Un pic de (prea mult) roz

sept.19

cam-roz

În ciuda faptului că inițial m-am gândit că nu e destul roz pe lume, zilele astea m-am pomenit asediat de această culoare. Unde întorci ochii vezi promoții, locații, emoții, și comoții roz. Imaginați-vă pinky days în care shopuiți pe Net, mâncați la Șarpele roz și încheiați seara în fața televizorului privind Pantera roz cu prietenii, ori mai bine la teatrul Bulandra aplaudând piesa Oscar și tanti Roz .

Problema este că oamenii nu diferențiază bine culorile și botează drept roz orice nuanță de violet până la mov.

Dragi bărbați (femeile cunosc extra-culori care pentru bărbați nu exista, chiar dacă sunt mega-gay) haideți să învățăm împreună prima lecție de culoare. Călărețul Bulangiu zis Cavalerul Roz, adică eu, zice că:

Roz este culoarea care se formează din roșu și alb.

Mă aprobă inclusiv Wikipedia, dar ce păcat că la ilustrație are nuanțe de un violet evident. Iar cum pentru violet e necesar și albastru, măcar un pic, pe fund… Rușine Wiki!

Apropo, se pare că pentru blana lui Do și Mo schimbarea de culoare nu a fost fericită. De unde credeați ca provine tapiseria la noua mea mașina?

foto: ebancuri (pentu ca  e electronice, nu pentru ca e mai multe!)

47 de gânduri despre „Un pic de (prea mult) roz”

      • Hmmm… cre’ca e de la lumina, ca si verdele. Scuze ca am intervenit cu un comentariu nepotrivit dar azi n-am prea fost in apele mele, mai cu seama dupa ce am auzit de moartea lui Claudiu Roman. Dar nu vreau sa acaparez spatiul tau cu d’ale mele… Daca vrei sa vorbim cauta-ma pe mess. 🙂

        Apreciază

  3. Trebuie diferentiat intre rozurile optice naturale care precis contin si nuante albastre si indigo si rozurile pictoriale, cel medieval numit cinnabrese continand intr-adevar numai pigmentii rosu si alb desi am impresia ca la un moment dat s-a introdus si magenta iar la vremea dnei de Pompadour chiar ea insasi se pare pasionata de asortarea de bleu cu roz, a oferit indicatii optico-chimice pretioase muncitorilor uzinelor de portelan de Sevres sa introduca un roz special, care nu numai ca avea si albastru dar si galben si negru, (tot cf wikipedia, care nu are nici o vina ca nu stii tu cum sa o interpretezi…eu avand experienta si afinitate mai mare decat tine pt asa ceva deoarece eu am invatat sa citesc diverse informatii dupa ziarele RSR, printre care si Informatia Bucurestiului si Scanteia inca inainte sa citesc beletristica, deci ma pricep sa scot esentialul din orice prezentare de vizita si agenda de lucru a leadershipului politic proeminent, inclusiv de arte si stiinte, orice)

    Apreciază

    Răspunde

  4. Inainte de a acuza wikipedia trebuie sa diferentiem intre rozurile optice naturale care precis contin si nuante albastre si indigo si rozurile pictoriale, cel medieval numit cinnabrese continand intr-adevar numai pigmentii rosu si alb desi am impresia ca la un moment dat s-a introdus si magenta iar la vremea dnei de Pompadour chiar ea insasi se pare pasionata de asortarea de bleu cu roz, a oferit indicatii optico-chimice pretioase muncitorilor uzinelor de portelan de Sevres sa introduca un roz special, care nu numai ca avea si albastru dar si galben si negru, (tot cf wikipedia, care nu are nici o vina ca nu stii tu cum sa o interpretezi…eu avand experienta si afinitate mai mare decat tine pt asa ceva deoarece eu am invatat sa citesc diverse informatii dupa ziarele RSR, printre care si Informatia Bucurestiului si Scanteia inca inainte sa citesc beletristica, deci ma pricep sa scot esentialul din orice prezentare de vizita si agenda de lucru a leadershipului politic proeminent, inclusiv de arte si stiinte, orice)

