Arhive etichetă | ochi

Ochiul roz

pink&yelow eyes

Sunt cel mai frumos din orasul acesta

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

Nascut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiarda genunea,
De mine vorbeste-n oras toata lumea,
De mine se teme in taina tot burgul.
Sunt Printul penumbrelor, eu sunt amurgul…

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase,
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata,
Si toti ma intreaba: sunt moartea, sunt viata?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase?
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase…

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar,
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar,
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar…

Celalalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-ati sti cat va sade de bine
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea,
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea.

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt in corset sub camase,
Fumez numai pipe de opiu uriase,
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur.

Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica ranjeste
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste,
Cand sunt multumit c-am starnit noi ispite,
Din mine ies limbi si naparci otravite.

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase,
Si insasi natura atotstiutoare
Ea insasi nu stie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn ratacit printre case,
Un turn de pe care cad pietre pretioase?

Sunt cel mai frumos din orasul acesta,
Pe strazile pline cand ies n-am pereche,
Atat de gratios port inelu-n ureche
Si-atat de-nflorite cravata si vesta.
Sunt cel mai frumos din orasul acesta.

                                    Radu Stanca

 

O cât de frumos, cât de plastic, cât de ireală încântare ne produce această poezie la un cenaclu, la un ceai dansant, la o emisiune culturală! O cât de frumos recita asta Pitiș cu părul lui creț și vâlvoi. Eventual ne-ar fi putut fi cântată în lipsa lui, de către Tudor Chirilă sau chiar de Tudor Gheorghe. N-am fi găsit nimic ciudat.

Atunci de ce privim cu oroare un efeminat plimbând o poșetuță, un gay pensat plin de piercinguri sau tatuat, un travestit spumos ambalat în haine pestrițe? De ce persoane pletoase la fel de nonconformiste sunt tratate diferit? Există oare un nonconformism acceptabil și unul reprobabil? De ce Florian Pitiș era demn de aplauze iar Remus Cernea e demn doar de un retevei pe spinare?!

E simplu. Pentru că suntem curve, indiferent de sex. Pentru că am fost mințiți imediat după născare, pervertiți zilnic, îndoctrinați săptămânal, aliniați pe traseul corect la lună și amenințați cu pierderea minimului statut măcar odată pe an.

Pentru că aplicăm dublul standard zilnic ca formă de subzistență privind lumea cu ochi gri, de șarpe. Nu trăim, existăm și punct. Dacă am trăi, am putea privi lumea cu ochiul cel galben sau cu ochiul roz. N-ar fi ciudat, ar fi doar frumos.

Reclame