Arhive

Dragă bărbat însurat

Oricât de frumos ai fi, de deștept, de potent, oricât de mult crezi tu că am avea o legătură intelectual-spiritual-emoțională, te anunț că nu mă interesează o relație cu tine! Am, am mai avut, dar din acest moment nu mai vreau și punct!

Genul ăsta de relație mie nu îmi aduce mari beneficii. În realitate nici nu se simte cu adevărat ca o relație, ci ca un simulacru, care ție poate îți da sentimentul că ești mișto, că ai căutare, că poți agăța și fute pentru autovalidare ca mascul. Asta dacă nu ai tupeul să pretinzi în plus că futaiurile extraconjugale chiar îți relaxează tensiunile conjugale. Poate îți relaxează sfincterele. Însă pe mine mă interesează de mine, nu de tine și de ea; de noi, nu de voi!

Nu pot face abstracție de existența ei, chiar dacă tu spui că ultima dată v-ați împerecheat ca să faceți pui. Dacă vreau sex, pot sa am parte de el si cu bărbați tineri si cu bărbați copți și liberi, ba chiar și cu femei! Da, știu, e posibil ca la ultimul capitol să-mi fie iești puțin din „mână”. Oricum, nu am de ce să mă vait ca o proaspăt dezvirginată: „și pe mine cine mă mai ia acum?”

Realitatea unei astfel de legături este că eu tot singur sunt, că vacanțele si sărbătorile mi le petrec singur, că nici măcar o cafea nu pot să beau cu tine  când am chef fiindcă dacă nu cumva ești prins în rutina ta de bărbat însurat, ne poate vedea cineva. Tu scapi numai când iți dă nevasta voie, iar asta nu e bărbăție. Asta face și un copil: când îi da mă-sa voie, poate să iasă pe stradă sa se joace cu alți băieței!

Dacă plâng sau dacă râd, tot singur sunt! Iar cel mai adesea îmi lipsește să fiu ținut în brațe când mă simt prost bătrân sau urât. Fiindcă oricât de puternic, șmecher și deștept îți par ție pe Facebook, am și eu momente când nu mai pot, când mă simt de căcat și aș vrea să plâng pe umărul cuiva, nu într-un colț de bodegă cu sticla de vodcă la cap! Și nu pot, pentru că bărbații nu plâng. Nici măcar după alți bărbați!

Pupicii virtuali, pozele cu “mă gândesc la tine, baby” nu îmi țin de urât când tu ești cu nevasta in concediu! Sa știi că eu mă simt nasol când tu te ascunzi de nevasta-ta ca să iți rupi din prețiosul tău timp și să petreci cu mine! Nu contează că ea poate știe. Niciodată nu știe tot, niciodată nu e de acord cu tot. Știu că poate fi incitant, știu că tot ce e interzis e mișto, dar prefer să produc adrenalină altfel decât să trăiesc cu fiorul că o sa ne calce cu mașina, o să ne gazeze, sau o să ne otrăvească nevastă-ta pe amândoi. Pentru că deși ea pare ok, nimic nu e mai periculos decât o femeie trădată Ne pui pe un butoi de pulbere și crezi că suntem în siguranță și fericiți. Nu suntem. Nici, nici!

Știu, ție ți se pare că ești un domn și ai dat jack pot, însă eu mă simt aiurea, am sentimentul că e ceva în neregulă cu mine de trebuie sa fiu ascuns! Însă nu cu mine e o problemă, ci cu tine: tu ai o problemă pe care când ti-o negi, când o deplângi; tu ești cel care minți și te minți! Nu, nu e nevoie să divorțezi pentru mine. Cred că trebuie să încetezi să te minți. Cred în prieteniile dintre bărbați și bărbați și în afara sexului. Putem să fim prieteni. Dar dacă vrei să fim prieteni, no more sex, no more love. Altfel, mă simt rău!
Sunt sigur că exista tipi care sunt ok cu așa relații, însă nu eu! Sunt unii care fix asta caută, un bărbat însurat care să nu-i intre decât în orificiile biologice nu și în spațiul personal. Mie însă nu-mi mai place. Am fost acolo, știu cum e, nu m-aș mai întoarce!

