Arhivă | Aprilie 2014

Președintele Roz al României

victoria-nuland-pula

Din spatele tejghelei roz, frecând dildo-uri de sticlă întru mimarea eliminării unor pete de calcar inexistente din rațiuni de calgon, politica pare show. Dar deși pare, nu este, sau nu este numai show. Politica există, politica este partea vorbită a țevii tunului, plasa de pe rachetă și husa de pe blindata cu trupe. Politica este mănușa de catifea ce ascunde pumnul de fier.

Da, știu. Știu că ar trebui să-mi văd de clisme, de boscheți și fisting. Știu că n-ar trebui să scriu despre președinți, despre ruși și despre americani pe un blog preocupat de sexul anal.

Dar în mod ciudat azi am realizat că viitorul Președinte al României mă afectează personal. Ideea că votul meu nu contează, nu e nouă și nu mă șochează, dar că votul nici unuia dintre noi nu contează și că nu știu ce pizdă străină, numită Nuland, dă porunci oamenilor de stat și instituțiilor României mă foarte deranjează.

America nu da doi bani pe romani și pe votul lor,

Interesul strategic este unul singur: România nu poate fi o frontiera credibila în vecinătatea Rusiei, atât timp cat populația are moralul zero. Iar MORALUL este dictat de mersul economic al unei tari, de corupție și de lipsa unei viziuni de conducere a tarii, alta decât umplerea buzunarelor clientelei politruce.

Viitorul Președinte al României va trebui sa îndeplinească următoarele condiții:

  • Limba engleza, nivel avansat

  • Fără legaturi cu zona infracțională, de orice natura

  • Atitudine pro occidentala dovedita

  • Vârsta maxim 50

  • Bune cunoștințe de PC, legislație constituțională, etc

Votul romanilor din decembrie va fi formal. Ca întreaga lor existenta.”

sursa: capitalism pe pâine

Dacă treaba asta este adevărată dați-mi voie să completez lista de aptitudini sau condiții pe care viitorul președinte al României ar trebuie să le îndeplinească ca să fie treaba roz:

  • Să fie un gay total pasiv (se poartă să te declari by pasiv total);
  • Să prezinte reale aptitudini de sclav;
  • Să fie pasionat de uro, gag și scat;
  • Să aibă cel puțin un cont pe Scruf și unul pe cam4;
  • Să nu fi fost niciodată surprins de gardienii publici în timp ce le sugea pula în parc;
  • Să aibă pula mică cât un dop și coaiele cât negii.

Ce Păcat că nu întrunesc chiar toate condițiile. Oricum vă aștept la vot. Dacă nu putem alege președintele, măcar ne futem între noi în gură, nu pentru că suntem gay ci pentru că suntem români.

La Gropeni

Când Biș povestește despre lucrurile din trecutul apropiat, ai senzația că s-au petrecut ieri, lângă tine. Asiști la un fel de spectacol în care actorii îți devin apropiați chiar dacă nu i-ai văzut în viața ta, indiferent de cât de puțin îți sunt descriși. La experiența asta participă toate simțurile, mai puțin mirosul.

Despre Florans se pot povesti foarte multe fără a exagera nimic și fără a epuiza subiectul pentru că există în permanență un stoc din care poți extrage întâmplări interesate. Una dintre ele este însa destul de definitorie pentru modul în care se desfășoară viața „Ruptei”. Așa îi spune Biș când este supărat pe “ea”.

Florans are un iubit permanent, unul la care revine indiferent de ce puli suge sau își înfige în cur. Adi este a doua constantă în viața lui Florin (așa apare Florans în CI) în afară de bere, dar dacă socotim și vânătoarea de pulă, este de fapt a treia. Vânătoarea asta a purtat-o pe Florans de la faleza Brăilei la Munchen și retur, cu escale la Gropeni.

La Gropeni locuiește unul dintre tipii pe care Florans i-a sponsorizat constant în scopul de a suge și ea o bucată de pulă neaoș românească. Tipul este căsătorit, are copii și o nevastă care știe că soțul ei scapă piciorul și în bătătura poponeților. Indiferent dacă femeia acceptă asta pentru că-i deschisă la minte sau din interes, pare că nu exista animozitate între cei doi soți pe acest motiv. Și uite așa cu o femeie înțelegătoare și un amant generos, și-a pus taximetristul nostru parchet în casa, și-a săpat fântână, și-a tras gaze și a găzduit petreceri pe care nu și le permitea din banii lui.

În ajunul ultimei lui aniversari, Florans intrată în criză de pulă a început să se agite până la nivelul în care l-a exasperat pe Biș. Anunțat cu câteva zile înainte că e party la Gropeni, Biș și-a închipuit că o sa fie ceva clasic. A cumpărat un mic cadou și a stat liniștit așteptând evenimentul.

În ziua Z, trezit cu Adi și Florans la usă, Biș a urcat la volan și a luat drumul Gropeniului, nume premonitoriu și generic pentru calitatea asfaltului. Ajunși pe la centura Brăilei au primit telefonic vestea că trebuie sa facă ceva cumpărături pentru petrecere.

După ce au încărcat portbagajul cu băutură, carne și mici, Biș a realizat că ceva nu-i chiar în regulă cu aniversarea asta. Cumpărăturile achitate cu cardul lui, că Florance uitase portofelul pe pat, l-au cam deranjat. Apoi presimțirea i s-a confirmat imediat ce a ajuns în bătătura sărbătoritului unde nu era nimic. Adică nu exista nimic care să de de înțeles că omul s-a pregătit să primească musafiri. Culmea, sărbătoritul părea iritat de viztă și ușor nemulțumit de cantitatea și calitatea cadourilor. A pus mâinile cruciș în piept și a zis că nu are chef de suflat în mici taman de ziua lui.

Pentru că nevasta taximetristului nu se zărea nicăieri, iar petrecerea fără mâncare, e ca butoniera fără floare, Biș s-a pus pe aprins grătare, modelat mici, aranjat mese și spălat pahare.

Și ce să vezi, de la câteva beri încolo lucrurile au început sa se aranjeze. Din senin au apărut petrecăreții în persoana cumnaților, fraților, verilor și nevestei. Ba chiar ca prin minune au apărut și doi țigani cu o orgă și un acordeon care au început sa spargă timpanele audienței cu manele.

De voie de nevoie, ca să suporte atacul fonic, Biș a luat câteva berici la bord care l-au transformat în fan Guță și admirator al petrecerilor cu lăutari. Nu a supt multe, doar cate știe că duce, ca unul care a șofat prin țări străine și nu se teme de poliție mai mult decât e cazul. După berile alea însă maneaua a început să-i placă.

Și cum naiba să nu-ți placă orice melodie, când acordeonistul poartă pantaloni de trening alb și nimic altceva pe dedesubt? Cum să nu oftezi pe ritm de manele când vezi cum l-a făcut mămicuța lui cu ditamai puletele care în stare flască arăta ca un dovlecel bine crescut?

Florans care a văzut prima umflătura acordeonistului, la căpiat pe Biș cu exclamații:

– Fă, asta n-are chiloți pe el, tu vezi?! Mm, ce pulă are fă soro!

Cum Florans era postată la masă cu fața exact la nivelul de maxim interes, îi dansau ochii în cap pe ritmul în care-i zvâcnea jucărica virtuosului acordeonist. Adevărul este că în afara de dotarea minunată, lăutarul era bine clădit și arătos ca un ginerică în seara nunții.

Cumnatul sărbătoritului era și el un macho cu fata unui înger dar cu mintea și atitudinea unei cloști, completate cu un tupeul unui pește. Cumnățelul știa cum decurg treburile cu mulsul bulangiilor de bani, că a început să se dea pe lângă ei. Dacă de la Biș n-a reușit sa smulgă decât un zâmbet și un “ține-ți mâinile acasă”, de la Florans, omul a fumat doua pachete de țigări și a confiscat o pereche de ochelari de soare Police, pe care și i-a însușit cu cel mai firesc gest posibil: Ăștia sunt ochelarii mei, nu-i așa?!

Adi deja beat crăci, nu vedea nimic din ce făcea Florans, mai ales că era absorbit de disputa pe teme fotbalistice purtată cu sărbătoritul.

Și dă-i cu berică, dă-i cu mititei, dă-i cu limba pe buze, Florans s-a dezinhibat complet, încurajând lăutarul sa treacă la dedicații de mare finețe:

– Și de la Florin pentru prietenul lui cel mai bun Adi, „Hai nu da mamă cu biciu în mine”!

– Și de la Americanu’ pentru Florin, cu dedicație: „Cica laca, cica ciea”!

Americanu‘, adică Biș a cotizat de atâtea ori la lăutar că i-a chelit portofelulși a început să-i piară cheful. Ba parcă nici dovlecelul țiganului nu mai era chiar așa de mare um părea inițial.

În momentul când gazda a anunțat ca s-a terminat mâncarea și băutura, s-a lăsat o tăcere atât de apăsătoare că puteai auzi cum îți crește părul pe picioare. Toată lumea se uita către eroii noștri ca românul la accident: să facă cineva ceva!

Simțind lasere plimbandui-se pe portofel, Biș a început să caște și să se lamenteze că este obosit, că ar fi timpul să meargă acasă, că a doua zi ar avea treaba dimineața devreme.

Sărbătoritul a insistat, că nu se poate să plece, că e devreme, că e păcat să spargă cheful și că mai bine oaspeții ar mai dea o tură pe la non-stop să facă plinul cu crăpelnița și trăscău.

Pentru că se terminaseră banii cu adevărat, au reușit relativ să se băloșească în pupături cu toată lumea, să-și ia rămas bun și să se încarce în Dacia lui Adi. Pe drumul spre casă, făcând calculul banilor sparți pe chef, toți trei s-au jurat că nu mai calcă la Gropeni. Doar „americanu” a reușit să se țină de cuvânt.

O perioadă scurtă de timp, vânătoarea de pulă i-a mers Ruptei de minune. Adi era plecat la facultate și afacerea îi mergea din plin. Dăduse cam patru telefoane și un parfum, ceea ce înseamna cinci amanți. Apoi mai erau zece note de plata la restaurant, zeci de taxiuri plătite pentru pulile migratoare, total câteva sute bune de lei cheltuiți pe bărbați. Dar au trecut și astea. Cum a observat că telefonul sună mai rar, cum a început Florans să caute alternative. Simțind că se apropie o eclipsă totală de pulă, a pus întâi mâna pe agenda telefonică, lăsând-o pe aia cu coperți de vinilin, pentru situațiile de L.A.P adevărat.

Și ce și-a zis, ia să vedem ce mai e pe la Gropeni!? Problema este că până să aranjeze ea ploile, a venit vinerea cu Adi cu tot, așa că în momentul în care a primit invitație la Gropeni, a trebuit să-l ia și pe el. Planul ei inițial prevedea un Adi lipsă/îmbătat și o Florans înfiptă în cardan de taximetrist. Problema era că nu aveau șofer și degeaba a încercat să-l corupă pe Biș. Ăstuia însă i se acrise de frământat mici și noroaie la țară și nu mai avea chef de ascultat manele plătite la bucată.

Asta fiind situația, Florans a agățat-o în zbor pe Iulica, mare amatoare de distracții moca, de meserie vânzătoare de plăcinte și secrete la colt de strada. După tipic, la scurt timp după ce au anunțat că au pornit la drum, pac un apel telefonic de la Gropeni:

Luați ceva de mâncare și de băutură, că noi nu avem mai nimic”. Procedura standard fiind arhicunoscută, „fetele” au vizitat Billa, benzinăria și apoi zdranga-tronca-au pivotul, noi la țară frigem porcul.

Și au ajuns la Gropeni, țara lăutarilor și a dovleceilor pereni, unde dă-i repetir de chef cu băutură, manele și cu Florans dându-se fățiș la orice purtător de pulă. Numai că ceva era altfel de data asta.

Adi era treaz nemâncat și foarte ofuscat. Pe măsură ce situația se deteriora își schimba si el culoarea mai spre negru. Făcuse căzi de spume văzându-și „iubita” salivând după pulele țăranilor. Omul avea toate motivele și nici măcar consolarea unei beri, fiind șoferul. Dar din această cauză, nu i se poate reproșa că ceea ce s-a petrecut mai târziu ar fi fost efectul alcoolului. In fine a venit și momentul când Florans a trecut limita.

Gata, plecarea, a zis Adi! Ieșit din pepeni, a încărcat forțat “fetele” în mașină și a decolat în trombă. Răpită de la petrecere, plină de bere dar în sevraj de pulă, Florans a început să-și dea ochii peste cap ca melcul pe motocicletă, să gesticuleze și să trântească obiecte prin mașină. Că de ce au plecat, că ea se simțea așa bine. Că e o nefericită, neîmplinită și el nu o înțelege, că au, că miau… Degeaba a încercat Iulica să aplaneze situația. Nici nu e de mirare că nu a reușit, biata “fată” având cap doar să nu-i plouă în gât. Biș bănuia chiar că Iulica avea capul plin de tărâțe iar puținul spațiul rămas prin mijloc găzduia un creier cât o nucă. Oricum, meritoriu este că a încercat.

Florans însă nu se potolea. După ce a reușit să arunce pe geam scrumiera, pachetul de țigări, bricheta și câteva hârtii lipsite de importanță, a pus capac rupând o chitanță de la facultatea lui Adi.

Atât i-a trebuit ăluia. După o frână bruscă , un ocol prin fața Daciei, Adi a smuls portiera din dreapta și a început să-i umfle moaca parașutei. Iulica nu s-a sesizat cât de groasă e treaba, până nu a început Florans să urle:

– Ajutor, săriți că mă omoară… sări lume!

Atunci s-a precipitat afară dar după câțiva pași a început să șovăie, încercând timid, de la distanța, să oprească scuturatul zdrenței:

– Mei Adi! Las-o mei Adii, că o omori, las-o mă că-i beată!

Total neimpresionat de lobby, Adi îi cărăbănea pumni în meclă lui Florans, punctând din când în când:

– Na fă, na fă curvo, ține, să vezi cine-i bărbatul aici!

– Aoleu, săriți, ajutor!

– Nu mai da Adii, că o omori!

– Na fă panaramo, să te saturi de pulă de țăran, să văd ce țăran te ajută acum!

Bineînțeles că țăranii erau toți călare pe garduri, privind prin și peste porți minunata scenă de violențăbulangi-conjugală. Și la fel de ușor de înțeles a fost, că nu au avut de gând să strice frumusețe de spectacol gratis intervenind. Așa că Florans a fost bătută mar, după cum și merita o poamă ordinară. Există bănuieli că i-a și plăcut. Nu știm cât.

Gay fisting la români

Bulangiul român este poponar și nu gay. Pare tautologie dar va asigur că bancul cu fiul ciobanului care își face coming out este o expresie elevata a realității “gay” românești. În situația de facto, viața gay nici nu există în România, prin urmare este de înțeles ca prin Wc-urile din gări și tufișurile din parcuri nu ai cum să primești mai multă informație decât oferă o muie rapidă.

Când însă se ajunge la discuții despre preferințe, practici și fetișuri, românul oricât de gay cosmopolit s-ar crede în forul său interior, este în realitate un plebeu neștiutor. Și cum prostul nu e prost destul, până nu e și fudul, bulangiul mioritic își trece în CV (a se citi profil de Gayromeo), tot felul de aptitudini și preferințe, despre care nu numai că nu știe nimic, dar despre care aflând adevărul, se umple de profund și românesc dezgust.

Una dintre aceste practici în care românul ignorant se dă specialist, este fistingul. Cred că 80% din utilizatorii români de Gayromeo au bifat la fisting opțiunile activ/pasiv sau numai activ, doar ca să dea bine la imagine. În România conform acestor profiluri anapoda completate, ar rezulta că se practică fistingul la scară mare. Te-ai aștepta să fie plin de sling-uri, folii, Crisco, buttplug-uri și mănuși până la cot prin toate sexshopurile de cartier, în fiecare orășel cât de cât mai răsărit. Dar după cum știm cu toții club-barurile gay în România sunt un soi de discoteci sătești îmbârligate cu menajeria circului Globus.

Dar ia încearcă tu să întrebi pe unul din acești declarați amatori de largi plăceri anale, dacă are minimul necesar pentru pentru o partidă de fisting.

O să pici crăcănat de râs la reacția bovinelor care se oripilează când le explici că fistigul este chestia aia cu băgatul mâinii în cur. Eventual poți încerca și cu două, caz în care dacă nu reușești să și aplauzi, declari partenerul strâmt.

Reacțiile celor cărora le explici ce implică fistingul continuă la nivelul de refuz visceral a realității fiziologice. Nu cred ca am vorbit cu cinci inși care să înțeleagă că o mâna încape într-adevăr prin orice anus uman dacă sfincterul anal este relaxat. Degeaba le-am explicat că ocluziile intestinale se rezolvă mai des cu mâna proctologului băgată până la cot în anus decât cu abdomenul deschis ca al lupului din Scufița Roșie.

Prin urmare, dacă sunteți amatori de fisting vă recomand emigrarea urgentă, măcar temporar pentru expediții de documentare prin cluburile și magazinele vestice. Apoi dacă vă temeți să treceți vama cu ditamai pulele de cauciuc în troller, vă puteți comanda jucăriile loco, de exemplu de la Queershop. În rest nu recomand să încercați fistingul cu români.

Mârlanul mioritic crede ca fistingul se face neaoș, venind la futut cu mâna în cur, nici măcar cu un prezervativ, pe principiul, lasă că ne descurcăm.

Am vești proaste, pentru ăștia. Fistingul se face cu accesorii și cu pregătiri. Că ei nu știu chestiile astea, să zicem de interes marginal, nu mă mir, însa mă apuca dracii când citesc igiena drept condiție primară de futai știind că mulți practică sexul anal deși nu știu ce-i aia clismă.

Amor Armor

Collage

Când am deschis această pagină mi-am promis să nu o umplu de lăbăreli și dulcegării de care lumea gay e deja sătulă.

Totuși mi-am propus să povestesc despre tranziția mea hetero/homo. Am promis că am să încerc să scriu varianta ne-romanțată a unei transformări de fază presărată cu minciună, pasiune, perversiune și moarte.

Stați calmi, că mă refer la moartea interesului pentru femei, la decesul libidoului hetero care a răposat după ce în prealabil a zăcut perfuzat câteva zeci de luni pe un pat de sentimente uscate. Mi-am promis să nu ratez totuși câteva idei romantice cum ar fi transpunerea în scris a stării sublime de zbor, trăită la primul sărut cu un alt bărbat.

De ce fac asta acum când n-o să mă pot ține de cuvânt cu sinceritate, de ce azi când bolnav de cinism mă uit cum pe strada dragostei nu mai trec decât umbre?! O fac opentru că am fost provocat, pentru că aud des la radio un Patapievici,sau poate un Cărtărescu, formulând veșnica întrebare:

De ce ne mor iubirile, de ce se sting?

Dați-mi voie să răspund cu o întrebare la întrebare.

Iubirile chiar mor sau se transformă? Dacă dragostea dispare ca urmare a unei schimbări de formă, atunci să nu o mai numim iubire. Să-i dam iubirii, numele de Jana și să ne felicitam că, noi Jan/Jana am descoperit gaura la macaroane. Să ne mândrim că minunată coafură rezistă chiar dacă azi e o chelie lăcuita cu fixativ, jenibil de tristă!

Câteodată îmi doresc să nu simt nimic, sau măcar să pun sentimentelor prea puternice o frână, Îmi doresc să cunosc un truc psihic care să funcționeze ca un amortizor de armă, ca un izolator, ca o surdină. Câteodată îmi doresc să nu simt nimic, să împietresc, să fiu spectator la propria-mi viață. Dar a nu simți nimic, este un lucru prea asemănător cu moartea, iar eu prețuiesc viața. Probabil de asta, antagonic dorinței de mai înainte, nu iau calmante decât atunci când durerea mă împiedică să muncesc să dorm, să respir. Sau poate refuz analgezicele din masochism, e tare greu de zis.

Acum zece ani gândeam altfel, eram altfel. Iubeam viata, femeia, jobul și măruntele mele pasiuni. Eram pasionat de mâncărurile fine, de filmele scurte și de cărțile lungi și groase. Reușisem să mă ascund de mine atât de bine, încât, pentru ca cel vechi, nu se mai recunoștea, creasem un alt eu. Da, întotdeauna a fost cu mine ceva, întotdeauna am simțit diferit. Dar bagă-ți copile mințile în cap și aliniază-te majorității!

Și m-am aliniat. Prin conformism benevol am devenit un bărbat arătos, căsătorit cu o femeie minunată și ambițioasă, Am ajuns un tânăr cercetător care aspira la o cariera frumoasă imediat după încheierea doctoratului. Totul era deja planificat. Deși nimeni nu este perfect și nu toate lucrurile stăteau perfect între mine și ea, exista o stare generală de bine.

Apoi dintr-o dată, lucrurile s-au învălmășit în sufletul și viața mea, ca urmare a unui simplu dublu clik. Pe ecranul computerului, un pop-up insistent nu mă lăsa să-mi citesc e-mailul: „Sunt bărbat, caut femeie”…

Săgeata aia clipea invitând la schimbare. Și in loc de x, am apăsat săgeata, am optat pentru schimbare. Astfel „Sunt bărbat, caut bărbat”a devenit veridic cu direcția valabil. Nu mai țin minte când mi-am făcut cont pe site-ul ăla de întâlniri, nu mai țin minte unde am mințit și unde am fost sincer, completând furibund un profil special conceput pentru aventuri sexuale.

Inițial nu s-a petrecut nimic notabil. Apoi într-o zi am constatat că am un prieten, că exista cineva cu care discut des, cineva care imi admiră mintea dar care și-ar dori să vadă recipientul în care a fost ambalată. Atunci am luat decizia de mă duce să-l întâlnesc pe acel tip.

Gata, dualitatea s-a reîntregit iar jumătatea ascunsă a ieșit la lumină cerându-și drepturile nerecunoscute până atunci. Iar jumătatea aia din mine era flamandă, devorată de pofte nedefinite, gata să sfâșie, să mursece, să înghită tot inclusiv rațiunea!

In starea descrisă mai sus m-am dus la intalnirea cu el. Dar în fața intrării din umbra Teatrului Național, mă aștepta un tip atât de obișnuit, încât mi-am ascuns ziarul, care era semnalul de recunoaștere în buzunarul hainei și am făcut cale întoarsă până la gura de metrou Batiștei. Acolo am realizat cât de prostește m-am purtat. Mă dusesem la o întâlnire oarbă hotărât sa întâlnesc și să fac sex cu un bărbat. La întâlnire venise un bărbat, nu o femeie sub acoperire, nu o creatură cu pene pe cap. Era realitatea așa cum trebuia să fie. M-am uitat către el de la distanță. Deci așa arată un bărbat căruia îi plac bărbații. Nici înger nici demon, doar un tip ca și mine. Am revenit la locul întâlnirii cu mâna întinsă. Încă înainte de a ajunge la distanța de contact, zâmbetul lui m-a convins că mă văzuse de mult, mă văzuse cum plec, cum revin, cum mă frământ. N-a comentat dar a păstrat o sclipire în ochi, alături de zâmbet ocult. Relaxarea și-a făcut loc între noi progresiv, bere după bere.

La prima halbă am aflat cum ne cheamă pe fiecare, câți ani avem, unde muncim și că ne place berea. La a doua, am aflat cu cine trăim, ce muzica ne place, ce actori preferam. La a treia bere i-am spus ca vreau să fac sex cu el.

A râs cald, apoi fără să raspundă m-a trimis să mai aduc un rând. Când am revenit cu halbele l-am găsit îmbrăcat și cu haina mea pe braț. Nu am mai băut a patra bere. M-a trimis acasă să mai rumeg ideea cu sexul și la trezie. M-a asigurat că avem timp.

Așa a fost. Am făcut sex la a doua întâlnire, poate și la treia. De la a  patra întâlnire am început să facem amor, o chestie atât de minunată că mi se părea că o să pocnesc de împlinire. Amor, amor. Așa îi spunea el sexului cu sentiment. Când pronunța „amor” mi se ridica părul pe mâini pentru că graseia ca un cantăreț francez de șansonete.

Și au trecut luni. El mereu calm frumos și afectuos, eu mai tot timpul crizat și posesiv. Iubeam bărbatul, dar iubeam încă și femeia. Iubeam ciudat, iubeam paralel, simultan și consecutiv. Iubeam, iubeam.

Azi mi se pare cu atât mai ciudat să vorbesc la trecut, cu cât știu că este viu, urmându-și calea către bătrânețe alături de partenerul său. Este viu pentru ăla dar pentru mine este mort, asta e tot.

Nu, n-am suferit. Surpriză, monstrul care iubește și lăsă, sunt eu! Da, am iubit un bărbat. O să mă străduiesc să nu se mai întâmple. Ferește-te Amor, că mi-am luat armură! Dacă te pui cu mine am să-ți bag săgețile pe cur cu tot cu tolbă și-am să ți le scot pe gură!

 

Prima listă de filme gay

Iată o scurtă listă, (nu top) a filmelor gay care mi-au plăcut. Cine știe, poate există oameni care nu le-au văzut pentru că nimeni nu le-a atras atenția că există și altceva în afară de „Queer as folk”.

Domnilor și domnilor, cinemateca gay în 20 de idei:

1. Brokeback Mountain (2005)

2. Beautiful Thing (1996)

3. Shelter (2007)

4. Latter Days (2003)

5. Maurice (1987)

6. Trick (1999)

7. Get Real (1998)

8. Big Eden (2000)

9. The Broken Hearts Club: A Romantic Comedy (2000)

10. The Adventures of Priscilla, Queen of the Desert (1994)

11. Longtime Companion (1990)

12. A single Man (2009)

13. My Beautiful Laundrette (1985)

14. Parting Glances (1986)

15. Just a Question of Love (2000)

16. The Darjeeling Limited (2007)

17. An englishman in New York (2009)

18. Sleuth (2007)

19. Prayers for Bobby (2009)

20. The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007)

Nu am curajul sa fac recomandari, ba chiar mi-ar fi greu să fac un top și de aceea am pus filmele aleator în listă. Unele sunt complet gay, altele ating tangențial mai subtil sau mai direct acest subiect. Nu pot momentan să comentez aceste filme, să le analizez, să le disec, dar pot comenta despre timp.

Sunt ani în care se fac strugurii, ani buni pentru tomate și ani buni pentru cereale.

Anii 2007 si 2009 au fost ani buni pentru filmele gay.

Degustare plăcută!

Nu, Fără, Exclus, Interzis

images2Y1Q8HFL

Bulangii își încep deobicei pretențiile vis a vis de posibilii parteneri cu negații. Puțini sunt în stare să emită ceva pozitiv în afara de baloane de săpun, panglici roz și circ. Descrierile bulangiilor obișnuiți de pe paginile de curvăsărie încep aproape invariabil cu Nu, Fără, Exclus, Interzis, sau cu toate astea înclusiv.

Dar ce anume nu vor bulangii?

Exact ceea ce se simt ei in fapt: curve, julfe, panarame, jartele penale, poște, profitori, mincinoși, proști, inculți, jegoși, obsedați sexual, egoiști, vedete de mucava, regine de boschet, prințese de wc public, efeminați, exagerați, femei cu pulă, etc, te rog continuă tu.

Da, bulangii mint de la status la intenții, de la pixelii furați ai pozelor până la ultimul punct al descrierii de profil.

De exemplu, la statusul meu pe Romică Combinică scrie că nu caut nimic.

Minți Peder ca o vulpe,

Că te-ai fute de te-ai rupe!

Exact! Și eu mint la fel ca ei. Pentru că nu, pentru că da. Pentru că extremele se atrag, se fut și se despart.

Pentru că sunt un bulangiu!

Dragonul nebun

Fire

În lumea roz lucrurile sunt adesea move. Vânătâile și cicatricile se vindecă, dar rămân sechelele. Veșnica vânătoare de pulă produce traume cu consecințe uneori previzibile, alteori nu. Port în mine unele de care mi-e greu să vorbesc, despre care am încercat să-mi imaginez că n-au fost, că nu sunt, că nu mai știu… Dar așa cum lucrurile continuă să existe în jur chiar dacă nu le vezi, la fel și cicatricile mele se mișcă uneori în mine ca niște obiecte contondente pe care le-am lovit bâjbâind pe întuneric. Depinde de reflexe dacă le prind, dacă le ocolesc sau dacă mă rănesc din nou în ele. Amintirile zâmbesc, amintirile plâng, amintirile dor. Eu aleg sau sunt ales, dacă am ghinion.

Dacă aș dori să vorbesc frumos despre pasiunile mele orale aș scrie că sunt un înghițitor de săbii. Nu scriu, pentru ca nu sunt, sau corect, nu prea mai sunt. Am fost.

Am încetat să mai înghit după o penetrare sălbatică, repetată forțat, pană la limita unui viol. Un viol cu pauze de respiro, pentru violator. Pentru mine pauza a însemnat suspendarea agoniei prin beție și somn.

Atunci am redefinit fericirea pentru o singură noapte și ziua de după. Fericirea este lipsa suferinței, extazul este lipsa agoniei.

Nu, nu mai sunt un înghițitor de săbii. Atunci ce sunt acum?

Sunt un scuipător de flăcări, un magician, un dragon care poate face împărățiile să tremure și tronurile împăraților să se prefacă în scrum.

Da, sunt un dragon nebun, unul futut profund. Sunt dragonul care scuipă flăcări pe cur! Azi, acum. Mâine o să fiu, poate, culegător de porumb.

foto