Arhive etichetă | relații

Cucută și miere

Biș a avut tată, mama, surori și un frate care a dispărut misterios. La bunicii din partea mamei nu a fost niciodată din cauza neînțelegerilor cu familia tatălui. Biș zice că seamăna cu taică-su de mic. Însă puștiul neastâmpărat pentru care autoritatea supremă era tatăl nu bănuia cum o să-i schimbe viitorul ierarhia de valori. De la familie numeroasă, chiar mai numeroasa decât bănuia, la creșterea și cultivarea un anturaj fabulos, nu de știe cum i-au mai rămas o soră, o cățea, un motan, un prieten bun, unul de rezervă și doua prietene cam nebune dar pe care el le iubea mult.

Pentru fete făcea orice: cumpărături, prăjituri, transport, îngrijire medicala și cel mai important, griji.

– Ce o fi făcut Rodi cu cățelul, ia să o sun! I-o fi dus mă-sa mâncare lui Oli la spital? Hai să-i fac o salată lui Oli. Mă duc să ajut la pomană la sor-mea, mă duc cu Florans la stomatolog că se teme de ace…

Florans s-ar fi bucurat teribil dacă ar fi știut că e băgata la capitolul griji în categoria femeilor. Da, Florans și Iulica, personajele acelea savuros de hazlii dar cu influențe nefaste. Când Biș nu avea ce povesti, îl face sa rada pe Biju povestindu-i ce trăznăi au mai făcut gheistele! Însă Biju deși râdea, în adâncul sufletului era turbat împotriva acestui anturaj ce făcea parte din latura întunecată a lui Biș, adică partea cu “făcutul parcului”, partea cu “poate ai un pusti și pentru mine”; partea cu “ai sa mori în pulă, soro”! Toate astea, îl rodeau constant pe Biju iar când mai afla de câte “una nouă” turba dar n-avea încotro. Știa că fiecare om vine într-o relație împreună cu trecutul lui, era conștient că oamenii nu se schimba radical de dragul nimănui, dar tot mai spera ca excepția s-a născut special pentru ei doi.

Uneori exploda, alteori dispera în tăcere, dar în genere după o vreme îi trecea și găsea puterea de a râde când el îi povestea despre aventurile cu Florence sau cu alții. Poveștile astea trunchiate, dar îndeajuns de des repetate ca să scape câte un nou amănunt erau o parte din baza de date din care reconstituia Biju partea dubioasă a vieții lui Biș.

În casa lui pe două treimi renovată, în camera lui decorată cu mobile de la brocantă, privind la televizor dintre cele doua rânduri de perne, Biș zugrăvea fiecare întâmplare cu acuratețea unui portretist capricios care la fiecare doua trei zile de schițe, portret sau eboșă se supăra pe modele și le concedia.

– Gata, am zis! Nu mai ies în viața mea cu Florence și nici cu Alex, de Iulica nu mai spun. Curvele vacile dracului, știi ce mi-a făcut?

Biș îl ignora. Știa că oricum mâine se v-a împăca cu „vacile”. Așa că îi tăia macaroana:

-Biș? Scoate mana din chiloți când vorbești cu mine ca te aud cum te scarpini la coaie. Nu mai face promisiuni pe care știi din start ca n-o sa ți le ții! Și parcă te-am rugat sa nu mai vorbești la feminin despre bărbați decât dacă și-au montat pizdă, și-au băgat implant în țâțe și cur. Alo! Ce zici ma, ce se aude acolo la tine, ori ploua?! A, stai pe budă. Bine, hai să-ți zic un banc. Și bancul curgea monoton până când Biș exclama ceva porcos.

– Cum adică cacat?! Nu ți-a plăcut bancul? A te-ai căcat, manca-l-ai și la gat purta-l-ai! Hai băi că vroiam doar sa te fac să razi. Asta-i o vorbă de-a mamaie-mi, Dumnezeu să o țină unde a duso! Auzi, ce ai de ești așa acru, ori ți-a venit ciclul?!

Biș se supăra, închidea și fierbea cam o ora înainte să-l sune din nou pe Biju să-l facă albie de porci. Făcea asta numai după ce îi spunea cât de mult îl iubește, unde și mai ales cum. După aia dă-i rasol, dă-i cucută după miere!

Biju râdea ușor măgulit, apoi ironic, sfârșind în hohote din ce în ce mai zgomotoase pe măsură ce Biș își descărca dracii acumulați.

Zilnic la primul telefon, Biș spunea că a dormit prost, că s-a trezit cu capul în cur și că a luat aspirină din aia de la Canada. La doua trei zile Biș schimba indispoziția cu o angoasă provocată de dormit singur, dor de pulă și coșmaruri. Încercarea de a povesti cursiv și logic o serie de evenimente onirico-erotice ilogice îl irita pe Biș, dar persevera. Se enerva mai ales dacă i se parea că Biju nu-l ascultă. Știa el ceva sau mai curând își închipuia că știe cum că Biju al lui nu-i atent.

Precis ca împrăștiatul ăla stă cu receptorul la ureche și îi răspunde cu da și nu în mod aleatoriu la zece secunde, doar așa, să-l enerveze. Ticălos mic. Doar îl aude cum tastează, cum fâșie hârtii, cum țăcăne capsatorul, simte cum astupă microfonul pentru a vorbi cu altcineva.

Dar tocmai când începea cu adevărat să se enerveze, ticălosul îl dezamorsa cu câte o vorbă dulce:

– Mon Biș iubire, stai să ies din birou, că nu pot să te ling în ureche cu toți colegii pe capul meu! Hai să bem împreună o cafea la telefon! Eu mi-am luat de la dozator, tu ai cafea proaspătă sper. Știi că dacă o ții prea mult în filtrul ăla o să te piși pe cur!

Biju și Biș susțineau că își spun totul, sau aproape totul despre ceea ce au făcut, fac sau intenționează. Fiecare îl suspecta pe celalalt că păstrează asul în mânecă, ca trișează ori joacă la cacealma. De obicei amândoi uitau aceste temeri când ajungea față în față. Dar cum majoritatea relației lor era mai mult o chestie de comunicare pană la consumarea iubirii fizice apăreau erori de interpretare.

Biș și Biju își împrumutau speranțele, temerile și pasiunile, își împrumutau calități și defecte, dar niciodată nu făceau schimb de certitudini. Cine poate face un asemenea troc în timpul nostru, în lumea asta, și în mod specific în aceasta țară e un om norocos. România nu este o țară roz nici pentru cei care nu sunt gay.

Anunțuri