Arhive etichetă | drepturi

Ați înfrânt, dar pe cine?!

torched-rainbow-flag-NY

Am citit pe Facebook textul scris de Ioana Stăniloiu. E despre revoltă și obidă, dar e și despre milă. Fix despre mila aia pentru care se bat creștinii cu cărămida în piept. Mila față de inamic, iubirea față de cel ce te oropsește.

Referendumul pe care îl vrea Coalția Pentru Familie costă 20 de milioane de euro. Merită, nu? Felicitări domnilor și doamnelor iubitoare de om! Aţi înfrânt! Acum familiile voastre tradiționale vor putea să își continue viețile ca acum 2000 de ani, imaculate în ochii lui Dumnezeu, cu fericirea că alții n-au voie să aibă ce aveți voi, popor ales.

Dar pe cine ați înfrânt? S-a legat cineva de voi? Cine, vecinul care în loc de copil are cățel, vecina care stă cu prietena și pisica, cei doi bărbați la care nu rămân niciodată femei peste noapte? Fiul vostru, nepoata, colegul efeb de la registratură; cine e teribilul inamic?

Sunt ăia și alea cu piele, pene și lanțuri curcubeu de la marșuri? Aia e urâciunea în ochii lui Dumnezeu? Nu v-am auzit cerând interzicerea carnavalului de la Rio unde dansatoarele au plasturi pentru herpes în loc de sutien și o scoica în loc de chiloți. Ăla e mai decent, comparativ doar vorbind, că pe mine nu mă deranjează, sau dacă mă deranjează nu mă uit și nu mă duc?

V-ați încordat mușchii în fața unei minorități îngropate de prejudecați. De mii de ani existăm și tot de mii de ani încercați sistematic să ne exterminați. Probabil asta vă ține ocupați. După mii de ani încă nu ați obosit, nu v-ați plictisit să ne persecutați, ucideți, închideți sau să ne furați drepturile. Ne-ați înfrânt, iar, cât de penibil!

Ce ne mai rămâne nouă de făcut? Simplu, să continuăm să existăm! Să existăm, că de trăit nici măcar inamicii noștri nu știu cum. Ei sunt prea ocupați să nu ne-o trăim noi pe a noastră, ca să aibă timp să se bucure de viață. Și cum ar putea să simtă bucurie, oameni care venerează un mort, moartea și o promisiune de viitor postum?

 

Dreptul legal la iubire

just-married-gay-marriage

Nu există nici un motiv să renunțăm la această luptă și să ne retragem. Nu ne putem opri să fim cine suntem și vrem să fim, așa cum nu-i putem opri pe ceilalți să fie cine sunt și vor să fie. Și deși suntem asemănători în biologie, avem voie să fim diferiți în gândire, avem nevoie să fim diferiți, pentru ca ceea ce facem să facă diferența dintre a fi și a trăi.

Cuvintele sunt puternice când urmează dorințe puternice, și așa ar trebui să ne fie și acțiunile. Și la fel cum cuvintele de ură pot avea putere asupra oamenilor, cuvintele de iubire și speranță pot avea putere asupra oamenilor, cu condiția să avem curajul să le spunem.

Pentru că atât de mult a tocit omenirea de sens cuvântul iubire, că simpla lui rostire irită și incită la contrariu. Dar dacă nu-l spunem el nu există și dacă nu-l scriem, el se uită. Și dacă noi nu-l imortalizăm în rostire, generațiile viitoare îl vor asocia unui simbol roșu, mai asemănător unui posterior decât unei inimi.

Avem puterea de a schimba societatea, avem puterea de a face diferența dintre simulacrul relației și adevărata familie, care se încheagă din iubire și dăinuie din iubire în ciuda oricărei opoziții religioase, sociale și politice, în ciuda oricărui pronostic pesimist sau impunere artificială a urii drept iubire.

Avem puterea să alegem pe cine iubim, avem puterea să fim aleși, pentru că suntem rațional/emoționali. Poate că nu toți ne-am născut din iubire, dar din naștere, toți avem dreptul la ea. Legal.

foto: GayAshevilleNc

Dana Captilin, vaca şi poponăresele!

