Arhive etichetă | Toledo

Tinto de Verano

Lâncezeam rupți de picioare prăvăliți pe scaunele unei terase, situată undeva, în spatele Catedralei din Toledo. Era o bodegă micuță dispusa în pantă cu umbreluțele terasei întinse exact cât să intre sub umbra celor doi platani seculari. Halba mea de Mahou parcă era găurită în fund, așa disparea berea din ea, după orele de plimbare prin cetatea pârjolită de soare. Când m-am uitat după chelner cu gând să cer încă un rând, l-am văzut ocupat cu niște „surori” și o bunăciune, drept la masa din fața mea.

Ele”, două năproaice cam la 45 de ani, puternic pensate, viu îmbrăcate și cu niște poșete supradimensionate. El, un țuțurel la 18 ani, în blugi și cămașă, evident plimbat pe la sală dar la fel de evident, nu prea dus la școală. Se vedea că are experiență de stradă.

Iubitul meu s-a prins primul de fază.

– Ia uite, astea două vor să-l fută pe ăla micu. Fir-ar ale dracului de hoaște, câtai poșetele au și ce culori, fă! Muștar și turcoaz, mi-e rău!

M-am mai uitat odată la scena din față și am observat că „ăla micu” era foarte bine crescut, mai ales între picioarele pe care i le pipăiau sub masă cele două poponărese pofticioase. Puștiul apăruse mai târziu sau fusese chemat la masa ăstora, că era cu dinaintea goala în timp ce în fața fetelor se cam strânseseră niște pahare. Și când a venit chelnerul, n-a apucat ăla tânăr să deschidă gura, că astea au și comandant pentru el. Tinto de Verano.

Tinto de Verano ăsta e un de șpriț de vară făcut din vin roșu diluat cu Sprite, care la rândul lui e diluat cu apă minerală și servit cu lămâie și multă gheață. Are cam 2-3 % alcool, adică este un fel de colicică, nu băutură de bărbați. Cât am mai lins noi încă o bere, fetele i-au făcut capul mare ăluia și au tranșat treaba. L-au luat pe fluturel la mijloc și s-au făcut nevăzuți după primul colț. Înainte să dispară din raza vizuală am apucat să văd cum tinerelul îi trage o palmă peste buci ăluia cu poșeta muștar. Deci e clar.

Cam jumătate de ora mai târziu, plimbându-ne noi prin piața Zocodover, ne-am intersectat cu țuțurelul. Era singur, grăbit și destul de sictirit. Când l-am depășit, tot sucind capul să fim siguri că este chiar el, era să dăm peste cele două posesoare de poșete mamut. Fetele erau fleașcă de supărare, cătrănite. Ce să mai vorbim, se vedea clar că sunt ofticate că l-au scăpat pe ăla micu din gheare. Și așa distruse, încă îl filau de la mică distanță, doar doar or avea parte de a doua șansă. Am râs de ele în pumn și ne-am văzut de târcoalele noastre.

După alt sfert de oră uitasem complet de întâmplare, când ni l-a scos iar soarta pe tinerel în cale. Și pentru că străduța era îngustă și doar noi pe ea, l-am oprit și am pus marea întrebare.

– Salutare, salutare! Ia zi pisi, de ce nu te-ai dus cu alea două la hotel?

– De proaste ce sunt, chiar credeau că mă fut pe un Tinto de Verano?!

Anunțuri