    Apreciază

    Răspunde

  7. Bai, eu fac asta automat de ani de zile de cate ori vine vorba de un suicid in mass-media, inclusiv bloguri. E vorba de informarea publicului larg, nu e la persoana. Am citit pe wikipedia ca activitatea cea mai util eficace re preventia de suicid e cea educativ-informativa.
    In plus, in legatura cu raportarea de suicid ale unor celebritati in mass-media, exista niste reguli in lucru de raportare etica, si ele includ si oferirea a informatii fata de public in plus de de-glamorizarea activitatii respective. Eu am contribuit cum contribui eu in mod normal de cate ori vine vorba in mass-media de un suicid. Pur si simplu telefonul de mai sus nici nu exista pana acum vreaun an, si mereu ma simteam nu stiu cum sa dau info numai in lb engleza pe bloguri de lb romana, dar acum stiu ca exista un telefon. In plus am aflat ca la el, majoritatea statistica a celor care suna la acel telefon sunt chiar barbati intre 30 si 45 de ani. Barbatii de varsta mijlocie sunt la risc de suicid crescut. In plus, in Romania, rata de suicid barbati/femei, care e cam de obicei 4 la 1 in UE, si asa fusese si in Romania pana acum vreo 10-15 ani, in ultima decada a inceput sa fie catre 6 la 1, si de aia vreau sa contribui si eu cu ce pot sa reduc acea rata, desi desigur ca tine si de alte chestii sociale, asupra carora eu nu pot avea vreo influenta, dar nu vreau sa stau ca un dobitoc, si nici sa estimez eu din burta, fara sa ma fi informat in prealabil, daca ce fac eu are o sansa sa fie util sau nu. Chiar daca nu e super util pt ca acest blog nu e prea circulat, nu-i nimic, oricum aici am aflat prima oara, aici dau informatiile.

    Repet, le-am pus automat, nu era un comentariu la persoana.

    Apreciază

    Răspunde

    • E ok. Daca as fi resimtit-o ca pe ceva personal, probabil ca atitudinea ta distanta ar fi fost una corecta care posibil ca m-ar fi infuriat readucandu-ma la mine si scotandu-ma din depresie, ceea ce mi-ar fi dat energia necesara sa lupt pentru mine, dar… eu am mecanisme nepervertite si destul de bune de aparare iar in cazul de fata, departe de a ma apara de acceptarea pierderii unui om care imi era drag, constatam doar ca plecarea lui m-a intristat. Revenind la suicid si la site-ul/numarul ala, eu cred ca e in cea mai mare masura adresat istericilor cu un comportament parasuicidar care se folosesc de suicid in scop de santaj pentru a fi ajutati si doar accidental depresivului suicidar sau pseudosuicidar care n-o sa ceara niciodata ajutor, ba chiar o sa mascheze atat cat ii sta in putinta decizia lui. Ori la baiatul asta se vad cateva trasaturi volitiv-suicidare clare, asa ca nu cred ca ar fi sunat dupa niciun ajutor. Asa ca d’aia eram de acord cu ce zicea calaretul de hemoroizi si d’aia ma gandeam ca singura posibilitate de prevenire a suicidului ar fi tratarea calificata a pierderilor si traumelor pana la acceptarea lor si orientarea spre un nou sens. Alfel…. frectie la picior de lemn cu educatia in ceea ce priveste suicidul voluntar, daca nu cumva mai da si idei… 🙂

