Femeile, cele mai bune prietene ale gay-lor?

„Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”

Să ne recunoaștem dușmanii, chiar atunci când pozează în prieteni.

De exemplu femeile, care cică ar fi cele mai bune prietene ale gay-lor.
Bine, fără Mihaela Rădulescu, fără Doina Federovici, fără Gabriela Firea, și fără Gabriella (cu doi de l, da?), femeia ce postează bazaconia de mai jos și fără 90% din alea care sunt mămici de meserie!

Ce mai rămâne? Câteva femei adevărate care nu fac caz de sexualitate, prietenele noastre din copilărie, lesbienele, mamele și surorile noastre.

Nu dragilor, femeile în general, nu sunt prietenele cele mai bune ale gay-lor! Ăsta e doar un (alt) mit urban.

Pentru femei, noi gay-i suntem derogarea de la vorba lor preferată, adică:

Nu toți bărbații sunt porci, unii sunt scroafe!

Faceți cunoștință cu proasta care „nu suferă prostia” (doar pe a altora):

„În „ţara tuturor posibilităţilor”, unde pînă nu de mult cetăţenii săi de culoare erau nici mai mult nici mai puţin decît sclavi, de cîteva zile s-a legalizat pederastia. Sau homosexualitatea, dacă vă place mai mult acest cuvînt. Şi nu oricum, preşedintele ales, puţin negru la culoare, a ţinut să considere acest demers drept „o victorie pentru America„.

Sînt uluită! Nu de faptul că homosexualitatea există. Ce să vezi, exista şi în Antichitate, n-a dispărut şi nici nu o să dispară vreodată. Ca o glumă, pînă şi poporul român se trage din două persoane de acelaşi sex, Traian şi Decebal (lol).

Ce mă miră e altceva: faptul că, în numele toleranţei, riscăm să subminăm normalitatea.

Că nimeni nu iese să spună: „Drăgălaşilor, homosexualitatea a fost recunoscută şi acceptată oficial în unele ţări, dar ea nu este firească, este o deviaţie de la normal”. Ca la medicamente, „Informaţi-vă înainte de a înghiţi”. Nu, în numele toleranţei se fac parade colorate!”

Mai multă „toleranță” de la Gabriela puteți căpăta direct de la sursă, că poate vreți să vă sinucideți și Furadanul a fost retras de pe piață.

foto: dailymail

 

Femeia, casa pulii lui Dumnezeu

Baza acestei postări, cu excepţia unor mici considerente pe parcurs şi a opiniei finale personale o constituie traducerea parţială, literară a articolului „Megabiserică evanghelică începe închiderea sucursalelor după ce pastorul le-a numit pe femei „casele penisului”„ de Jenny Kutner. Meritele aparţin doamnei, pe care o rog să facă derogarea logica la drepturile de autor în favoarea dreptului la informare.

„Biserica evanghelistă Mars Hill originara din Washington va închide 15 sucursale în urma unor controverse cauzate de fondatorul Mark Driscoll.

…………………………………………………………………………………………………………………………

Problema este îsuşi fondatorul acesteia, Mark Driscoll, care s-a afişat ani de zile cu predici anti-gay, anti-femeie şi alte… consideraţii, dintre care multe, el le-a îmbrăţişat ca elemente cheie ale unei teologii proprii. Driscoll a ajuns să predice o dogmă bizară numită „complementarianism”, în care femeile sunt considerate adepţi şi subordonaţi ai bărbatului, dogmă pe baza căreia el şi-a exprimat convingerea că femeile ar trebui să fie întotdeauna supuse barbatului. Conform unui raport, pastorul i-a spus unei credincioase la o slujbă, că ar trebui să îngenuncheze în faţa soţului şi drept scuze (că există?) să-i facă o felaţie. Comportamentul său se potriveşte cu îndelungata carieră de discriminare a femeilor şi persoanelor LGBT. Într-o postare din 2001, pe blogul „Wenatchee securea războiului”, sub pseudonimul „William Wallace II”, Driscoll afirma ostentativ înţelegerea lui patriarhală a rolului femeilor în lume, în esenţă, numindu-le „case pentru penisuri”.”

Ce-i drept aici simt un pic de chemare spre religie, cu precădere către scuzele în genunchi faţă de potenţialul soţ… Dar, iată ce predică stimabilul pastor evanghelist oiţelor sale:

„Primul lucru pe care trebuie să-l ştii despre penisul tău este, că, în ciuda modului straniu în care acesta poate părea, nu este penisul tau. În cele din urmă, Dumnezeu te-a creat şi prin urmare este penisul Lui. Tu pur şi simplu l-ai luat cu împrumut pentru un timp.”