C. Dana Cleopatra, este prostul care aruncă o piatră în baltă. Zece înţelepţi poponauţi de pe bloguri gay cum ar fi DarkQ si alte organe scrise curcubeu se chinuie, nu să scoată piatra, ci să convingă proasta să nu o arunce. Tardiv, trist, patetic.

Aici trebuie acţionat simplu. Proasta trebuie aruncată în apă după piatră. Clar? Se pare că nu. Limpede este că poponarii se pricep bine să dezbată nu să actioneze. Este normal dacă ţinem seama că suntem întâi români şi abia după homalăi.  Curajul gay şi puterea de acţiona au murit odată cu Harvey Milk. Totuşi eu sunt bulagiu şi român adică vesel şi viu. Vin să vă zic: haideţi să păruim vaca! Să-i dăm smog la smoc!

Vai dar cum să facem dragă aşa ceva că, la naiba, suntem o specie de delicaţi. Nu mai bine îi explicăm noi vacii cum să nu fie vacă?!  Dar cu un limbaj elevat, că vaca este administrator şi practică ura sub cenzură. Bine, adresaţi-i un comentariu logic. Poate că nu-l mai şterge. Poate răspunde la dresura academică şi nu se mai cacă peste paiele care ar trebui să-i fie aşternut ei şi viţeluşei pentru care pretinde că vrea să ne ia în coarne!

Balegă şi pişat. Muncă fără şanse. Pisicuţele de la Darq îşi strică manicura de pomană. Vaca rămâne vacă, nu evolează şi nici nu-şi schimbă părerea.  Pentru că vaca este futută odată pe an şi e mulsă zilnic. Dacă nu o fute nimeni e tristă dar dacă nu o mulge nimeni, apare pericolul să fie apucată de amoc.

Gata cu pasivitatea. Treceţi la muls fetelor! Poate dacă o trageţi de ţâţe cum trebuie pe tanti Dana Captilin zisă Cleosparta,  se îmbunează şi aruncă penibilitatea aia de petiţie la coş.

Nu căsătoriei gay!

JESSE TYLER FERGUSON, ERIC STONESTREET

Asta este o opinie şi nu o campanie. Să fim înţeleşi de la început.

Probabil vă aşteptaţi la argumente logice. Aşteptaţi-le liniştiţi şi luaţi-vă în continuare deciziile la nivel emoţional. Îmi pare rău, sunteţi naivi incurabili. De la atâtea geluri, creme şi poppers probabil vi s-a fracturat memoria. Altfel ar fi uşor să vă amintiţi că noi bulangii suntem deosebiţi, că nu avem nevoie de din astea normale şi că dacă o să le avem, o să ne pişăm pe ele. Cu boltă evident.

Am aşa o scârbă de bănuială că nu realizaţi ce tâmpenie cereţi. Îmi este cu atât mai greaţă când vă văd  pe la Tv, forumuri, sau bloguri militante gay iar mai apoi vă admir preferinţele cu threesome şi sex în grup tot pe acolo şi mult mai des pe Romeo and Co. Probabil vă doriţi căsnicia, ca în sfârşit să fiţi trataţi drept adulteri legal.

Număr pe degetele de la o singura mână cuplurile gay (cunoscute mie) cu mai mult de 10 ani vechime. Aşa că nu mă judecaţi prea aspru că spun: daţi degeaba legea că oricum căsniciile gay au abonament preplătit la divorţ. Hai să fim cinstiţi, majoritatea relaţiilor gay se măsoară în luni. Ce căsnicie minuntă am avut dragă, am combinat luna de miere cu partaj-party, ce frumos!

Cel mai bun exemplu al burlescului este tendinţa de  parodiere a căsătoriei hetero, mergând până la ceremonia religioasă. Să crape de invidie ăia de îmbracă câinii în rochii de mireasă, fără nici o aluzie aici la adevăratele nunţi canine unde toţi fut şi nici unul nu plăteşte, aici plătim toţi ca să dăm o lege pentru două trei „fete” care visează să se fută în cur drapate în rochie albă, în timp ce noi restul o luăm discret la labă.