      Apreciază

      Răspunde

      • Nu inteleg, despre ce pierdere e vorba (in legatura cu care evit sa ma confrunt eu) ?
        Cat despre eficacitatea diverselor metode de preventie sau de reductie a ratelor de suicid din diverse locuri si populatii, nu stiu ce as putea comenta pt ca efectiv nu am citit ff atent despre asta, nu sunt expert, doar am citit de pe wikipedia mai de mult ca dintre toate metodele cea de informare si educare pare a fi fost singura care a avut oarecare efect, (desigur e vorba de un efect statistic, pe numere mari, nu stiu cat de riguros masurat, efectiv nu am verificat amanuntele). Am evaluat ca e un efort care merita in legatura cu participarea mea in scris in public. Esti de parere ca ar trebui sa reevaluez si sa redeliberez pt ca nu am evaluat initial in mod prea riguros ? Daca da, trebuie sa oferi niste argumente, care sa ma convinga chiar serios. Adica argumente legate de eficacitatea metodelor de preventie care sa nu includa oferirea unor nr de telfon si de informatii, insa sa includa alte chestii pe care ar putea sa le faca un comunicator de public, (inclusiv blogger amator, nu neaparat jurnalist profesionist), si care ar fi astea ? Ca asa la nivel de ce poate face un om local re o situatie specifica asa concreta aia da, stiu ca poate include mai multe decat un telefon, (desi nici ala nu strica, dupa parerea mea, dar e bun si un chestionar de screening direct, https://badgerweb.shc.edu/ICS/icsfs/Suicide_Risk_Questionnaire.pdf?target=8dadbc46-858f-4df3-859d-feb09fc77f0b , tot pe engleza, dar parca e cu litere asa mai mari, si poate e mai usor de inteles, plus efectiv imi pare rau dar nu am timp sa traduc, poate se indura vreun contribuabil), dar eu vorbeam asa la nivel de blogger din asta amator care sta si comenteaza de pe gard sau la gard asa ca mine sau ca tine in fata carciumii lui Pederanger.

        Apreciază

      • Rudolph, cand eu am povestit despre o pierdere care m-a intristat, desi si la inceput ai parut oarecum speriat de posibilitatea mortii unui tanar si nu a unui batran dar deschis la dialog, cand a venit vorba de suicid, ai trantit brusc si automat un numar de telefon spalandu-te pe maini de orice fel de emotie. E o modalitate de aparare pe care o cunosc mai cu seama cei ce traiesc mult timp in preajma mortii: personal medical, psihologi, salvatori voluntari etc dar care cu timpul te indeparteaza de tine si oarecum te dezumanizeaza daca nu gasesti alte modalitati de acceptare a pierderii ca pe ceva firesc care face parte din viata. Despre suicid as putea eu sa-ti spun foarte multe, dar nu e loc aici pentru asta. (Poate vorbim in privat pe mess daca chiar te intereseaza). Cert e insa un aspect, ca desi liniile astea fierbinti sunt valoroase in felul lor precum si educarea maselor in ceea ce priveste depistarea si preintampinarea suicidului (fie vorba intre noi, se vorbeste mai mult despre alte aspecte decat despre asta), in fine astea nu sunt suficiente pentru a preveni suicidul unuia care chiar are in cap sa moara fiindca ala nu doar ca nu apeleaza la aceste resurse din x motive, dar cel mai ades nici nu poate ajunge la constientizarea reala a consecintelor actelor lui. Mai mult, oamenii nu sunt educati sa vorbeasca despre suicid si se feresc de astfel de subiecte crezand ca daca abordeaza o astfel de tema cu unul depresiv ii da idei. Ei bine, e exact contrariul fiindca de regula a discuta despre un subiect pe care mintea ta il rumega in nestire, e un soi de evadare dintr-un cerc vicios autocreat, un soi de abreactie care te elibereaza de energia restanta blocanta si macar pentru o perioada de timp reduce potentialul suicidar. Asa ca eu cred ca ce lipseste in Romania vis-a-vis de suicid e centrul calificat de consiliere din orice institutie care sa poata ajuta o persoana aflata in dificultate precum si echipele de intervenitie si consiliere in criza. Fiindca degeaba vorbesti tu cu unul pe linia fierbinte care te anunta ca se putin spanzura, daca in maxim 5-10 inute nu ajunge cineva calificat la fata locului. Chiar si in astfel de cazuri sunt pierderi dar se mai limiteaza. In rezumat, cea mai buna metoda de preventie a suicidului si pseudosuicidului (iar aici includ tot ceea ce mascheaza un suicid: consumul abuziv de alcool, droguri, condusul cu viteza excesiva, sporturile de mare risc etc, etc) e tratarea depresiilor, a traumelor, a altor afectiuni care in literatura de specialitate sunt incriminate in cauzalitatea suicidului (halucinatiile imperative ale schizofrenului, starile de black-out etc) Oricum, dincolo de aceste aspecte, suicidul este si ramane unul din putinele domenii in care omul e liber sa isi aleaga propriul destin si daca mentalitatea, educatia si credintele sale inclina spre moarte, niciun ajutor oricat de calificat ar fi nu poate impiedica un om sa isi urmeze calea propriilor decizii constiente. Asa ca dincolo de toate aspectele acestei discutii, e bine de stiut pe cine si cum vrem si putem sa salvam. 🙂

