Arhive etichetă | șarpe

Asl pls

Sar Pe Lee

Reclame

ACCEPT cap!

Dreptul la replică și respect apare de unde nu te aștepți. Prin urmare vă ofer un guest post de la „dama str8 cu mustaţă”:

Măi copchii, io cică-s naturally born female. Aşa că nu prea aş avea de ce să viu prin vizită aici. Însă mustaţa, hirsutismul primar şi faptul că-mi place să mi se sugă clitul, nu să mi se lingă, mă recomandă a fi pe jumătate gay. Şi cum îmi place şi pula, înseamnă că am ceva în comun şi cu posesorul acestei frumoase bloage roz-movaliu.

De ani de zile mă amuză eforturile ACCEPT-ului. Mi s-a părut permanent că eforturile lor sunt inutile, fiindcă în afară de câteva babe comuniste de ambele sexe şi câţiva bărboşi care se umezesc prin părţile esenţiale când aud de numele Căpitanului, slăvit fie el în veac, nu îi pasă cu adevărat nimănui ce face fiecare cu genitalele lui şi cu extremităţile tractului digestiv.

Că se joacă de-a fluturatul capei cur-cubeice doar ca să se dea loviţi în haripă că-s neacceptaţi de societate.

De duminică până azi, mi s-a schimbat radical optica şi respectul meu pentru băieţii şi fetele alea a urcat până mai sus de vârful Everestului.

Veneam eu agale în maşina familionului cu maică-mea şi tata de la ţară. Discuţia din momentul respectiv se referea la animăluţele de casă. Şi cum stăteam eu pe curul personal şi admiram câmpurile cultivate ale patriei, gura mea se trezeşte că e timpul să ia iniţiativa şi să vorbească fără acceptul creierului. Aşa că mă aud afirmând că îmi doresc enorm un şarpe. (Acum ca să fiu sinceră, mamba verde este visul ofidian al vieţii mele dar îmi dau seama că pe moment iese din discuţie din vreo 50 de motive.) Mă refeream la un nenorocit de şarpe de câmp, poate un şarpe de casă, ceva care să nu depăşească 50-60 cm. Neveninos. Nepericulos. E singurul gen de animal pe care mi-l pot permite pe moment: are nevoie de mâncare la câteva zile, nu are nevoie să fie plimbat sau să-i fie schimbată litiera, nu o ia razna dacă nu e scărpinat între urechi. Dacă vreau să-l iau în mână să-l mângâi, trebuie să fiu atentă că are şi dinţişori, dacă vreau să-l admir, e ok, dacă intru în vreuna dintre perioadele mele de black out nu-i bai, că-l doale-n cul pe piton de culoalea blăniţei iepulaşului. Iar dacă-mi dau seama că nu e ok cu el în domiciliul conjugal, n-am de făcut decât să îi dau drumul iar în natură. NU mă refeream la nicio specie protejată de lege sau pe lista animalelor aproape de extincţie.

Cred că era mai bine dacă ziceam că vreau să mă droghez. Sau să sar în cap de pe clădirea parlamentului. În 5 min doamna maică-mea s-a ambalat de parcă declarasem că vreau să îmi fac pe balcon un câmp înmiresmat de Cerbera odollam ( „Copacul sinuciderilor”).

– E anormal să-ţi doreşti aşa ceva. Nu e normal, nu eşti normală la cap să vrei aşa ceva. Cum să îţi doreşti un şarpe. N-am auzit de nimeni care să-şi dorească vreun şarpe. Cum să faci aşa ceva?

Şi a ţinut-o aşa vreo 10 minute, ambalându-se exponenţial de parcă ceea ce-mi doream era vecin cu păcatele capitale. Apoteoza a fost când m-a anunţat că am de ales între şarpe şi a rupe definitiv relaţiile cu ei.

Oare cum s-ar fi manifestat dacă i-aş fi spus, ”mamă-s lesbi”? Ascuţea toporul?