Arhive etichetă | deepthroat

Mă doare-n gât de tine!

Amorțeala somnului se disipează greu, capul plutește în timp ce picioarele atârnă. Între forțele astea antagonice trupul se augumentează în direcția vectorilor și se subțiază ca o clepsidra departe de mijloc, într-un loc care doare.

Ah, gâtul! Îmi aduc aminte de tine și de pula ta de tractorist. Pula mare, cu bile de plastic băgate cu preduceaua sub prepuț în pușcărie, pe care m-am încăpățânat să o iau integral ca să câștig azi dreptul la revedere.

Nu-mi aduc aminte nimic de aseară în afară de pula și de vocea ta. Mi s-au întipărit în creier.

– Ho că te îneci, ho că mă înghiți! Ai să-mi bag, ai luat-o toată, tată! Ahh!

Am trei apeluri ratate și un mesaj de la tine:

„Ce faci, ne vedem?”

Ce să-ți spun acum, că îmi e dor, că mă doare, că mai vreau? Cum să-ți spun?

Iau telefonul și îți scriu un mesaj:

„Nu azi. Mă doare-n gât de tine!”

Anunțuri

Deepthroat fericit

imagesC6ZPKOJ3

– Bună ziua doamna doctor.

– Bună ziua. E vreo problemă cu ultima lucrare, că nu mă așteptam să vă revăd așa curând? Acum aveți o dantură completă, perfectă.

– Nici nu știu cum să vă spun. Am o problemă într-adevăr. Două măsele de jos, ultimele din fund, cam agață, zgârie.

– Dar eu v-am lucrat numai sus, jos n-am făcut nimic.

– Păi de aia am și venit, să vedeți ce e de făcut.

– Bine, luați loc. Să vedem… no, molarii nu au nimic, alea sunt suprafețele lor tăietor/zdrobitoare naturale.

– Dar agață, vă spun!

– Cum adică agață, că după cum văd limba vă e netedă și nu prezintă urme?

– Doamnă vă rog mai uitați-vă odată, vă jur că de când le-ați pus pe alea sus, îmi agață!

– Hm, nu remarc nimic în afără de o boltă palatină foarte boltită. Probabil ați supt mult când ați fost mic.

– Da, dar nu suficient. Am fost înțărcat prea curând după opinia mea și acum încerc să mă răzbun. Deci mă rezolvați?

– Eu vreau, dar tot nu înțeleg unde cum vă jenează.

– Doamnă, scuze că vă spun, mă jenează la sexul oral!

– A, sinceră sa fiu n-am auzit pe nimeni sa facă cunilingus cu dinții, iar cu molarii e chiar impos… Oh, stați puțin, stați!

– Aha cred că v-ați prins, în sfârșit.

– Domnule eu nu sunt ghicitoare. Vreau să fiu absolut sigură, așa că vă rog să-mi spuneți direct cum când și ce vă jenează.

– Doamna de când mi-ați pus lucrările alea sus, a început să mi se agațe pula amantului prin gură. Poftim am zis-o! Stați puțin ca n-am terminat. De fapt nu mă jenează la suptul obișnuit, la luatul în gură clasic ci la deepthroat, adică la băgatul pe gât adânc, adânc. Ce aveți, sunteți palidă, ori vă e rău?

– Nu nu, continuați!

– Ok, adânc adânc…

– Puteți sări peste asta, vă rog?

– Ok, deci când o iau pe toată agață, mai ales la mișcările mai violente de du-te vino ale hm… organului. Iar dacă organul este unul gros și lung, se lasă cu zgârieturi!

– Păi poate ar trebui să faceți gura mai mare.

– Adică mă învățați pe mine cum se suge pula, nu știu eu să casc gura? Doamnă, nu sunt piton să-mi dau maxilarul peste cap, dar credeți-mă că mă pricep, uitați-vă cât de larg o casc!

– Nu vreau să vă învăț nimic. Vă rog închideți gura, că am am impresia că vi se holbează stomacul la mine! Ia să vedem ce se poate face. Polizăm frumos aici și aici. Ok, sunteți rotunjit perfect. La revedere și deepthroat fericit!

 

După trei săptămâni:

– Bună ziua. Iar dumneavoastră? Să nu mă puneți să mai pilesc molarii ăia că nu se mai poate fără să vă lezez pulpa.

– Hă hă hă, pulpa mea e deja lezată toată! Sărut mâna doamnă, mă tem că cu pilitul nu rezolvăm nimic. Am încercat cu alcool, ba chiar și cu niște arome de cameră, care cică relaxează, dar nimic.

Știți, între timp mi-am tras un amant nou iar omul e foarte, foarte dotat. E atât de dotat că nu îmi intră pula lui pe gât sub nici o formă. Am făcut yoga, stretching, mi-am scos amigdalele, dar tot n-am rezolvat. Prin urmare am venit la dumneavoastră să-mi scoateți cei doi dinți din fund. Dacă e nevoie mai scoateți-mi încă un rând, numai să pot suge pula într-un mod eficient, plăcut și foarte profund.

foto: Spamusment!