        Apreciază

      • Eu zic că sinucigașii trebuie lăsați în pace, iar ca ajutor minim, eventual să le dăm idei cam ce efect are băutul de sodă caustică, acid sau alte chimicale în caz de deces nereușit, să le explicăm că săritul de la etajul 3 poate produce paralizii, că niște buline luate anapoda te pot face o legumă și alte chestii vesele. Ah și să le amintim mereu că moartea doare, ireversibil.

        Apreciază

      • Si apropos, educatia contra suicid ar trebui sa se faca in familie inca de la cele mai fragede varste prin: modul in care ajuti un copil sa inteleaga si depaseasca prima pierdere, cum il ajuti sa isi aleaga si sa isi internalizeze niste valori care vor deveni baza increderii lui, cum ii raspunzi la intrebarile legate de viata si moarte, cum ii formezi caracterul astfel incat sensibilitatea si nobletea sa nu-i anihileze mecanismele de aparare pervertindu-le prin sublimare in mecanisme de autoanihilare, cum ii formezi abilitatile de comunicare, autocontrolul si increderea in sine. Sunt multe de spus, pe care orice psiholog, consilier si mai cu seama psihoterapeut ar trebui sa le stie. De ce nu faceti voi mai bine, daca tot sunteti jurnalisti, niste interviuri educative cu un psiholog pe diverse teme pentru parinti? 🙂

        Apreciază

  8. Imi dau seama ca a iesit aiurea, insa eu habar nu aveam cine era persoana decedata, asa ca nu aveam de ce sa resimt tristete deosebita dincolo de sentimentul si expresia de condoleante pt cei care il cunosteau si care ar fi putut resimti un sentiment de indoliere, printre care si tu, care deja anuntasesi ca erai trista din cauza acestui deces, si prin urmare am si acordat initial in primul comentariu un grad sporit de atentie, off topicul wikipediei despre culoarea roz, si am intrebat direct cine e persoana decedata, deci nu am ignorat anuntul tau, plus mi-am exprimat speranta personala sa nu fie un deces brusc prematur, astfel avand grija si de mine, adica intarindu-ma personal pe mine cu speranta, astfel incat sa pot ramane disponibil in asistenta, just in case, mai ales ca printre cititorii de bloguri se afla adesea minori si persoane vulnerabile, (printre care nu te includ pe tine dar poate erai momentan vulnerabila de la doliu), plus la sfarsit am oferit in scris condoleante oricui ar fi fost indoliat, astfel incat sa pot pune punct si sa ma duc sa ma informez despre incident incat sa vad ce as mai putea oferi daca era cazul, mai ales daca era vorba de un posibil deces traumatic sau poate infectios, sau accidental radioactiv de tip periculos pt sanatatea publica, in urma caruia as fi instituit protocolul 2, acela de a face reclama spalatului pe maini, plus condom, sau daca era accident de mijloc de transport, in urma caruia as fi aplicat protocolul 1, reclama la centurile de siguranta si casca de biciclist/motociclist, insa am aflat ca fusese deces traumatic prin suicid, asa ca am aplicat protocolul 3, acela de informatii si screening. Ce naiba mai mult as putea oferi asa ca om total strain de situatie efectiv nu stiu.