PS: în ciuda unor mici frustrări personale, postarea asta nu e pentru cineva anume. Postarea asta este pentru “grupul bărbaților însurați în căutare de aventuri”. Să le mai taie din avânt. Dedicație specială pentru bărbații care cred că o căsnicie îi validează că având know how la futut, doctorat în relații, etc. Pentru genul de bărbați gay care stau „măritați”cu femei ca să se poată fute liniștiți în cur și pentru care cred că a fost inventat peiorativul “bulangii”. Pentru că asta sunt!

Toleranță zero

17757503_369198270147185_4684911555548485778_n

 

Toleranța nu este un concept moral.

Toleranța este un produs al educației,

Educatia este retributivă și coercitivă.

Zero toleranță, intoleranților!

Cedry2k, homofobul de serviciu

cedry2k

Poza e extrasa de pe afișul raperului pocăit Cedry2k și un pic modificată conform dreptului meu artistic la replică. Chiar, nu vă miră că un așa un patriot legionar, protocronist, homofob care se trage din creștinii ortodocși daci, are un nume de „alopat”?

Nu o sa mă leg acum de muzica lui nea caisă, că oricum n-are nimeni pretenții ca hip hopul sa fie despre muzica. La băieții ăștia rămași la stadiul de adolescent (probabil de la vreo otită) pentru care toate femeile sunt curve și toți purtătorii de penisuri în afara lor sunt bulangii, important cică e mesajul.

Ei bine Cedry2k, are mesaje de tot căcatul. Adică ce spun de căcat? E de căcat al unui căcat! E cântarea României în epoca de aur a lui Păunescu, e cărămida în piept, e cu pumni strânși pe gratii care nu sunt prinse de nici un zid, e cu tricolor fluturat de stegarul dac, cu rugăciuni, cu Isuși cu sfinții părinți, voievozi, și martiri second hand.

Apoi mesajul mai e cu rime, titluri și tricouri cu Radu Gyr. Adică e cu personaje culturale sau istorice minore sau mai puțin cunoscute, care din fericire pentru ele au murit și nu se pot îngrozi sa vadă cum de ce și cine le măcelărește versurile!

Și normal că mai e cu bulangii, poponari si alți alopați pe care Cedry2k ar îndoi ranga, crezând că toată populația LGBT a țării e formată din păpuși pensate și cu lac pe unghii. Știu eu unul care lucrează la SPP care doar dacă se lasă pe el, o să creadă ca l-a lovit camionul.

Ziceam că e normal ca hip hopul să fie xenofob și homofob, pentru că e pentru puberi. Dar băiatul asta o mai arde și mistic, fiind zero artistic. După ce am făcut o burtă de râs citind ce consemnează wikipedia despre el și m-am uitat la istoricul „concertelor”sale, am început să cred că el și susținătorii acestei aberații numită rap creștin, se sperie de cenzură precum calul de propria bășină.

Pentru că mai multe cluburi nu l-au mai primit a doua oară să răpăie, omul a început sa se creadă cenzurat. De fapt patronilor de cluburi le-a fost jena să îi spună de la obraz că suge șosete și că le strica vânzările la bar cu rugăciunile, așa ca i-au băgat-o pe aia cu controversatul și cu reclamațiile de la comunitatea LGBT.

Ei bine, sunt sigur că nici un organism LGBT nu l-ar reclama pe Cedry2k. Poate doar ONG-ul lui Vlad Levente Visky (ONG format doar din el) i-ar face figura, dar asta strict politic pentru că Vlad e comunist și rapărul legionar!

Și ca să vedeți că nu sunt pricinos, atașez afișul original.