Că doar discreţia este cuvantul cheie pentru orice poponăreasă obsedată de spaima că trecutul o să o împiedice să prindă următoarea pradă. Pentru ea căsnicia înseamnă prostitul la finalul carierei de divă a unui puşti sărac dar cu pulă de neam prost, ca să aibă cine o şterge la cur când ajunge la stadiul de babă fistată.

Mai sus era vorba de poponăresele coapte, versate. Alea tinere au altă marotă, şi anume coming out-ul. Păi cum pula mea, dacă ele au fost izgonite de acasă că la 17 ani au fost prinse sugând pula prin boscheţi la tot cartierul, de ce să nu şi-o mai ia şi alţi fraieri în barbă! Să ne vârâm pula pictată curcubeu în ochii colegilor şi familiei indiferent de consecinţe, că doar cei care nu au nimic de pierdut sunt ei.

Orice ar fi, nu o să înţeleg de ce ne prostim, de ce ne dăm după deget. Nu ne trebuie nici o lege în plus ca să existăm. Treaba noastră ce facem în pat, cu cine şi de câte ori. Suntem de două ori fiinţe poligame din născare. Suntem bărbaţi şi suntem gay, iar căsătoria a fost inventată de femei în avantajul femeilor. Lesbienele sunt rugate să se prefacă că nu au citit asta.

Suntem bărbaţi gay. Mă rog, aşa afirmăm. În marea majoritate dintre noi nu ticăie ceasul biologic al supravieţuirii genei prin urmaşi biologici. Inconştient bulangii vor o progenitură la fel cum îşi doresc copii un căţel. Dacă alţii au, ei de ce nu.  Belele apar când realizează că animăluţul trebuie scos să se pişe, că lasă păr ori are pureci. Responabilităţile se asumă uşor, dar se execută greu.

Ce faci cu boracul când îţi arde măseaua să dai o tură prin saune cu soţul după pulă? Ori e foarte probabil că în scurt timp să fi devenit un tată singur. Deci ce faci? Îl duci la mă-ta pentru o noapte. Dar vai, majoritatea gay-lor au un apetit sexual foarte ridicat si mai ales obesia noului. Cinci parteneri diferiţi într-o săptămână, nu e ceva chiar neobişnuit. Kinderul rămâne la buni.

Şi atunci de ce mai vrem copii, doar pentru a întări statutul de cuplu normal? Păi să tragem o limită între normal şi clasic. Cuplul clasic hetero e deja pe ducă. Rata divorţurilor este foarte ridicată, dar măcar aici copilul are şansa să rămână cu mama. Un tată gay singur cu un copil pe cap e un tată nefutut, prin urmare nefericit.

Restul problemelor, majoritatea financiare, cum ar dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, asigurări, credite imobiliare, se pot rezolva şi fără să mergem de mânuţă la ofiţerul stării civile şi în mod sigur fără a trece pe la biserică. Sunt doar probleme de bani şi încredere fermă că cel ales îţi va sta alături până ce moartea, pardon, următoarea pulă, vă va despărţi.

În viitor, la presiunile Uniunii Europene, dacă va mai exista, o să se aprobe şi legea căsătoriei gay. Eu clar nu mă mărit, sunt insă curios dacă mă cere careva!

Am dreptul să mă răzgândesc şi-l folosesc destul de des

Băi frate şi făi soro, democrăcia asta şi Iunionul Ioropean a stricat gheii la cap. Toate gheoicele sunt astăzi ori asumate ori persecutate. Poţi fi amândouă dacă eşti ruptă în colţ de gură de atâta supt la crăci şi peste noapte te asumi la televiziune că te-au tuns golanii cu ciobul şi au uitat să te violeze. Dar să nu manelizăm totuşi sfântul comming out şi să vorbim despre nehotărâre, ca spirit de manifestare gay.

