Arhive etichetă | orale

Fisura

poster_construction1

Mi-au trebuit ani să clădesc armura, mi-au trebuit înfrânări, noduri în gat și lacrimi ucise direct în glandă. Mi-au trebuit zeci de petice de sexperiență sudate cap la cot și pelvis la cap, ca un puzzle, ca o coca de nava cârpită de un sudor slab calificat.

Mi-a trebuit timp ca să fac defalcarea rațională între senzație și emoție, între futaiul sincer și brutal și dragostea parșivă la promoție. Mi-au trebuit atâția ani ca să pricep că dragostea tâmpește și am uitat totul într-o singură noapte dând o muie incompletă la beție.

De ce am rămas două nopți lângă tine? De mahmur, de idiot, de Lache, de mișel. Ca să crăp de pe dinăuntru, când mă consolidasem extern. Ca să îmi aduc aminte că sunt viu și doare.

Nu-i nimic, m-am fisurat nițel. Am să mă retrag înăuntru și am să fac ceea ce nu crezi că pot. Am să tac. Eventual când nu o să mai suporți tăcerea, poți considera că te aștept. În mod sigur o să fiu acolo. Singura ta problemă va fi sa mă găsești în cochilia labirint. Și acum scuză-mă, trebuie să pun afișul:

Nu deranjați, sudez!

foto

 

Dragonul nebun

Fire

În lumea roz lucrurile sunt adesea move. Vânătâile și cicatricile se vindecă, dar rămân sechelele. Veșnica vânătoare de pulă produce traume cu consecințe uneori previzibile, alteori nu. Port în mine unele de care mi-e greu să vorbesc, despre care am încercat să-mi imaginez că n-au fost, că nu sunt, că nu mai știu… Dar așa cum lucrurile continuă să existe în jur chiar dacă nu le vezi, la fel și cicatricile mele se mișcă uneori în mine ca niște obiecte contondente pe care le-am lovit bâjbâind pe întuneric. Depinde de reflexe dacă le prind, dacă le ocolesc sau dacă mă rănesc din nou în ele. Amintirile zâmbesc, amintirile plâng, amintirile dor. Eu aleg sau sunt ales, dacă am ghinion.

Dacă aș dori să vorbesc frumos despre pasiunile mele orale aș scrie că sunt un înghițitor de săbii. Nu scriu, pentru ca nu sunt, sau corect, nu prea mai sunt. Am fost.

Am încetat să mai înghit după o penetrare sălbatică, repetată forțat, pană la limita unui viol. Un viol cu pauze de respiro, pentru violator. Pentru mine pauza a însemnat suspendarea agoniei prin beție și somn.

Atunci am redefinit fericirea pentru o singură noapte și ziua de după. Fericirea este lipsa suferinței, extazul este lipsa agoniei.

Nu, nu mai sunt un înghițitor de săbii. Atunci ce sunt acum?

Sunt un scuipător de flăcări, un magician, un dragon care poate face împărățiile să tremure și tronurile împăraților să se prefacă în scrum.

Da, sunt un dragon nebun, unul futut profund. Sunt dragonul care scuipă flăcări pe cur! Azi, acum. Mâine o să fiu, poate, culegător de porumb.

foto