14305347_1131042943643539_252700425525865283_o-1

Fabrica-Club este deci următorul loc unde Cedry2k o să presteze și unde probabil nu o să mai calce a doua oară după ce or să-și numere patronii încasările și reclamațiile.

Băi Cedry2k, păi taman într-o fostă fabrică comunistă faci show? Ce ar zice Radu Gyr? Și ia stai că mi-am amitit ceva. Băi Stelică, parcă în 2013 ziceai că te lași de muzică. Te-a lăsat memoria, așa-i?

 

Perversul de la grupa mica

06cbe9aedbcfbbcee279d4ee7cf97c5b

Mămica urcă în autobuz târând de mână băiețelul pe jumătate adormit. Merge la grădi explica ea mândră unei bătrâne care încearcă să-l ciupească de obraji pe cel mic. Agil acesta se ferește și dă peste un domn masiv cu aspect de urs fost brun, care stătea pe scaun în spatele său.

Puștitul rămâne pironit în fața domnului masiv. Acesta se uita la el, zâmbește cu toți dinții disponibili, îl mângâie pe creștet și se ridică:

– Hei amice, stai jos!

Mama smucește băiețelul pe scaun și imediat ce acesta se așează, îl ceartă:

– Nu spui nimic?! Spune ceva, nu sta așa!

După un moment de zbucium vizibil pe fețișoara lui, acesta turuie clar și sonor, uitându-se fix în ochii bărbosului:

– Mulțumesc, când o să mă fac mare o să mă însor cu tine!

Brusc se face liniște. Lumea din jur se preface că e ceva interesant dincolo de geamuri, baba cu ciupitul se încruntă, bărbosul zâmbește, mămica intră în fibrilație:

– Taci, nu-i frumos!

Puștiul tot cu ochii la domnul care râde cu barba până la urechi:

– Ba e frumos!

Cobor la prima binedispus. Cu domnul înalt bărbos și plin de zâmbet, m-aș însura și eu, dar puștiul l-a văzut primul. Pun pariu că acum murmură în gând formula magică: „ursuleț de catifea, ce se dă nu se mai ia”!

Conu Viski față cu reacțiunea!

nasolciere

De ceva vreme revoluționarul Vlad Levinski s-a gândit să adauge o pată de non-culoare în steagul curcubeu, să fie, să se găsească. În loc de  expoziții de pictură sau serate cu versuri, că tot se dă mare poet, ONG-iștii în frunte cu Viski au ars-o cu concursuri de barbut prin Ferentari.

Partea nasoală e că atunci când asociezi oameni care se fut în cur de plăcere la ei acasă, cu ăia care sunt certați cu apa, nu muncesc și fură găini (curent) ca să trăiască, nu obții nimic pozitiv.

Adică până acum mesajul gay era: muncim, creăm, suferim și plătim taxe la fel ca voi și doar pentru că iubim un pic altfel, nu ne puteți refuza drepturile!

Acum s-a dus pe pulă și asta, mulțumită tovarășului Levente!

Gay Romeo

1_8 mil

Numită conspirativ „Pagina Albastră” înainte să-i fure porecla Facebook, Planet Romeo fosta Gay Romeo datează încă din 2002. În acest moment are 1.8 milioane utilizatori la nivel mondial. Aviz amatorilor de liste, celor care vor să știe câți gay sunt în România ca să-i scoată din dulap și să pună la votat, iată o sursă orientativă bună.

Vedeți câte conturi de Romeo sunt în Romania și aflați câți bulangii cu drept de vot există. Ăia fără cont au în general un singur motiv plauzibil: sunt prea bătrâni ca sa știe ce e aia internet, deci nu contează. Până faceți voi revoluția aia împotriva a 3 milioane de berbeci ai Domnului, ăștia or să fie țărână.

Dar să revenim la oaia noastră albastră. Blamata pe nedrept PlanetRomeo este acea iubire pe care o bați o scuipi și o izgonești în șuturi, dar ușa căreia revii pocăit după ce ai rezolvat cu blenoragia pe care ai luat-o de la altul dar i-o impuți ei.