Nu mă pot abţine. La naiba, credeam că Dumnezeu are pula mai mare, dar fiecare privire aruncată în chiloţi, mă face mai agnostic.

„De vreme ce penisul Lui este doar împrumutat, tu trebuie să recunoşti că el doar atârnă acolo la tine, foarte singur, caz în care are nevoie de un adapost, la fel ca un om care bântuie pe străzi în căutarea unei case în care să trăiască. Ştiind că penisul Lui ar avea nevoie de o casă, Dumnezeu a creat o femeie pentru a fi soţia ta şi atunci când te căsătoreşti cu ea şi priveşti jos vei observa că soţia ta are formă diferita faţă de tine şi face o casă foarte frumosă.”

Dincolo de erezia evidentă a unui Dumnezeu omnipotent care brusc are nevoi, pot şi eu să adăpostesc o pulă la ananghie, vă rog? Nu, după domnul pastor nu am voie. În cazul în care mă pocneşte creativitatea, iar logica îmi spune că propria mâna sau poate mâna, gura sau curul altui barbat ar face o casă la fel de bună ca o pizdă pentru pula lui Dumnezeu, îmi arde Driscoll una peste ceafă:

„Prin urmare, dacă eşti singur trebuie să-ţi amintim că penisul este fără adăpost şi are nevoie de o casă. Dar, deşi poate crezi că mâna este în formă de casă, nu este. Şi, deşi alte femei decât soţia ta pot arăta ca nişte case, să ţi-o pui la odihnă acolo ar fi ca şi cum ai da buzna în casă la un alt bărbat. Şi, dacă te uiţi la un barbat, este destul de evident că un bărbat fără adăpost nu are nevoie de un alt barbat fără casă.”

Vai de mine, sunt boschetar si am rămas cu marfa lui Dumnezeu în soare! Nici s-o adăpostesc temporar în palmă, tufiş sau cort nu e voie?! Păi dacă nu găsesc (nu caut) o femeie credincioasă, o să se strice bunătate de pulă dumnezeiască. De asta ce zici părinte?

Părintele nu mai zice, că şi-a luat concediu. Vreo şase săptămâni… pentru moment.

Şi acum bomboana de pe colivă:

„Ascensiunea la faimă şi succes a fondatorului Mars Hill a venit tocmai ca urmare a acestor comentarii inflamatorii, care odată au fost privite drept revoluţionare pentru îndrăzneala lor. Dar, după cum se pare acum, mulţi oameni încep să realizeze că tratarea femeilor drept „case pentru penisuri” nu este deloc revoluţionară ci o ridicolă articulare a idealurilor sexiste, patriarhale, care au dominant de secole religia şi deci demne de dispreţul public larg răspândit”

Înţelegeţi acum fiilor şi ficelor ce e religia şi cum se manifestă ea? Prin interdicţie se crează nevoia. Interdicţiile puse asupra dorinţelor voastre naturale crează frustrare şi dorinţă de legitimare. Pun pariu că Mars Hill avea la enoriaşe prost futute, de nu aveau loc in bisericile alea. Pană a intrevenit ceva. Probleme financiare datorate inepţiilor debiatate de popă. Dar asta e în America.

Ce se întîmplă acolo unde penalităţile financire nu au cum să fie resimţite de religia majoritară promovată, ilegal susţintă de stat? Iată un studiu de caz românesc la relaţia dintre gay, teoretic, prea frageda emancipare a femeilor si biserica unică:

Ruda unui prieten gay din Bucureşti era un preot ortodox cu idei destul de progresiste la un barbat şi preot în vîrstă. Omul recunoştea tacit fireasca şi inofensiv minoritara orientare sexuală a prietenului meu precum şi a prietenilor prietenilor săi, aplicând frumos cristicul „iubeşte-ţi aproapele”. Treaba mergea armonios şi în biserica sa, în sensul că deşi nu era puhoi tot timpul la poartă, lumea intra cu drag la evenimente, sărbători şi nu numai. Nevoia umană de spiritualitate larg acceptată era satisfăcută.

