De când și-a dat muierușca aia obraznică în petec dând muie la gay, în mediul online s-a creat mare panică mare. Cel mai penibil moment e ăla în care Mihaela Rădulescu recunoaște că o încurcă gay-i, pentru că-i strică povestea cu barza pentru fie-su. Adică două berze ambele masculi e deja prea mult. O barză care își bagă ciocul în fătătoarea femeii e mai normal și ușor de explicat, după Miaeila. Chiar nu m-aș fi supărat dacă criticile privind falsitatea stridența și imoralitatea homosexualilor n-ar fi venit de la o curvă sintetică care este sub nivelul estetic al celui mai nereușit travestit.
Dar motivul discursului de azi nu e bârfa, nu e nici corectitudinea politică sau partizanatul ci faptul că majoritatea blogăriror și blogăroaicelor n-au habar cu ce se mănâncă cuvântul gay și mai ales cum se declină. Eu însumi peiorez și aberez stâlcind cu bună știință o etichetă mică ce include un foarte adânc conținut, pe motiv că e mai cool să scriu gheu/ghei. E corect? Nu. Ce-i corect e în rect.
Prin urmare fără să cer permisiunea și pentru că n-am găsit butonul de re-blog pe sait, am să pun aici o postare de pe Diacritica. Toate meritele aparțin autoarei cu fix minus unul care-i al meu că am citit-o:
„Un gay, doi gay, gay-ul, gay-i
Că tot glăsui (sau scrise?!) doamna Rădulescu, mi-am adus aminte de trebuşoara asta: cum introducem, dom’le, gay-ul pe stil nou în conservatoarea limbă românească?
Îl introducem carevasăzică după cum urmează:
– plural nearticulat: nişte gay;
– cu articol hotărât: gay-ul acela, gay-i aceia;
– la genitiv / dativ: gay-ului, gay-lor.”
pederanger 