    Apreciază

    Răspunde

  9. Plus am dat dovada de emotie cand am folosit in mod necaracteristic pt maniera mea uzuala de expresie in public cuvantul apelativ „Bai”, aratandu-mi astfel si un grad de apropiere sufleteasca spontan empatica fata de posibila audienta socata. Ce naiba mai poate face un om ca sa nu fie acuzat de nesimtire sau distanta rece zau ca habar n-am. O fi o chestie de neintelegere culturala comunicativa de tip Mars-Venus sau pur si simplu de banala incompetenta comunicativa expresiva despre care stiu deja ca ma caracterizeaza, si de aia nici nu m-am facut scriitor, educator sau leader politic, nici macar diplomat sau manager, plus desigur nu as fi bun nici de preot militar.

    Apreciază

    Răspunde

  10. Sper ca am raspuns adecvat in acelasi timp si curiozitatii lui Pederanger re abilitatea mea la bagat mai ales ca am fost luat cam prin surprindere, in chiloti, tocmai cand voiam sa ma asez la plaja…e un soare aici la paralela 70…sunt ametit deja si ma doare capul, sper sa nu fac insolatie…

    Apreciază

    Răspunde

  11. Ok, bre. Nu te acuza nimeni de nimic, de ce te-ai autoacuza tu? N-am pus niciodata la indoiala profesionalismul tau. Eu am spus doar ca eu am resimt atitudinea ta fata de ceea ce am povestit ca un soi de fuga, de evitare. Nu aveam niciun gand sa speculez ceva, dar doream sa ma conving doar daca e totul in regula cu tine si nu te-am incarcat prea tare cu povestea asta pe care m-ai provocat sa ti-o spun. In concluzie: Daca te-ai enervat pe paralela 70 in loc sa te distrezi, mea culpa dar o sa-ti fie bine. Restul explicatiilor… m-a luat pe mine valul pe problematica suicidului si n-are nicio legatura stricta cu tine. Mai facusem un comentariu care nu s-a publicat vis-a-vis de faptul ca educatia ar trebui facuta in familie inca de la varste fragede ale copilului si ca jurnalistul ar putea ajuta prin niste articole gen interviu pe diverse teme de abordare a copilului cu un profesionist adresate parintilor. Dar mai bine ca nu s-a publicat ca ma puneai sa-ti platesc pastilele pentru ameteala si dureri de cap. 🙂 In fine, distractie placuta!

