Arhive etichetă | Buddy Wakefield

Urgențe

winnipeg1[1]

We Were Emergencies

from Gentleman Practice (2011) – Buddy Wakefield

Am fost urgențe

Putem înghesui orice în ceață
Și să o facem să arate ca o fantomă
Dar în seara asta
Hai să nu ne devenim tragedii.
Noi nu suntem case de pompe funebre
Cu rezervoare de propan în ferestre,
Arătând ca niște cimitire.
Cimitirele sunt doar
felul pământului de a nu-ți da drumul.
Tu dă-ți drumul.

În seara asta, noi,
Hai să ne răsucim prostește încheieturile așa de mult înapoi,
Încât lamele de ras și penițele de stilou
nu aibă unghi bun la frumusețea venelor din interior.
Pășește
în asta
Cu toate piesele tale de avion.
Mergi mai departe
Și repetă după mine cu inima:

„Nu mai am nevoie să mă fuți atât de tare încât să mă urăsc.”

Fă dragoste cu mine
Ca și cum ai știi ca sunt mai bun
Decât cel mai rău lucru pe care l-am făcut-o vreodată.
Pătrunde-mă încet.
Sunt
nou în asta
Și da am văzut aproape fiecare oraș de pe un acoperiș
Fără să sar de pe el
Este pentru că mi-am dat seama

Că în seara asta luna
Nu trebuie să fie plină, ca noi să o iubim,
Că nu suntem tragedii
Blocați aici sub ea,
Că, dacă inima mea
Într-adevăr s-ar fi spart
De fiecare dată când a căzut pradă iubirii
fi în măsură săți ofer confetti acum.

Dar inima nu se rupe,
Deloc
Se învinețește și se vindecă
Pentru ca nu am fost niciodată tragedii.
Am fost situații de urgență.
Hai sună la 1 -1 -2
Spune-le că
am parte de momente fantastice!

Taylor Mali, poet, 02.04. 2010:

2/30 (2010): Buddy Wakefield mi-a spus că el nu mai este Gay

şi că îi merge foarte bine cu antrenamentrul lui pentru triatlon, că, cu cel mult 8% grăsime corporală, este în cea mai bună formă posibilă a vieţii sale; un om ghiulea, într-un sens diferit.

Înainte de ai putea eu răspunde, el a spus că trebuie să închidă dar că mă sună imediat înapoi.

Am uitat că este (a fost)  întâi aprile, ziua păcălelii.

„Pizda e mai atentă de când ai luat armele, Buddy, nu-i așa?” era ceea ce am gândit, dar din fericire n-am spus. În schimb, cred că, cel puţin în funcţie de matematica mea, el ar fi trebuit să fie chiar mult mai gay acum, liber de tot ce nu mai are nevoie, un gay mai suplu, mai rău.

Râdeam chiar înainte, că uite ce oameni norocoşi suntem sau am devenit.

El şi Andrea și-au sunat prietenii şi familia toată după-amiaza să le spună ştirea. Urmările au fost ca asta, a maică-si care îl cunoștea prea bine:

Pe bune? De ce?”

Sau de genul celor pe care chiar i-a păcălit, care au izbucnit în lacrimi şi au declarat:

„Mulţumesc lui Dumnezeu, am aşteptat atât de mult acest moment!”

5119248175_762b9eb1e6_z

Pederanger, 10/08/2014:

Scuze pentru taducerea fără drept și talent a acelui minunat poem. Dar acum pe bune, dacă azi aș afirma că nu mai sunt bulangiu, că m-am reprofilat pe femei, câtă poezie cu pizde ar trebui să scriu înainte să mă credeți?!

Ei bine, pe Buddy l-au crezut pe cuvânt. Americani, deh!

foto: buddywakefield.com, flikr