Despre dreptul de a mă răzgândi nu am ştiut multă vreme. Am fost crescut cu impresia că bărbaţii sunt bărbaţi, femeile femei şi nu există nimic între ei. Mi s-a sădit sub breton, mi s-a şoptit lângă perciuni că barbaţii călăresc femei, alea au orgasm şi umplu creşele de copii. Genul ăsta de chestii imuabile care capătă validitate din concepţie. Adică în caz că te naşti barbat, eşti condamnat să cordeşti femei. Nu-ţi plac femeile, ei şi? Faci laba pană mori. Important este să laşi averea la nepoţi. Ştii?

Nu ştii te învăţăm, nu poţi te ajutăm, nu vrei, te obligăm. Asta zice societatea. Şi nu a ratat soţietatea asta plină de prinţipuri şi moravuri nici o ocazie să mă oblige. M-a obligat să învăţ să mă prefac, să muncesc mult ca să ascund faptul că sunt altfel. M-a învăţat să mă piş din picioare cu boltă, să strâng mâna cu forţă, să scuip adunat şi să merg crăcănat. M-a învăţat să mă bat chiar dacă n-am nimic de apărat. M-a obligat să fiu hetero.

Asta era calea, singura eligibilă. Mi s-a repetat continuu. Măi băiete hotărăşte-te odată în ce direcţie apuci. Uite asta spre care te împingem noi. Loc de muncă la stat, 3 rânduri de vie cu porumb între ele la ţară, nevastă cu gura subţire şi curul lat care e diavol la leafă şi anestezic sub cearceaf. Odată atinse aceste jaloane, urmează altele la bifat. Casă, maşină, piscină, grădină şi musai pitici din ghips.

Toate trebuie etalate ca dovezi ale faptului că esti ţuguiat, că eşti în rând cu lumea, pe drumul cel bun. Dar care o fi calea greşită? Evident este greşit să fii oblic la cap, să nu fii aliniat. Este greşit să te uiţi la bucile profului de sport în timp ce ţii de mână proasta cu care te-a cuplat mă-ta încă din liceu în speranţa că o să-i faci 3 nepoţi în timp ce construieşti o scară la nori care să te ducă la nava spaţială proprietate personală.

Este greşit să ţi-o tragi la maronel cu tovarăşii de dormitor, pentru că armata e locul unde tactu te-a trimis sperând că intri bou şi ieşi om. Se pare că nu a luat în calcul varianta în care intri bou şi ieşi vacă. Clar eşti defect că nu vrei să te însori imediat după stagiu cu aia care din empatie făcea culcat prin pat cu jumate de cartier în timpul în care tu făceai planton 2. Ce dracu, doar nu i-a dat nimeni altă gaură şi nu i-a mutat-o nici unul pe aia veche din loc.

 Apoi dintr-o dată soţietatea se miră că rata divorţurilor a crescut radical. Păi cum să fie altfel când tăvălugul ei a făcut hetero de convenienţă din zeci de mii de ghiei?! Cum să nu divorţeze bisexualii adică ăia care dorm la curul femeii visând pula vecinului de la 3? După cinci decade pline de cel mai pur homofobism, au urmat alti douăzeci de ani guvernaţi de conformism. Ăsta este un jug mai uşor de scuturat când te împinge amantul cu pula în cur. Legea nu te mai condamnă, familia religia şi societatea încă da. La dracu cu ele, am o singură viaţă şi-o gaură în cur. Cu ce mi le umplu e doar treaba mea.

 Viaţa de bulangiu e dificilă, dar măcar am aflat că am drepturi. De examplu am aflat că am dreptul să mă răzgandesc şi o fac cât pot de des. Am dreptul să mă întorc, să mă sucesc. Am dreptul să salt curul mai sus decât pot scârbele ridica nasul. Am dreptul să probez şi să returnez. Am acest drept, pentru că la mine ce-i corect trece prin rect.

 Păi la naiba în castorii mei, tu ştii cine sunt io, fă ochelaristo?!

Sunt cetăţean european şi am voie să nu port acelaş model de rochie roşie ca al nevaste-mi! Fir-ar ea de viaţă, că greu mai e să găseşti săndăluţe cu toc mărimea 50!

 sursa foto