Arhive etichetă | Cimitirul

„Cimitirul” – gang bang livresc cu Teleșpan

Telespan-Cimitirul

“Cimitirul” – Teleșpan, Editura Herg Benet 2013

Cartea asta e ceea ce am asteptat eu să citesc ani de zile de la citirea Amorurilor Unui Hospodar al lui Apollinaire. Dacă aia a fost un pic cam devreme și un pic cam prea mult pentru un mic bulangiu în creștere, pe asta am înghițit-o nemestecată și aș fi mai vrut. Nici nu știu cum să o iau în discuție, ușor superficial și poponărește la lins, sau să-i fac un clasic deepthroat livresc. În fine, o să o iau orizontal că tot i-au placut autorului dungile o perioadă lungă din anusul lansării.

Nu vă spun nimic detaliat, că omul ăsta merită citit pe bani și nu clasat cu un simplu rezumat. Dar așa, în dorul pulii vă pot spune că personajul principal este un curvar penal, jucător la loto și bineînțeles întreținut. Ca să iasă din postura de atârnător, Adrian Green se angajează la negru, în cimitir, prilej absolut minunat de a-și bate pula de religie, moarte, frică și abuz, filozofic vorbind.

Practic vorbind, Mr. Green își bate pula de câte un coleg sau client (ruda, nu mortul frate!) după cum îi pică cu loc sau cu tronc. Aceste aventuri oferă prilejul să citești niște scene de sex atât de bune, că nu știi dacă să continui să citesti sau să-ți faci o labă. Vorba personajului, asta e o problema de alegere a momentului. Depinde la care scena și în ce mod vrei să juisezi.

Citeam pe blogurile unor proaste care se dau critici de carte, cum că scenele de sex gay din Cimitirul sunt scârboase, că sunt scrise prea în detaliu, că prea mult lins, prea multă muie. Și că scenele gay și densitatea lor fac un deserviciu persoanelor gay definindu-le ca fiind superficiale.

Pizde refulate, ce să le ceri. Niste moluște băloase care sângereaza uneori de două ori în aceaiși lună, se apucă să scrie cu scârbă de cur și pulă. Treaba lor.

După mine Cimitirul este un manifest gay. Si contrar opiniei de mai sus, eu cred că această carte face un serviciu imens comunitătii gay, chiar dacă la noi ea nu prea există. Cred că daca aș avea de ales o carte cu care sa dau gag purtatorilor de biblii la cozoroc, as alege cu greu între Cimitirul si Decameronul. Dar da, în final aș alege Cimitirul ca să-i miruiesc pe plebei, în ciuda faptului ca Teleșpanul nu-i suficient de ateu pentru neuronii mei. Dar până la coadă, monoteismul lui de cumetrie e tare amuzant. N-am mai citit ceva haios legat de Biblie, de la Leo Taxil încoace.

Așa cum am spus, tranșată orizontal cartea este înfulecabilă în câte părți vrea pana ta de peloponezian. Este perfect echilibrată, nu te face să simți obligația sau nevoia de o sfârși (adica, am făcut-o și pe asta, sunt cult ce pula mea!). Este bună constant, ușor de citit, ușor de penetrat. Cu mintea, perverșilor, cu mintea!

M-am abținut intenționat de la a viziona materialele video cu Teleșpanul, pentru că eu chiar sunt dintre cei care pot face diferența dintre personaj și creatorul său indiferent la ce nivel de identificare ar afirma cel din urma că se afla cu creația sa. Și ca să nu simt nici o discrepanță, prefer mereu să citesc cartea înainte sa văd filmul (sau să înghit povestea care vinde cartea), pentru ca iluzia sa fie perfecta.

Credeți-mă cartea asta nu suferă nici o fractură logică sau identitara. De la baba moartă, fiartă în cadă, la siropul dragostei prin feisbuc și sms cu Daniel, Adrian Green se simte uber real. E el.

Iubesc personajul ăsta pentru că mă aprobă în buna parte în ceea ce simt și gândesc. Descopăr la el teorii comune, de la “personal Jihave” (că nu crede în Jesus) până la “dragostea tâmpește” și-ți face creierii ecler.

În concluzie, trageți o fugă în Cimitir, poate îl prindeți pe Adrian în fapt. O să iasă un gang bang din care o să scăpați abia după ce lăsați cartea pe noptiera de lângă pat.

Apropo domnu’ scriitor, Teleșpanu e pseudonim sau e pe bune? Tele-șpan?! Zău? Mișto nume de fost tele-producător cu care să-i sari cititorului în ochi. Probabil Adrian Spermezan era luat, sau ustura prea tare.

Aide pa, aștept următoarea carte care să mă dea pe spate… Sau pe burtă, tu alegi în ce postura îți pui cititorul!

foto: Herg Benet