Arhive etichetă | comportamente

Pizdificarea bărbatului gay

Pizdificarea nu este o modă recentă, ea este inclusă în gena bărbatului gay. Atenție, doar observ și râd. Când zic pizdificare nu deplâng rolul arbitrar de cocoș în cuibarul galinaceelor hetero. Despre pizdificarea barbatului hetero a scris Calin Adrian, iar despre cât sunt de pizde cei care se tem sau pomenesc de fenomen, au scris Vulpescu și Eftimie, tipi care după ce postează o treabă din asta politic corectă își lasă încă un rând de bărbi și își mai cresc un coi. Just in case.

Am zis deci că nu este despre roluri și nu mă refer nici la travestiți, shemale ori transsexuali, categorii care mi se pare absolut corect să-și evidențieze partea feminina. Deloc, aici este vorba despre tipii care ar arăta de la decent la excelent, dar care își aplică tratamente faciale și corporale exagerate care îi transformă în caricaturi grotești.

Noi bulangii, știm că o sigură sprânceană la doi ochi nu este cool și că în afară de curentul bear (al cărui vag admirator sunt), părul în smocuri unde ai vrea să dai de neted nu crește libidoul oricui, dar nici fondul de ten dat cu șpaclu nu prea scoală puli.

O zic și eu ca omul care merg la club pentru bere dans și nițică piele pe piele cu speranța că dacă îmi frec obrazul de al altui tip, ăla să țipe că i-am stricat machiajul. Toți vrem să fim curați, îngrijiți speciali chiar, dar hai să nu sărim calul, că nu trăim pe scenă.

Tubul de fixativ ori ceară pe părul vopsit negru albăstrui ori blond albinos, sprâncenele pensate tatuate și vopsite, unghiile cu french manicure, pudra, glosul pe buze și rimelul, transformă bărbatul într-un personaj de teatru Kabuki. Arată artistic ce-i drept, dar nu l-ai fute.

Lucrurile nu se opresc însă aici. După ce își termină opera, omul își face un selfie, dar nu îl postează pe rețelele de socializare sau buceală. Pentru că nu este încă fericit cu mecla de păpușă Barbie, e necesară o procesare de imagine în Photoshop. Acolo își administrează iriși de căprioară vampir, sclipici în gene, roșu în obraji. Continuă prin a-și șterge cicatricile, alunițele și toate ridurile, inclusiv cele de expresie, iar la final presară steluțe ori trandafiri peste fundal.

Misiune îndeplinită, pizdificare totală!

Reclame

Bărbați cu pula mare

A venit clipa adevărului, momentul în care îmi torn cenușă în cap. Am greșit grav față de niște omeni pe care nedrept i-am discriminat! Este vorba de bărbații gay cu pula mare, pe care (aproape) constant i-am respins. Am făcut-o din invidie, gelozie și orgoliu prost disimulate. Uneori chiar am fost îndreptățit, alteori am fost doar beat.

Mi-a fost ușor cu cei care mi-au ridicat pula la fileu, exact atât cât să-i văd dimensiunile prin plasă și mi-a venit mai greu cu cei care în afară de pulă aveau (ghinion) și creier. Azi m-a apucat greața și rușinea de mine când am citit că Lorena Lupu a înființat grupul de Facebook “pule mici și frustrate”, pentru că pe lângă a fi o pulă mică și frustrată, eu sunt gheu și n-am nici Facebook. Autoironia e fix pielea pulii când ești singur, excitat și grav ne-futut. Să ne mai facem un cont, sau nu?

Spuneam că mi-a fost ușor să le dau flit celor care prin definiție erau doar o pulă mare, cu atitudine gen: ia-o acum sau stai la coadă și salivează până te contactez eu. Reacția mea nu neapărat normală, dar viscerală a fost: dă-te în pula mea, aia mică și neapreciată! Mi-a venit greu cu bărbații posesori de organe care au încercat să inițieze o apropiere și pe care din motiv de dimenisune i-am refuzat. Nici măcar nu i-am trimis la coadă să aștepte până mă răzgândesc, ăsta fiind un alt comportament gay la care n-am reușit să ader, adică făcutul listei cu contacte de futut pentru mai târziu, când ăia la îndemâna nu mai răspund. Nu știu care a pierdut mai mult, poate că ei, poate că eu.

Cu alți puloși, foarte puțini, m-am jucat o vreme, m-am lăsat greu, altceva decât lista de așteptare, pentru că le-am spus din start că ei sunt ok și problema sunt eu. Respectivii zic că a meritat să aștepte până s-au răzbunat. Îi cred de vreme ce nu ne datoram nimic nici inainte, nici după. Aici trebuie făcută o paranteză. Numai cei activi sau versatili au avut șansa la răzbunare, pentru că puținele experiențe cu pasivii cu pule mari mi-au lăsat un gust dublu amar. Nu e o pierdere frate, să ai lângă tine un bărbat bine dotat, dar care nu te lasă nici măcar să pui mâna pe obiect?! Nu-i păcat să se lase cu sechele? Nu? Asta e, sunt un versatil defect!

Închei cu un îndemn:

Bărbați cu pula mare, nu abandonați așa ușor dacă bulangiul vizat nu pică la prima abordare. Insistați la anumite intervale, în numele sfintelor sfinctere și a pioaselor coaie goale, până găsește ăla un motiv oarecare să se împiedice! Chiar și nehotărâții se fut uneori. Aveți puțintică răbdare stimabililor, urcați-vă în patul lui Procust să vă lungiți în picioare, dar în nici într-un caz nu vă apucați să tăiați din ea!