„Cimitirul” – gang bang livresc cu Teleșpan

Telespan-Cimitirul

“Cimitirul” – Teleșpan, Editura Herg Benet 2013

Cartea asta e ceea ce am asteptat eu să citesc ani de zile de la citirea Amorurilor Unui Hospodar al lui Apollinaire. Dacă aia a fost un pic cam devreme și un pic cam prea mult pentru un mic bulangiu în creștere, pe asta am înghițit-o nemestecată și aș fi mai vrut. Nici nu știu cum să o iau în discuție, ușor superficial și poponărește la lins, sau să-i fac un clasic deepthroat livresc. În fine, o să o iau orizontal că tot i-au placut autorului dungile o perioadă lungă din anusul lansării.

Nu vă spun nimic detaliat, că omul ăsta merită citit pe bani și nu clasat cu un simplu rezumat. Dar așa, în dorul pulii vă pot spune că personajul principal este un curvar penal, jucător la loto și bineînțeles întreținut. Ca să iasă din postura de atârnător, Adrian Green se angajează la negru, în cimitir, prilej absolut minunat de a-și bate pula de religie, moarte, frică și abuz, filozofic vorbind.

Practic vorbind, Mr. Green își bate pula de câte un coleg sau client (ruda, nu mortul frate!) după cum îi pică cu loc sau cu tronc. Aceste aventuri oferă prilejul să citești niște scene de sex atât de bune, că nu știi dacă să continui să citesti sau să-ți faci o labă. Vorba personajului, asta e o problema de alegere a momentului. Depinde la care scena și în ce mod vrei să juisezi.

Citeam pe blogurile unor proaste care se dau critici de carte, cum că scenele de sex gay din Cimitirul sunt scârboase, că sunt scrise prea în detaliu, că prea mult lins, prea multă muie. Și că scenele gay și densitatea lor fac un deserviciu persoanelor gay definindu-le ca fiind superficiale.

Pizde refulate, ce să le ceri. Niste moluște băloase care sângereaza uneori de două ori în aceaiși lună, se apucă să scrie cu scârbă de cur și pulă. Treaba lor.

După mine Cimitirul este un manifest gay. Si contrar opiniei de mai sus, eu cred că această carte face un serviciu imens comunitătii gay, chiar dacă la noi ea nu prea există. Cred că daca aș avea de ales o carte cu care sa dau gag purtatorilor de biblii la cozoroc, as alege cu greu între Cimitirul si Decameronul. Dar da, în final aș alege Cimitirul ca să-i miruiesc pe plebei, în ciuda faptului ca Teleșpanul nu-i suficient de ateu pentru neuronii mei. Dar până la coadă, monoteismul lui de cumetrie e tare amuzant. N-am mai citit ceva haios legat de Biblie, de la Leo Taxil încoace.

Așa cum am spus, tranșată orizontal cartea este înfulecabilă în câte părți vrea pana ta de peloponezian. Este perfect echilibrată, nu te face să simți obligația sau nevoia de o sfârși (adica, am făcut-o și pe asta, sunt cult ce pula mea!). Este bună constant, ușor de citit, ușor de penetrat. Cu mintea, perverșilor, cu mintea!

M-am abținut intenționat de la a viziona materialele video cu Teleșpanul, pentru că eu chiar sunt dintre cei care pot face diferența dintre personaj și creatorul său indiferent la ce nivel de identificare ar afirma cel din urma că se afla cu creația sa. Și ca să nu simt nici o discrepanță, prefer mereu să citesc cartea înainte sa văd filmul (sau să înghit povestea care vinde cartea), pentru ca iluzia sa fie perfecta.

Credeți-mă cartea asta nu suferă nici o fractură logică sau identitara. De la baba moartă, fiartă în cadă, la siropul dragostei prin feisbuc și sms cu Daniel, Adrian Green se simte uber real. E el.

Iubesc personajul ăsta pentru că mă aprobă în buna parte în ceea ce simt și gândesc. Descopăr la el teorii comune, de la “personal Jihave” (că nu crede în Jesus) până la “dragostea tâmpește” și-ți face creierii ecler.

În concluzie, trageți o fugă în Cimitir, poate îl prindeți pe Adrian în fapt. O să iasă un gang bang din care o să scăpați abia după ce lăsați cartea pe noptiera de lângă pat.

Apropo domnu’ scriitor, Teleșpanu e pseudonim sau e pe bune? Tele-șpan?! Zău? Mișto nume de fost tele-producător cu care să-i sari cititorului în ochi. Probabil Adrian Spermezan era luat, sau ustura prea tare.

Aide pa, aștept următoarea carte care să mă dea pe spate… Sau pe burtă, tu alegi în ce postura îți pui cititorul!

foto: Herg Benet