Arhive

Puff!

Puff…

– Hei, adună-te, ridică puțin bărbia să îți leg papionul!

– Vai de mine, mătușa Florance, unchiul Jhon, vara Minela, verisorul Jorje, Luana, Laurette… tata, mama, toți sunt aici! Cum e posibil? Am murit? Și tu? Tu… tu mi-ai fost cavale…

– Dude, dă jointul ăla încoace! Toți suntem vii, toți! Revino-ți!

– Dar tu nu mi-ai fost cavaler de onoare acum 10 ani?

– Amice, atunci te însurai, azi te măriți! Hai să nu facem circ, că te așteapă mirele! Unde dracu ai găsit mă antiteza asta? Are tot atâtea chile cât avem noi doi la un loc!

Dă jointul încoace și ia oglinda. Opa, nu o ridica, trage liniuța! Bătutul de brazi a scăpat puțin de sub control. Pula mea, nu în ficare zi ți se căsătorește un coleg cu un bărbat, mă scuzi că m-am îmbătat rangă, da?!

No așa, gata, uite și mirele! Casă de piatră, băi, poate de data asta te liniștești, că nu am fermă de ficați să te insori de cate ori ți se scoală ție pula!

Anunțuri

Un nou cuibușor de nebunii gay în București?

 

De ce am pus titlul ăsta când e vorba de un centru comunitar? Păi cam așa ceva înțelege nea Mitică din ideea promovată cu limbaj de lemn, de către conu Levente „Whisky”, harfist al poporului, mai jos.

Dacă vreți articolul sursă îl puteți citi pe adevărul. Eu am clipat din el ca să nu vă rupeți fălcile de indignare (plictiseală).

Deci. Trei asociații non-guvernamentale gay: Lindenfeld, Mozaiq şi TRANSform au cerut acum o săptămână/două sprijinul candidaților la alegerile locale din București pentru înființarea unui centru comunitar pentru persoanele LGBT (îmi închipui ce moacă a făcut Firea).

În acest centru persoanele Gay ar putea (sau nu) beneficia de consiliere profesională, psihologică şi juridică în mod gratuit.

„Acest centru presupune un spaţiu sigur în cadrul căruia aceste persoane să desfășoare  diverse activități şi care să ajute grupurile vulnerabile ale comunității noastre“, a declarat Vlad Levente Viski, preşedintele Asociaţiei Mozaiq, pentru Adevărul Live.

În traducere: un demisol cu gratii, unde să împărțim prezervative și gel de futut în cur, că nu văd ce „profesie gay „ar putea să ne indice avocatul popoului în afară de cocăreasă (coafeză) croitoreasa, dizeuză, barman și escort.

Bineînțeles că au lansat și o petiţie online. Pe scurt, dacă doriți un alt loc de supt bani publici (nu neapărat ai noștri) și de livrat în schimb bășini bombastice și prezervative, în timp ce Bucureștiul are un singur club gay și 0 (zero), baruri, saune, sau localuri în care să se țină spectacole de gen, semnați vă rog!

Fără teamă nea Mitică, nu se mută Amsterdam la București, deci poți să semnezi și tu, ca să te dai mare la vecine cu cât de open mind ești!

PS: nu vreau să mă gândesc câți bani au futut pe desenul animat retard din clipul de sus.

 

Greutatea unui gest

Azi m-am apucat vitejește să transcriu părerea personală a unui prieten, purtat, cum ar spune el, de cele mai nobile intenții. Am scăpat din vedere că odată trecute prin mintea mea, afirmațiile sale nu-i mai aparțin, că odată ce am renunțat la ghilimele, vorbele nu mai sunt chiar ale sale, ci eu sunt cel care răspunde și semnează pentru ele. Așa că am abandonat ideea.

a-straight-man-holding-hands-with-another-man-for-a-viral-experiment-video-832-1421164822

Din greșeala asta au rezultat totuși niște chestii bune. Amicul meu spunea că pentru a se simți liber undeva nu și-ar dori să se sărute în public, că nu i se pare plăcut, și că romantic pentru el ar fi să se plimbe undeva ținându-și partenerul de mână. Căutând ceva ilustrativ pentru ideea de postare abandonată, am dat peste poza asta și urmărindu-i sursa, am ajuns la un articol Vice din 2014.