    Apreciază

    Răspunde

  13. Pai ai probil dreptate si in legatura cu denial-ul/fuga, chiar deplasarea plus rationalizarea si un strop de intelectualizare, ca mecanisme de aparare fata de anxietate, la care eu am incercat sa adaug si ceva altruism plus un soi de umor care nu e usor de transmis doar asa in cuvinte (mai ales de mine, desi aici nu a fost asa de proeminent). Insa astea nu sunt ceva specific doar mie, par a fi comune speciei umane, (cf o printesa Anna citata si escortata de un anume cavaler Vaillant, despre care eu am aflat tot de pe wikipedia). Deci pana si acel deniak confirma ca nu sunt un nesimtit, desi aceste mecanisme par a se desfasura la nivel inconstient, si nu e sigur ca relevarea sau constientizarea lor de catre sine sau altii ar ajuta cu altceva decat sa ne simtim mai competenti in fata a diverse socuri sau surprize neplacute, sau ca sa petrecem un timp placut in conversatie atent grijulie unul fata de altul cu diverse povesti, drept care eu iti multumesc pt atentie si solicitudine, mai ales ca eu sunt un nevricos, chiar cu tendinte in plus si de isterie si ipohondrie/somatizare, (pe care nu le iau asa de usor, de ex eu chiar evitand sa folosesc cuvantul isterie in mod peiorativ in public, pt ca sa nu dau exemplu prost de proiectie si self-hating nejustificate, mai ales in fata unei audiente de gay si femei). Mai recent insa am aflat si din alte surse mediatice, am impresia ca din Cosmopolitan, desi posibil si din Wall Street Journal, care prezinta adesea articole pe teme de psihologie de ultima ora ff misto si interesante, din care eu, fara ironie, chiar reusesc sa ma tin la curent cu probleme de managed care de sanatate publica plus a mea personala, inclusiv mintala), ca de fapt denialul e chiar protector fata de posibile consecinte neplacute pe termen lung a unor socuri sau surprize neplacute acute, (desi desigur nu trebuie exagerat in a-l utiliza doar pe el cu precadere asa toata ziua fata de viata noastra in general pasnic burgheza de zi cu zi si in general e recomandabil sa fim prudent moderati fata de diverse noutati si informatii din viata cotidiana, fie placute fie neplacute, astfel incat sa nu dam in psihopatologie si sa ajunga sa se framante dr Freud si sa scrie si despre generatia noastra ca destul s-a chinuit cu cea de la Belle Epoque de la vremea ww 1 plus a dezastrului cu vasul Titanic, si pana la urma tot a trebuit sa se refugieze si dansul la Londra, din cauza unor hateri, zau, ce lume nebuna). In concluzie atat eu cat si Mihaela ne-am sprijinit reciproc in fata acestei pierderi, chiar daca mai nult ea pe mine decat eu pe ea, dar arta era si normal de vreme ce ea are rol model pe Ecaterina Teodoroiu, iar eu habar n-am plus aveam si insolatie in plus de tendinta la a fi nevricos. Numai pe Pederanger nu l-a sprijinit nimeni, insa totusi am mai incercat eu sa-l bag in seama din timp in timp, sa vad daca si-a revenit din lesin, desi de fapt el nici nu e aicea, o fi la un party pe mess.

    Apreciază

    Răspunde

    • Ha ! Ha ! Ba el saracul era pe aicea, dar nu-l baga nimeni in seama ! Zau, se vede cand e bagat in seama un isteric ca mine de o profesoara gen Mihaela ca pe Pederanger nu mai are cine sa-l bage in seama ! Dar nu cred ca am facut expres ca sa fiu eu luat in seama, desi naiba stie o fi fost ceva inconstient, de gen, „Mama, mama, nu fii trista si preocupata din cauza lui Claudiu, lasa-l in pace si pe Pederanger, ai grija sa ma bagi in seama numai pe mine „! Zau, precis asa a fost, ca eu ma stiu si isteric si narcisist plus ce altfel de raspuns poate cineva sa aiba atunci cand e anuntat un deces atat de socant ! Fuge la mama, si in lipsa de alte mame pe aicea, am gasit-o tocmai pe Mihaela asa mai materna ! Dar e gresit desigur, pt ca in ciuda avatarului, plus a omagierii lui Mama Tereza si a femeilor calde si simple, etc, eu nu cred ca Mihaela e asa de interesata de maternitate, ci mai degraba de paternitate, pt ca mi se pare chiar destul de indrazneata in a-si sustine ideile proprietare, pe cand de fapt Pederanger e cel care pare mai mamos si mai impaciuitor ! (Ma rog, fata de mine pe post de copil, desi desigur nu mai sunt nici eu copil de mult, dar ma comport ca atare, ca asa fata de altii o fi altfel)

      Apreciază

      Răspunde

    • Multumesc de suport Ruolph, dar ce sa-i faci nu poti ajuta in lipsa si daca nu vrea. Cavalerismul si atentia exagerata fata de altii sunt cai de virusare. Creaza vulnerabilitati de gen trojan exploit. O sa povestesc eu candva, ceva in acest sens. Ca sa scurtez discursul de la tine astept doua palma ca sa ma trezesc, din lesin, desi varianta Frumoasul Adormit nu-mi displace chiar de tot…

