîie doar aşa, să se răcorească, că nu se mai poate face nimic pentru “ea”.

– Sal, buzzz. Alo, buzz!

– Bună

– Bună ie mă-ta. Io sunt ravisantă!

– Bine mătuşă

– Ce faci fă, te-ai sculat, că pe mine m-a trezit un călugăr cerşetor cu noaptea în cap.

– Era frumos?

– Un janghinos. Bine că nu era vreun bunoc că aşa sunt eu, miluiesc cu gura daca milogul are cârnatu-n pungă! Ce zici fă, ca nu te aud?

– Stai tu un moment că nu se aude deloc, nu-mi merge microfonul!

– Stau, stau. Sa te fut fă, electronista pulii. Ştiam ca nu-ti merge microfonul ca altfel nu ai fi asa disperată după al altora! Şi mi l-ai stricat şi pe al meu.

– Asta e viaţa. Aşa, acuma o cafeluţă, am cafeluţăă! Tu, dacă vezi ce faţă am…

– Nu-mi da web fă pungito că vreau să mănânc azi. Vorbeşte la microfon, Florans!

– Da’ te aud dragă, dar nu merge microfonul.Se futu botonul. Aşa, ce zici tu de aseara?!

– Ca de obicei, gălăţencele separat, brăilencele la agăţat!

– Da, dar care brăilence, soro? Doar noi!

– Da dragă, cam tristă atmosfera.

– Asta asa e; spaţiul prea mic pentru aceleaşi mari doamne. Sper că nu am făcut show prea mare?!

– Nu… Doar te-ai îmbătat ca scroafa, te-ai întins cu toţi hăndrălăii şi ai dispărut o oră la baie cu ăla pe care îl chemaseşi pentru mine. Eşti o vacă Florans. Făi, de ce nu conectezi microfonul, să te spurc. Deschideţi telefonu, să te fut!

– Lenea-i cucoana mare, care cere de mâncare! Hai că i sa sculat lu bărbate-miu. Adio mătuşă!

– Florance, am termenat cu tine, auzi?

– …

– Buzz. Rupta dracului! Buzz!

De fiecare dată când este suparat pe Florans, Biş promite ca nu mai vrea să aiba de a face cu rupta. De fapt este curva a mai bătrînă şi nu are cu cine bîrfi. Apoi dorul de aventură îl convinge să nu se lase prea mult rugat ca să o ia de la capăt, mai ales când deschide Florans discuţia despre puli, scuzaţi, amintiri comune:

– Ce faci Bişeto?

– Frec pula Florineto!

– As freca-o si eu, dar mă doare măseaua. Iau antibiotice, aşa că stau fără pulă câteva zile că nu am voie să mai beau nimic.

– De la supt prea multă pulă şi pentru că nu-ţi repari dinţii ai să faci paradontoză.

– Nu fi cretină, tu mai ai putin şi iţi pui placă cu pauze în faţă special pentru supt. La mine e doar o măsea tratată!

– Tratată cu indiferenţă! Fă tu nu te vezi cum arăţi? Când deschizi gura, fuge lumea!

– Da, fuge bărbaţii către gura mea!

– Lasă măseaua, ia zi, te-a mai sunat ăla simpatic? Am uitat să-ţi zic că ieri eram beat, a venit ăla a meu si i-am zis direct că vreu să-l sug. A zis să mă culc. Am băut o jumătate de sticlă de wisky şi atât.

– Da mi-ai zis, dar parcă trebuia să te întâlneşti cu altu după ce pleacă al tău?!

– A zis ca vine azi la mine. Aaa, am vorbit si cu ala. A venit direct de la un chef, că n-are nimic de baut şi că bea numai wisky.

– Vai tu, n-au după ce bea apa, dau beep-uri pe mobil, dar de băut beau numai wisky!

– Eram plin de sentimente în boxeri, aşa că i-am zis că am o juma de wiski. A venit cu taxiul, a luat-o şi dus a fost. A zis că vine mai pe seară, dar nu ne-am mai văzut.

– Vai, mi-e rău!

– La fel cum a zis si ala blondu însurat. Of că numai de din ăştia am parte. Cică se duce până acasă şi revine. Revenişi-ar mă-sa şi iar veni-i-ar rău, că dus a fost!

– Auzi soro, cred că blonda eşti tu. Da’ şi ăştia nişte nenorociţi. M-am săturat de ei pînă în gât!

– În gat îţi şi place, Florans.

– Deci aşa, a zis că se duce până acasă şi nu a mai venit?

– Da fă, şi-a ţinut telefonul închis până dimineaţa, dar nici eu nu l-am mai sunat. Mă piş în el de wisky! Apropo, când a venit dupa wisky, l-am inghesuit un pic şi l-am sărutat pe gură. Ticălosul a scos limba, cred că i-a placut!

– Upssssiii, mi-a scăpat mie ceva?!

– Da fă, ce-ţi scapă ţie?!Tu când i-ai supt nu făceai şi altceva cu ei?

– Eu doar pe unu l-am supt.

– Ai fă mă leşi, are măcar pulă?!

– Pînă la dovada contrarie să-i acordăm prezumpţia de pulă. Tu ce program zici că ai?

– Nimic nimicuţa, mă gîndeam să mă duc după banii ăia.

– Fă nici eu nu ştiu ce să fac; să stau în casă, sa ies?!

– Io vorbesc cu unul pe un site de profil.

– Dacă e ceva zii de mine; poate are un amic şi el, să mergem împreună.

– Nu mă duc cu ruptele după mine la prima întâlnire.

– Zii fă de mine că şi io i-am zis unuia de tine. I-am zis că am un amic bun, în jur la 50 de ani şi că poate ieşim toţi trei în oraş la o colivă.

– Fira-i a dracului Florans! 50 de ani să traieşti tu de aici încolo cu viaţa cîrpită cu aţa de la pula operată de Ciomu. Ţi-am spus să le zici la toţi că am 40!

– Nu pot fă, să mint şi după aia să apar cu mătuşa după mine.

Biş şi Florans au iubiţi cărora le spun soţi sau exşi, după cum le convine. Dacă le citeşti profilele pe Romeo, găseşti nişte modele ce militează pentru (a)normalitate, sex (ne)protejat, pentru (lipsa)respect şi căsnicia (prostituţia) gay. Nici jupuiţi nu ar accepta că monogamia nu este pentru ei.

Părăsind confortul caselor, departe de cunoscuţi şi rude, prin cluburi, parcuri, gări sau bodegi deocheate, la căderea serii ies la agăţat, ca mai toţi bulangii. La adăpostul întunericului porneşte marea şi veşnica vânătoare după pulă, mascată în căutarea unui unic “el”. Odată găsit însă, îl epuizează şi îl aruncă la gunoi storcit ca o cutie de lapte şi trec la următorul. La statut, pozează în romantici care tocmai au încheiat o relaţie din care îsi revin greu. Fostul este o secătură care încă nu le dă pace. Poţi să-i crezi sau nu. Alţii ca ei apar zilnic iar foamea cărnii triumfă mereu. Clik delete, ignore apoi next, next, next… Iterativ.