După moartea sa, succesorul a schimbat radical foaia. A scos de la naftalină discursurile discutabile cu Sodoma şi Gomora, a început să interzică femeilor întâi machiajul, fusta scurtă, pantalonii (?!), apoi le-a impus broboada pe cap, strâns înodată sub barbă. Acum merg femeile la slujbă având rucsacul cu echipamentul de rugăciune în spate, ca la sala de aerobic. Ca paranteză, fitnessul acesta religios e un trend comun religiilor patriarhale.

Revenind la deznodământ, ce credeţi că s-a întâmplat ca efect al acţiunilor noului preot? Păi amicii mei gay au mers la slujba de Paşti cale de multe staţii de tamvai, departe de parohia unde erau arondaţi, unde cotizau prin impozit plus tradiţionalele donaţii „benevole” şi în schimbul cărora la slujbe erau etichetaţi ca „urâciuni”. Dar femeile ce au facut? Au ales mondenele şi emancipatele altă biserică mai puţin restrictiv-punitivă? Ei bine nu, numărul enoriaşelor şi al penisuri lor azilante a crescut în aşa măsură, încât acum în curtea bisericii respective se clădeşte încă una!

De ce reacţia asta? Pentru că aparent emancipate, în România şi nu numai, femeile se tem puternic de schimbare şi concurenţă de când a apus matriarhatul. Cu cât le epetă un slinos mai tare că sunt jumătăţile mici, proaste, urâte şi biblic păcătoase ale bărbatului, sau teaca lui de pulă, cu atât se înghesuie mai abitir sub poala sa. Nu e numai pasivitate ori masochism sexual prost delimitat de marginea patului ci dresură milenară.

Din păcate pentru femei bărbatul are un cod genetic incompatibil cu fidelitatea. Am mai zis-o, ştiu, dar am scris rândurile astea cu speranţa că o să înţeleagă că nu misoginismul este motivul discursului. La urma urmei cei care ne discriminează pe noi şi pe ele sunt aceiaşi bullyes care ţin Biblia în faţă şi bâta prost ascunsă la spate.

Femeia și homofobia – Ho fă, că nu-ți luăm pula de la gura!

Cei mai buni prieteni ai unui gay sunt în general femeile. Nu e o butadă prost formulată, este o realitate testată. Cum nu există pădure fără uscături, tot așa nu există cultură de roșii fără murături. O astfel de murătură aberează împotriva gay-lor cu niște afirmații ușor de demontat fără recurs la educație.

Madam Michele Bachmann, este personajul feminin din bancul cu curva, care văzând un gay mai evident pe stradă, se apucă să îi care poșete în cap acuzându-l:

– Fir-ați ai dracului de poponari, că nu mai poate o femeie cinstită să sugă o pulă de răul vostru!

Detaliat: Michele Bachmann, calmează-te în pula cui vrei tu, că bărbații la care salivăm noi sunt una, cei la care avem succes sunt cu totul alta. Ăia de răspund avansurilor gay, sunt gay sau bi, ceea ce înseamnă că erau deja excluși din targetul tău ce vizează verighetă, bani, statut de întreținută și plozi.

Scurt: ho fă, că nu-ți luăm noi pula de la gură!

Toamna se numără flocii

Motto: Nu există războiul sexelor. Există revoluția, rezistența și nenumărate dar plăcute reconcilieri!

Știu domnilor că parafrazarea proverbului nu este originală dar este nostimă. M-am adresat domnilor pentru că în afară de două doamne nu cred să mai fixeze și altele pupila în acest blog roz. Dealtfel nici nu-mi doresc în mod expres. Ăsta este terenul de joacă al pulelor lungi cu minte scurtă  și al pizdelor deștepte cu prostată. Biologicele ofensate sunt rugate să se îmbete în alt bar, cele care rămân sunt rugate să o ardă minimalist, sau să știe de șagă. Acest blog e o moșie nu o democrație iar vătafului îi place pula cu mâner.

Vedeți voi domnilor, există un mit urban care zice că cel mai bun prieten al gay-ului este femeia și invers. Eu nu cred asta. Nu mai cred în invers de când m-au păcălit primii băieți cu: întâi mi-o sugi tu mie și după aia facem invers. Toți cei care zic nu o fac, iar cei care o fac ai prefera să nu. Nu mai cred în femei de când una m-a alterat pretinzând ca ma cizelează și apoi m-a aruncat pe motiv ca devenisem delicat.

