Arhive etichetă | poponărese

Nu căsătoriei gay!

JESSE TYLER FERGUSON, ERIC STONESTREET

Asta este o opinie şi nu o campanie. Să fim înţeleşi de la început.

Probabil vă aşteptaţi la argumente logice. Aşteptaţi-le liniştiţi şi luaţi-vă în continuare deciziile la nivel emoţional. Îmi pare rău, sunteţi naivi incurabili. De la atâtea geluri, creme şi poppers probabil vi s-a fracturat memoria. Altfel ar fi uşor să vă amintiţi că noi bulangii suntem deosebiţi, că nu avem nevoie de din astea normale şi că dacă o să le avem, o să ne pişăm pe ele. Cu boltă evident.

Am aşa o scârbă de bănuială că nu realizaţi ce tâmpenie cereţi. Îmi este cu atât mai greaţă când vă văd  pe la Tv, forumuri, sau bloguri militante gay iar mai apoi vă admir preferinţele cu threesome şi sex în grup tot pe acolo şi mult mai des pe Romeo and Co. Probabil vă doriţi căsnicia, ca în sfârşit să fiţi trataţi drept adulteri legal.

Număr pe degetele de la o singura mână cuplurile gay (cunoscute mie) cu mai mult de 10 ani vechime. Aşa că nu mă judecaţi prea aspru că spun: daţi degeaba legea că oricum căsniciile gay au abonament preplătit la divorţ. Hai să fim cinstiţi, majoritatea relaţiilor gay se măsoară în luni. Ce căsnicie minuntă am avut dragă, am combinat luna de miere cu partaj-party, ce frumos!

Cel mai bun exemplu al burlescului este tendinţa de  parodiere a căsătoriei hetero, mergând până la ceremonia religioasă. Să crape de invidie ăia de îmbracă câinii în rochii de mireasă, fără nici o aluzie aici la adevăratele nunţi canine unde toţi fut şi nici unul nu plăteşte, aici plătim toţi ca să dăm o lege pentru două trei „fete” care visează să se fută în cur drapate în rochie albă, în timp ce noi restul o luăm discret la labă.

Că doar discreţia este cuvantul cheie pentru orice poponăreasă obsedată de spaima că trecutul o să o împiedice să prindă următoarea pradă. Pentru ea căsnicia înseamnă prostitul la finalul carierei de divă a unui puşti sărac dar cu pulă de neam prost, ca să aibă cine o şterge la cur când ajunge la stadiul de babă fistată.

Mai sus era vorba de poponăresele coapte, versate. Alea tinere au altă marotă, şi anume coming out-ul. Păi cum pula mea, dacă ele au fost izgonite de acasă că la 17 ani au fost prinse sugând pula prin boscheţi la tot cartierul, de ce să nu şi-o mai ia şi alţi fraieri în barbă! Să ne vârâm pula pictată curcubeu în ochii colegilor şi familiei indiferent de consecinţe, că doar cei care nu au nimic de pierdut sunt ei.

Orice ar fi, nu o să înţeleg de ce ne prostim, de ce ne dăm după deget. Nu ne trebuie nici o lege în plus ca să existăm. Treaba noastră ce facem în pat, cu cine şi de câte ori. Suntem de două ori fiinţe poligame din născare. Suntem bărbaţi şi suntem gay, iar căsătoria a fost inventată de femei în avantajul femeilor. Lesbienele sunt rugate să se prefacă că nu au citit asta.

Suntem bărbaţi gay. Mă rog, aşa afirmăm. În marea majoritate dintre noi nu ticăie ceasul biologic al supravieţuirii genei prin urmaşi biologici. Inconştient bulangii vor o progenitură la fel cum îşi doresc copii un căţel. Dacă alţii au, ei de ce nu.  Belele apar când realizează că animăluţul trebuie scos să se pişe, că lasă păr ori are pureci. Responabilităţile se asumă uşor, dar se execută greu.

Ce faci cu boracul când îţi arde măseaua să dai o tură prin saune cu soţul după pulă? Ori e foarte probabil că în scurt timp să fi devenit un tată singur. Deci ce faci? Îl duci la mă-ta pentru o noapte. Dar vai, majoritatea gay-lor au un apetit sexual foarte ridicat si mai ales obesia noului. Cinci parteneri diferiţi într-o săptămână, nu e ceva chiar neobişnuit. Kinderul rămâne la buni.

Şi atunci de ce mai vrem copii, doar pentru a întări statutul de cuplu normal? Păi să tragem o limită între normal şi clasic. Cuplul clasic hetero e deja pe ducă. Rata divorţurilor este foarte ridicată, dar măcar aici copilul are şansa să rămână cu mama. Un tată gay singur cu un copil pe cap e un tată nefutut, prin urmare nefericit.

Restul problemelor, majoritatea financiare, cum ar dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor, asigurări, credite imobiliare, se pot rezolva şi fără să mergem de mânuţă la ofiţerul stării civile şi în mod sigur fără a trece pe la biserică. Sunt doar probleme de bani şi încredere fermă că cel ales îţi va sta alături până ce moartea, pardon, următoarea pulă, vă va despărţi.

În viitor, la presiunile Uniunii Europene, dacă va mai exista, o să se aprobe şi legea căsătoriei gay. Eu clar nu mă mărit, sunt insă curios dacă mă cere careva!

Reclame