Da, e o chestie tipic gay să pui în cârcă unui site de dating toate problemele tale, să îi reproșezi promiscuitatea, prostia și vulgaritatea ta și a semenilor tăi. E o chestie tipic gay să-ți ștergi contul și apoi să îți faci altul, la fel de scârbit și de nemulțumit de nenorocita de codoașă albastră.

Este tipic gay să lingi unde ai scuipat și să pupi unde ai futut.

„Gata, mi-a ajuns, mi s-a luat de Romeo, numai curve, inculți și obsedați de sex!”

Alo, păsărel, noi doi unde ne-am cunoscut? Aha, deci implicit sunt o curva incultă obsedată de sex, nu?

„Păi tu ești o excepție, acum că te-am găsit nu-mi mai treb…”

Fi serios! Lasă-ți contul acolo. Te împiedică la fidelitate contul de Romică? Adevărata dovadă de voință este să nu-l ștergi, ba mai mult, din când în când să intri și să răspunzi la toate acele „sal, cf, dotat, avp”?

Nu vă mai agitați onorate poponărese, nu vă mai ștergeți conturile! Este fățarnic, cretin, penibil și mai ales inutil. Aplicația livrează fix ce promite:

„De la o lipeală de-o noapte la bărbatul visurilor tale, găsește orice îți dorești[…]”

Ce faceți mai departe, e fix problema voastră. Până atunci, din partea mea, vă fute în gât cu 1,8 milioane de puli,

PlanetRomeo!

Ați înfrânt, dar pe cine?!

torched-rainbow-flag-NY

Am citit pe Facebook textul scris de Ioana Stăniloiu. E despre revoltă și obidă, dar e și despre milă. Fix despre mila aia pentru care se bat creștinii cu cărămida în piept. Mila față de inamic, iubirea față de cel ce te oropsește.

Referendumul pe care îl vrea Coalția Pentru Familie costă 20 de milioane de euro. Merită, nu? Felicitări domnilor și doamnelor iubitoare de om! Aţi înfrânt! Acum familiile voastre tradiționale vor putea să își continue viețile ca acum 2000 de ani, imaculate în ochii lui Dumnezeu, cu fericirea că alții n-au voie să aibă ce aveți voi, popor ales.

Dar pe cine ați înfrânt? S-a legat cineva de voi? Cine, vecinul care în loc de copil are cățel, vecina care stă cu prietena și pisica, cei doi bărbați la care nu rămân niciodată femei peste noapte? Fiul vostru, nepoata, colegul efeb de la registratură; cine e teribilul inamic?

Sunt ăia și alea cu piele, pene și lanțuri curcubeu de la marșuri? Aia e urâciunea în ochii lui Dumnezeu? Nu v-am auzit cerând interzicerea carnavalului de la Rio unde dansatoarele au plasturi pentru herpes în loc de sutien și o scoica în loc de chiloți. Ăla e mai decent, comparativ doar vorbind, că pe mine nu mă deranjează, sau dacă mă deranjează nu mă uit și nu mă duc?

V-ați încordat mușchii în fața unei minorități îngropate de prejudecați. De mii de ani existăm și tot de mii de ani încercați sistematic să ne exterminați. Probabil asta vă ține ocupați. După mii de ani încă nu ați obosit, nu v-ați plictisit să ne persecutați, ucideți, închideți sau să ne furați drepturile. Ne-ați înfrânt, iar, cât de penibil!

Ce ne mai rămâne nouă de făcut? Simplu, să continuăm să existăm! Să existăm, că de trăit nici măcar inamicii noștri nu știu cum. Ei sunt prea ocupați să nu ne-o trăim noi pe a noastră, ca să aibă timp să se bucure de viață. Și cum ar putea să simtă bucurie, oameni care venerează un mort, moartea și o promisiune de viitor postum?