Cât despre prietenia durabila a femeilor cu gay-i, hai nu zău?! Poate în filme cretine de genul „Sex and the city”, ori excepția romantica din „A single man”. Nu poți să-i spui o vorbă unei femei fără să afle imediat alte trei. Tu nu poți avea secrete față de ele, dar ele da. Pe ale tale or să le sape, pe ale lor or să le îngroape. Această aberantă prietenie este evident o consecință a faptului că unii bărbați sunt pizde, nu a faptului că femeile ar avea coaie.  Dacă ești confidentul unei muieri, poți fi pizdă oricât de top ai fi în pat. Dar da, poate fi foarte amuzantă și avantajoasă prietenia unei femei. Pentru ea.

Femeile sunt falsuri aflate într-un continuu proces de contrafacere ce vizează idealul dar frizează carnavalul. Ar fi interesant să li se interzică femeilor prin lege să se vopsească, coafeze, epileze și să poarte tampoane. Din momentul punerii în aplicare globale a acestei interdicții, jumătate dintre bărbați ar deveni gay, ermiți ori teroriști islamiști!

V-ați întrebat de ce există numai Muma Pădurii? Pentru ca Tata Pădurii n-ar speria pe nimeni. O femeie care a încetat sa se coafeze, epileze și care sângerează o săptămână pe lună dar se acomodează cu asta una înainte și una după, ar tăia rapid cheful de pizdă al masculilor. Închipuiți-vă că pizda respectivă ar arăta ca un ghem uriaș de sârme trântit într-o mlaștină de la intersecția a două alei pline cu coceni de porumb.

Totuși trebuie să le recunoaștem un mare merit pizdelor masculine care au fraternizat cu gagicile. Femeile au inventat coafura pubiană drept armă, iar ei au furat ideea și au oferit-o bărbaților. Femeile folosesc coafura inghinală pentru a-și expune mai bine obiectul de șantaj. Diferența între femei și bărbați referitor la frizura pubiana este radicala. Ele se fac frumoase jos ca să credă bărbații că vor să se fută, doar cât să-i seducă și sa-i lege de piciorul patului. Odată scopul atins epilatul continuă din rutină mulți ani după ce ele își pierd interesul pentru sex. Bărbații în schimb se rad/tund la pulă, fix în scopul de a se fute mai mult, mai bine, cu mai multe/mulți. Deja pentru gay-i sub acoperire (căsătoriți) am spus prea multe.

Ca să privim problema mai de aproape, hai să ne băgă puțin nasul în flocii bărbaților.

Deși o pulă flocoasă are farmecul ei, ea nu se potrivește oricui. Pentru femei aceasta dilemă nu exista, în sensul că și-au dat seama că nu se asortează să ai picioarele fine ca mătasea și perie de wc la cur. De lene unele intradevăr se epilează numai pe craci în  ideea că dacă agață vre-un mascul, până să ajungă cu el în pat are timp să tundă peluza.

La masculi treaba se complica. Unui mascul înalt ca bradul și împădurit ca  Retezatul îi poate sta bine flocos sau puțin tuns. Nu ai cum pierde nimic așa că mâna pe trimer. Dar atenție, dacă te tunzi prea scurt, blana de pe burtă și pulpe te poate face sa arăți ca și cum ai purtat chiloți cu super glue. Cel mai estetic este să se aducă flocii cu restul pilozității corporale la un numitor comun. La extrema opusa, dacă nu ai păr din naștere pe picioare și corp dar la pubis ai gard viu iar e aiurea. Musai trebuie tuns sau ras.  O pulă tunsă îngrijit pare mai mare.

Si acum să vizăm și alte aspecte. Nimănui nu-i place părul în gură. Coaiele rase sunt mai sensibile și mai plăcute la limba, iar un cur defrișat este o invitație la explorare în adâncime. Dacă însă ai păr pe buci ca ursul și vrei să arăți în găoază ca o blondă nordică, devine o artă să știi unde pui frână la brici, sau cum și cât să strângi din buci.

În concluzie indiferent dacă ești păros sau nu în rest, nu strică să fii un pic îngrijit jos, măcar cât să nu-ți depășească flocii moțul.

Motivația de gherțoi: ai floci la pulă – ești bărbat, are doar un slab iz de adevăr care adie lejer a sudoare și pișat. Acum dacă ți-ai numărat flocii, ce faci cu ei? Dacă nu întreprinzi curând rărirea și depănușarea s-ar putea ca cine îți dă chiloții jos, să nu vadă obeliscul, pentru că-i înconjurat cu blocuri.