Arhive etichetă | carte

„Omul cu urechea ruptă” – aventuri după dezgheț

omul-cu-urechea-rupta

O carte veche dar încă proaspătă chiar dacă nu prea relevantă după 165 de ani. Dar pentru că a fost scrisă cu nerv și are o intrigă perfectă, constituie o lectură lejeră. Din păcate deși conține o bună parte din ideea și acțiunea cheie a acestui roman, Hibernatus, filmul din anul 1969, cu Louis de Funès, nu dă nici un credit autorului Edmond About. Merită oricum vizionat fără resentimente.

Fougas eroul poveștii era colonel în armata lui Napoleon la nici 25 de ani. Campania de iarnă îl lasă aproape mort, înghețat, oportunitate excelentă pentru un biolog excentric să testeze mașinăria cu care îi deshidratează corpul și îl conservă. După 45 de ani, sarcofagul cu mumia colonelului ajunge la Leon Renault care hotărăște sa îl reanimeze.

Urmează o serie de aventuri cu un domn chipeș galant și cu apucături de muschetar, care pune ochii taman pe logodnica reanimatorului său. Cum și ea era atrasa irezistibil de mumie, dilemele morale se clădesc peste amor, lacrimi și oftaturi. Chinul se sfârșesc cu suicid, scrisori și moșteniri, nu înainte de a ne face martori la o serie de descoperiri surprinzătoare. Nu vă spun care, că poate aveți oareșice chef de citit nebuneli romantic-SF de acum două secole.

PS: Știu că nu apare nicăieri aici factorul gay, dar când am citit povestea omului cu urechea ruptă, am simțit un fel de magie între Leon și Fougas. Habar nu am dacă e reală și nici nu aveți cum să mă verificați dacă nu ați citit cartea. Apropo, în maxim 5 ore o dați gata.

imagine: elefant.ro

 

 

„Dona Juana” – Sexi bulangeala

Coperta-carte-Dona-Juana

“Dona Juana” – Lorena Lupu, Editura Herg Benet 2012

Dona Juana, este un roman erotic postmodernist cu mesaj ascuns ce pozează într-o carte despre plăcere și căutarea ei. Cartea a fost original promovată pe scenă, prin cluburi gay, pe internet, inclusiv pe blogul autoarei. Problematica de suflet vine frumos ambalată în sex, droguri și muzică, suficient de bine ca după terminarea cărții să cazi pe gânduri măcar cât ți-ai rula un joint din pagina de gardă. Dona Juana este o carte apă de gură cu aromă de prepuț, incitantă ca o partidă de sex anal fără lubrefiant consumată în wc-ul public. Odată expirat fiorul inițial al adrenalinei, continuă să șocheze prin realistica decorului și cinismul limbajului puternic danturat. Este descrierea unei lumi în care pudibonderia ar fi perdantă, chiar criminală, pentru că ar ucide în fașă orice tentativă de credibilitate a atmosferei din roman.

Povestea Donei Juana este scurtă simplă și percutantă. În țara asta este scandalos ca o  femeie să facă travesti în cluburi gay (să zicem gay friendly). Așa am considerat și eu citind că Dona Juana este o chanteuză îmbracată în barbat. Cum ar fi să pipăi pe unul în club și să vezi că în loc de pulă are un prezervativ umflat cu aer?  Dezgustător fetelor, dezgustător de provocator ca idee!

Dona Juana își joacă travestiul într-un show muzical pe scena clubului Bizare, acompaniată de dansatori ambalați în rochii. Showul pidosnic are priză la publicul cu ștaif dacă ne luăm după reprezentațiile sale repetate. Din păcate gloria este o curvă care te arde la ADN cu mânerul biciului. Se întâmplă că patronul clubului, un țigan gay pedofil, se hotărăște să închidă mustăria, în timp ce Dona Juana încearcă zadarnic să-l facă să revină asupra deciziei. Lăsând deoparte tripla discriminare a patronului, cu cât se dă eroina noastră mai curvă, cu atât ne șochează să aflăm cât îi pasă de soarta celorlalți.

Aflând deci că zilele showului îi sunt numărate, Dona Juana se apucă de dat cu muia în masculii cu cheag la pungă, oameni de afaceri mai mult sau mai puțin respectabili, potențial interesați să preia Club Bizare.

Ca să nu vă răpesc din plăcerea de ai da singuri jos chiloții, mă opresc aici din mozolirea poveștii. Sunt destule expresii tari prin ea pe care criticii le-ar numi „detalii picante”, printre care excelează nelipsitele cuvinte cu “f” și “p”, plus jointurile rulate și liniile prizate, printre partide de sex la beție și violență cu femei legate.

Ca bulangeală în stil grande, povestea se simte țeapănă și groasă, cu atât mai contondentă cu cât este mânuită de o purtătoare de uter, dovedind ori că Lorena Lupu și-a făcut temele, ori că a ars-o pe bune la bong cu „fetele”. Aș prefera să nu știu adevărul, că poate data viitoare scrie o carte de rugăciuni pentru călugărițe și mi-aș dori să o cred și atunci.

Pentru scorțoșii care vor să se flexibilizeze la neuron, această carte poate fi tirbușonul necesar extragerii bățului din cur. Ca bonus cartea Lorenei face lobby taximetriei, cluburilor gay și în general vieții nocturne bucureștene făcând Coana Joiana numai bună de muls. Cine are ochi poate găsi noi idei dacă se prinde de care țâțe trebuie să tragă.

Mie unul mi-a plăcut, așa că vă doresc lectură la căldură și un gagiu să vă lingă-n… deget când dați paginile.