      Apreciază

      Răspunde

      • Vezi mai jos, unde nu glumeai despre tiganii din Romania. Poate te trezesti.
        Acum desigur trebuie sa dau disclaimer ca nu avansez eu cumva ipoteza cum ca numai tiganii s-ar angaja in activitati de prostitutie, etc, zau, iar iese aiurea, orice fac, iese cat de incuiat sau nesimtit sunt tot eu, chiar si cu cele mai cavaleresti si altruiste intentii oi avea. Deci ai dreptate !

        Apreciază

  14. Se pare ca tocmai a venit de la petrecere si inca mai are chef de o dusca in carciuma pana sa aiba nevoie de un punct de sprijin in univers. Nah eu prefer cafeneaua, dar gusturile nu se discuta. Referitor la parerea calaretului ca e bine ca sinucigasii sa fie lasati in pace sau speriati, eu zic ca nu merge decat la aia care se sperie. Ceilalti care sunt altfel asezati si nu pot trai oricum, o sa-ti rada in nas iar eu stiu si d’astia destui si mai nou ii tot vad cum caput. In concluzie: daca nici baiatul asta cu moartea lui nu trage niciun semnal de alarma, eu o sa va pisez rau de tot la cap pana o sa-mi luati masuri de protectie la borderii mei fie ca va place, fie ca nu. Mai mult, nu va platesc niciun tratament de dureri de cap sa vedeti si voi ce inseama sa suferi de ceva si sa nu te bage nimeni in seama, iar daca va aud ca va plangeti o sa va amenint si eu sa vedem daca are efect. Ce ziceti de experimentul asta? Vi se pare ok? 🙂

    Apreciază

    Răspunde

    • Eu nu am obiceiul sa ma plang asa vag in public. Daca am o plangere incerc sa ma duc la forul respectiv. Dar de obicei incerc sa imi rezolv singur doleantele pt ca e greu sa stai la coada la ghisee din astea birocratice, dar mie imi place sa si stau la coada la ghisee, adica nu am nimic impotriva lor, le consider utile pt societate, protectoare impotriva anarhiei. Desigur daca as avea o plangere acuta, as chema Salvarea, sau as spera ca or chema-o altii pt mine daca m-ar observa asa lesinat pe undeva. De aia si prefer sa locuiesc urban in locuri ff aglomerate, ca sa am o sansa sporita sa cheme cineva Salvarea in caz ca lesin intr-o buna zi. (Ma rog, acum sunt in vacanta, de aia sunt asa mai izolat, dar de aia sunt si anxios, ca nu e un mediu care imi prieste sau in care ma simt in largul meu, deja m-am saturat de reni si de laponi, de corturi, si fum de lulele, mai bine ma duceam in Albania decat in Laponia, ca peisajul e la fel de spectacular si acolo, desi poate altfel, plus tiganii albanezi sunt chiar mai estetici decat aia laponi, oricum abia astept sa revin la civilizatia urbana, ca m-am saturat de localuri exotice rurale…na, sper ca faptul ca am zis ca tiganii laponi nu sunt asa de estetici ca aceia albanezi va fi interpretat ca o vaicareala, era doar asa o toana oarecare de turist, si desigur ca depinde de individ, nu asa per total)

      Apreciază

      Răspunde

  15. Tocmai scrisesem prostia de mai sus si inaltasem privirea catre cer ca sa ma uit la stele si sa uit de egoismul meu de turist meschin si pretentios si a aparut Aurora Boreala ! Zau, chiar m-am simtit vinovat ! Insasi mama Natura incearca sa-mi intre in voie, sa ma educe, sa ma civilizeze si sa ma amuze in acelasi timp iar eu tocmai ma vaicaream ca dl Goe ca vreau tigani albanezi !

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu