La 628 milioane km de Terra, în vidul rece, uriașul Jupiter acoperă orizontul singurului ochi care l-a privit după căderea titanilor. Ochiul acela ciudat este sonda Galileo, o extensie a omului plecat în aventura sa către infinit.
În jurul lui Jupiter gravitează 67 de sateliți dintre care patru sunt mai importanți și anume: Io, Ganymede, Europa și Callisto. Jupiter este numele roman dat lui Zeus, iar cei patru au fost iubirile sale. Ganymede, cel mai mare satelit din Sistemul Solar poartă numele singurului iubit masculin a lui Zeus.
Este o surpriză oare că tatăl zeilor a avut o aventură homosexuală? Gândiți-vă că Zeus era Dumnezeul zeilor. Că Dumnezeu se poate iubi cu cine vrea n-ar trebui să fie motiv de uluire. Surpriza vine când citim povestea lui Ganymede din mai multe surse și o analizăm prin prisma educativă, erotica și socială. Mitul lui Ganymede arată în primul rând că iubirea homosexuală nu este și nu era altceva decât o fațetă obișnuită a erosului uman. Ar trebui să ne mirăm doar că nu știam asta.
Supusă presiunilor și distorsiunilor religiilor monoteiste abrahamice, ceea ce în Grecia antică și în multe alte culturi era o cale de educație prin iubire masculină, a devenit păcat și degradare. Ceea ce a făcut creștinismul cu acest concept, puteți vedea prea bine azi că face ISIS prin distrugerea artefactelor persane asiriene și babiloniene. Ștergerea istoriei ne condamnă la ignoranță și uitare. Ce era însa cu adevărat paederastia, sau pederastia?
„Paideia era conceptual exact opusul tipului de educație care îi tratează pe tineri drept animale ce trebuiesc dresate pentru o anumită sarcină; în schimb, le oferea învățăceilor o pregătire de bază în arte, muzică, filosofie, educație fizică, noblețe și libertate. Paideia se transmitea prin numeroase metode, printre care și dragostea.”
Mitul antic spune ca Ganymede a fost paharnicul zeilor grecești și iubitul lui Zeus. Sedus de frumusețea tânărului, Zeus transformat în vultur l-a răpit și dus în Olimp oferindu-i nemurirea. Acolo toată lumea l-a admirat pe tânăr; toată lumea cu excepția Herei care ca soție legală a fost lezată în orgoliu și roasă de gelozie. La presiunile sale Zeus l-a exilat pe Ganymede printre stele.
Andrew Calimach spune că mitul răpirii are la bază un obicei cu rădăcini mai vechi și mai răspândite decât am fost obligați sa credem în lipsa informațiilor. Cel mai interesant este însa că răpirea tânărului de către pretendent era practic un ritual, cum ar fi azi furatul miresei la nuntă.
Rădăcinile cretane ale acestui obicei sunt certificate din câteva surse scrise, iar dovezi ale ritualului au ca suport fizic ceramica din diverse situri arheologice. Pe diverse vase apar scene cu ritualul de pețire a unui tânăr de către un bărbat nu cu mult mai în vârstă ci doar mai inițiat (educat).
„Ca și în mitul lui Zeus și Ganymede, legătura de dragoste începea cu o răpire. Spre deosebire de cum se întâmplă în mit, în rit răpitorul trebuia întâi să ceară mâna băiatului, înștiințându-l oficial pe tatăl acestuia, cu cel puțin trei zile înainte. Halal răpire!”
Cadavrul fermecător al lui Ganimede – Un discurs din antichitatea studiilor de gen – Andrew Calimach (Tr. Ilinca Turcu)
Materialul lui A. Calimach are o întindere mai mare, plus o seriozitate, care, fără să fiu complexat, nu cadrează cu stilul meu. De aceea, dacă vă interesează (și probabil ar trebui) puteți citi materialul „Cadavrul fermecător al lui Ganimede” pe Academia.edu.
Veți afla că nimic nu-i nou sub soare, că relațiile homo-erotice erau încă din antichitate foarte complexe și că au fost însoțite de aceiași dilematică etică și filozofică filozofică precum cele heterosexuale. Și nu în ultimul rând ca o noutate promițătoare o să găsiți repetat în acest text un cuvânt care nu se repetă suficient când se cere legalizarea parteneriatului civil între persoanele de același sex. Este vorba de iubire. Iubirea și afecțiunea ce prevalează poftei și sexualității. Iubirea este cuvântul magic ce poate scoate relația homosexuală din promiscuul unde a ajuns azi, cu aportul multora dintre noi.
imagine: Anthony Gayton