In poză sunt doi tipi hetero care au vrut să testeze un pic homofobia ținându-se de mana în public în timp ce o tipă filma pe ascuns. Au căpătat ce au căutat: reacții homofobe și celebritate pe youtube, dar în realitate le-a scăpat esențialul.

Esențial oamenii ăia nu au simțit nimic. Pentru ei a fost un test, o glumă. La sfârșitul zile și-au agățat hainele gay în cui și s-au dus la pub cu colegii și nevestele făcând mișto de homofobi, minimizând complet fenomenul. Ei nu sunt gay deci nu au cum să resimtă cu adevarat, nu au cum să știe cum te marchează, cum te roade ura gratuită a oamenilor.

Iată ce spune Panti Bliss despre chestiile mărunte pentru majoritate și ce greutate au ele pentru noi minoritarii:

„Oamenii gay nu ajung să se țină pur și simplu de mână în public fără a ține cont în primul rând de riscuri”, spune Panti. „Oamenii gay nu ajung să își petreacă un braț printr-un alt braț, sau o mână peste talia celui de alături fără ca mai întâi să ia în considerare care ar putea fi posibilele consecințe. Și dacă am decide că e OK și vom face acel gest, dacă ne vom ține de mână, acum acest gest al mâinilor strânse nu mai este un gest firesc și neatent: el este un gest gândit și cântărit. Gestul nostru intim este brusc un act politic de sfidare, și frumusețea lui a fost distrusă iremediabil.”

foto: vice

 

 

 

Barilla, paste cu ură

 

395CF1B9-2798-11

Guido Barilla, bossul companiei care produce pastele Barilla şi-a dat în petic ca ultimul macaronar homofob. A comis-o la un interviu, apoi a încercat niște scuze mai penibile decât gafa în sine.

Domnul Guido a zis că pentru el familia consumatoare de spaghete e aia clasică făcută din bărbat și femeie (bucură-te Preaformolate Daniel!), că el la ăștia vinde, cu ăștia face reclame. Dacă poponarii vor să mănânce paste, să mănânce din astea straight că altele Barilla nu face.

Nasol nu? Ba pe naiba, penibilă e urmarea. S-au apucat bulangii să arunce pastele de prin dulapuri și să declare că ei pe Barilla nu mai pun gura în veci, cu tot neamul lor cu tot.

Fetelor, ne calmăm și noi puțin, sau s-au umflat melcișorii cu lapte în noi, de dăm în foc și ne revărsam la orice prostie și ca răspuns la orice vorbă a unui prost facem boicot în loc de compot?

Ah da, am uitat să vă spun că toată treaba s-a întâmplat în 2013. Probabil la ora asta Barilla produce macaroane curcubeu.

foto: LaVoce

Dreptul legal la iubire

just-married-gay-marriage

Nu există nici un motiv să renunțăm la această luptă și să ne retragem. Nu ne putem opri să fim cine suntem și vrem să fim, așa cum nu-i putem opri pe ceilalți să fie cine sunt și vor să fie. Și deși suntem asemănători în biologie, avem voie să fim diferiți în gândire, avem nevoie să fim diferiți, pentru ca ceea ce facem să facă diferența dintre a fi și a trăi.

Cuvintele sunt puternice când urmează dorințe puternice, și așa ar trebui să ne fie și acțiunile. Și la fel cum cuvintele de ură pot avea putere asupra oamenilor, cuvintele de iubire și speranță pot avea putere asupra oamenilor, cu condiția să avem curajul să le spunem.

Pentru că atât de mult a tocit omenirea de sens cuvântul iubire, că simpla lui rostire irită și incită la contrariu. Dar dacă nu-l spunem el nu există și dacă nu-l scriem, el se uită. Și dacă noi nu-l imortalizăm în rostire, generațiile viitoare îl vor asocia unui simbol roșu, mai asemănător unui posterior decât unei inimi.

Avem puterea de a schimba societatea, avem puterea de a face diferența dintre simulacrul relației și adevărata familie, care se încheagă din iubire și dăinuie din iubire în ciuda oricărei opoziții religioase, sociale și politice, în ciuda oricărui pronostic pesimist sau impunere artificială a urii drept iubire.

Avem puterea să alegem pe cine iubim, avem puterea să fim aleși, pentru că suntem rațional/emoționali. Poate că nu toți ne-am născut din iubire, dar din naștere, toți avem dreptul la ea. Legal.

foto: GayAshevilleNc